După o lungă perioadă în care nu s-a avansat cu nimic în problema deja foarte veche a începerii exploatării eficiente și la parametrii superiori a gazului din Marea Neagră avem o veste care nu o putem considera decât bună și generatoare de speranță. Se pare că, în sfârșit , ceva a început să se miște. Aflăm despre încheiere unui acord ce ar putea să demareze în practică intenția României de a obține independența energetică și prin exploatarea gazului din Marea Neagră.
Pe data de 16 martie 2023 , companiile Transgaz, OMV Petrom și Romgaz au semnat declarația privind încheierea contractelor de rezervare de capacitate de intrare ieșire-ieșire din SNT în punctul Tuzla, penultimul pas pentru exploatarea gazelor din perimetrul Deep Neptun.
Semnatarii acordului, în prezența primului ministru al României, au apreciat public că după finalizarea cu succes a BRUA, după finalizarea cu succes a gazoductului Ungheni – Chișinău, după finalizarea lucrărilor care permit tranzitul în regim de reverse-flow la toate punctele de interconectare și după începerea exploatărilor gazelor de la Marea Neagră din perimetrele de mică adâncime, România este la linia de start a gazoductului Tuzla – Podișor, gazoduct care va permite ca gazele exploatate de către OMV Petrom și Romgaz din Marea Neagră să ajungă în Sistemul Național de Transport și, implicit, în fiecare localitate din România care are acces la rețeaua de gaze naturale.
S-a declarat că prin semnarea la data de 16.03.2023 de către Transgaz, OMV Petrom și Romgaz a contractelor de transport al gazelor naturale încheiate în urma procedurii privind rezervarea de capacitate incrementală în Sistemul Național de Transport (SNT) gaze naturale, având ca obiect alocarea de capacitate incrementală în punctul de intrare/ieșire în/din SNT, Tuzla, se face penultimul pas pentru exploatarea gazelor de la Marea Neagră, gaze care ar asigura independența energetică a României.
”Crearea unei infrastructuri de transport care să facă legătura între gazele natural disponibile la țărmul Mării Negre și coridorul BRUA reprezintă un proiect de importanță deosebită pentru România în ceea ce privește securitatea energetică, iar semnarea contractelor de transport a gazelor naturale în urma încheierii procedurii de rezervare de capacitate reprezintă condiția principală pentru dezvoltarea acestei infrastructuri. Obiectivul final se dorește a fi ca România să devină nu doar independentă energetic, ci și cu un sector gazier, motor al dezvoltării durabile.”
Ion Sterian , director general Transgaz. Income Magazine
Care este importanța reală a semnării acordului pentru realizarea demersului României de a obține independența energetică ?
Cu tot respectul pentru declarațiile oficiale, inclusiv ale domnului Prim ministru, (citat: ”Facem astăzi un pas decisiv, penultimul în seria demersurilor pentru exploatarea gazelor de la Marea Neagră în perimetrul Neptun Deep”) trebuie să remarc prezența unui ton cu accente festiviste ceea ce ne determină să vedem cât de importantă este în realitatea economică și instituțională actuală a României acest ”decisiv și penultim pas pentru exploatarea gazelor de la Marea Neagră, gaze care ar asigura independența energetică a României ”
Am ajuns chiar la ” penultimul pas” sau suntem entuziasmați de o poziție excesiv de optimistă?
Fără îndoială, oricare ar fi tonul și entuziasmul, semnarea acordului este un eveniment deosebit de important în eforturile de a asigura independența energetică a României. Este salutar faptul că Operatorul sistemului de transport de gaze, Transgaz, a primit propuneri pentru a construi o conductă care să conecteze mult întârziatul zăcământ de gaze offshore din Marea Neagră, Neptun Deep, pentru a se alătura rețelei naționale până în 2026.
Considerarea pozitivă este că această evoluție marchează un nou început și că România remediază în sfârșit erorile din ultimii ani. Acestea au constat într-o sub investiție acută în infrastructura învechită și o scădere a producției de gaze naturale pe uscat. O nouă direcție ar ajuta, de asemenea, să facă din România un partener de securitate de încredere, mai puțin vulnerabil la presiunile externe.
Experiența trecutului aduce însă o temere în ceea ce privește posibilitatea reală de realizare a proiectului cuprins în acord, posibilitatea ce ar putea fi afectată sau chiar anihilată de bariere birocratice sau chiar interese politice, greu de prevăzut într-un climat atât de sensibil ca cel al proximității războiului ucrainian.
În ultimii zece ani guvernele au descurajat producția locală și, pe de altă parte, au stimulat activ importurile de gaze, care în majoritatea cazurilor erau de origine rusă. Gazul rusesc a reprezentat 2% din consumul României în 2015; care a crescut de treisprezece ori, până la 26% în 2021.
Criticii indică, printre altele, ordonanța de urgență a guvernului 114/2018, care a creat o piață în care gazele importate rusești nu erau reglementate, în timp ce furnizorii autohtoni și-au plafonat prețurile chiar dacă guvernul a impus taxe suplimentare. Era un charter al importatorului, iar singurul furnizor important al României este Rusia. ( vezi: Independent Commodity Intelligence Services (ICIS).
Actualmente, aceste temeri par a fi mai puțin prezente având în vedere poziția clară și determinată a actualei coaliții de a trece cât mai curând la exploatarea Mării Negre, dar să nu uităm că intrarea în perioadă electorală poate aduce surprize.
Această situație istorică explică de ce Neptun Deep nu este încă în operațiune comercială, deși discuțiile sunt în curs de mai bine de 10 ani și s-au investit miliarde de dolari.
Pentru a preîntâmpina apariția unor obstacole în realizarea proiectului, având în vedere evitarea ”greșelilor trecutului”, observatorii internaționali (ICIS) consideră că România ar trebui să se preocupe urgent pentru a da veridicitate acordului mai sus citat de implementarea unor măsuri de ordin tehnic și instituțional, Astfel se sugerează că ar fi necesar:
- Creșterea independenței autorității de reglementare a energiei și a companiilor energetice deținute de stat, asigurându-se că numirile sunt făcute pe merit, mai degrabă decât pe afilieri politice sau personale;
- Reducerea birocrației, eliminarea reglementărilor nefavorabile pieței și înlocuirea lor cu reguli previzibile menite să atragă și să păstreze investițiile;
- Identificarea și urmărirea proiectelor critice, cum ar fi producția de gaze offshore și proiectele regenerabile;
- Extinderea comerțului transfrontalier cu țările vecine ale UE, precum și cu Moldova și Ucraina ;
- Investiții în modernizarea infrastructurii, precum și în cercetare pentru a se asigura că țara este pregătită să facă față provocărilor tranziției ecologice.
Din punctul meu de vedere, semnarea acordului poate fi considerată teoretic ”un pas decisiv, penultimul pas în seria demersurilor pentru exploatarea gazelor din perimetrul Neptun Deep” , poate fi considerată o dovadă de voință politică a actualei coaliții și de angajament a partenerilor semnatari ai acordului dar consider că sunt necesare luarea unor măsuri de natură organizatorică și instituțională pentru avea garanția reușitei în practică.
Principala problemă ce trebuie rezolvată pentru a avea succesul scontat al acestui acord este viteza de execuție. România se află deja în mare întârziere față de graficul folosirii gazului în condițiile programelor Green Deal europene. Problema este că, în 2012, când Exxon și OMV Petrom au anunțat că au descoperit gazele off shore, părea că avem tot timpul din lume pentru a le extrage și a le vinde.
Între timp, însă, situația s-a schimbat. Uniunea Europeană a decis reducerea accelerată a poluării. În consecință, gazele naturale nu mai sunt combustibilul viitorului, ci combustibil de tranzit.
Cu alte cuvinte, le putem folosi – mai ales în locul cărbunelui care e și mai poluant – dar nu pentru foarte mulți ani, de aici încolo. Mai exact, din anul 2030, Comisia Europeană vrea ca gazele să fie folosite din ce în ce mai puțin.
Or, asta înseamnă că timpul pe care îl avem pentru a extrage și vinde gazele din Marea Neagră a scăzut considerabil. În 10 ani trebuie să le scoatem și să le și valorificăm, în bună parte. Să avem în vedere faptul că România este caracterizată de fenomenul ”investițiilor neterminate sau întârziate” datorită lacunelor de organizare, management și finanțare. Dacă nu se va reuși executarea în timpul asumat sau chiar mai repede a lucrării, riscăm ca acest acord să fie doar o abordare teoretică.
