Mă uit zilnic pe graficul Transelectrica ce prezintă mixul de producție energetică al României. E unul din cele mai diversificate și sănătoase din toată Europa. Nu de puține ori, am văzut o surpriză plăcută: eolianul peste cărbune, în producția de energie a României.
E o veste foarte bună. Și energie hidro mai multă decat cea pe gaz.
Mai mult verde, mai puțină poluare.
Să nu înțelegeți greșit că trebuie să renunțăm la cărbune. El este o rezervă strategică, trebuie activată la nevoie, în iernile geroase. Dar țara noastră poate accelera producția de energie verde cu trei axe principale: hidro, nuclear, gaz.
Energia eoliană ar putea fi binecuvântarea pe care o primim din cer, pentru a consuma ceva mai puțin din resursele principale. Un fel de sky bonus.
Dintotdeauna, s-a vorbit despre sectorul energetic ca despre unul esențial pentru securitatea națională. Acum, e mai valabil ca oricând acest aspect, având în vedere elanul tardiv dar crucial de a scăpa de toxicitatea dependenței de gazul rusesc.
România poate fi un foarte bun exemplu în Europa. Întrebarea este daca există oameni de stat capabili sa apese pedala.
Cu cateva miliarde de euro, valoare insignifiantă în raportul buget național/fonduri structural/PNRR/împrumuturi, țara noastră poate deveni un El Dorado energetic pentru decenii.
Dacă sporim capacitățile hidro și eolian, dacă vom finaliza mai repede reactoarele 3 și 4, România va fi exportator net de energie.
Începem și exploatarea Neptun Deep din Marea Neagră, fapt care ne va transforma în cel mai important producator de gaze din UE din 2027.
Și renunțam definitiv la cei 10% gaz rusesc pe care încă-i mai importăm.
În plus, am putea ajuta Republica Moldova cu ușurință, pentru a scăpa al doilea stat românesc de șantajul imens al Moscovei.
Sunt 32 de ani de când stăm cu reactoarele 3 și 4 în faza de preconstrucție.
Romgaz întârzie nepermis finalizarea unei capacitate suplimentare de stocare.
Aveam toate condițiile din lume să facem încă 2 hidrocentrale, la câte miliarde am cheltuit pe tot soiul de trăznăi în 3 decenii.
O viziune strategică rapidă și ultra-profitabilă își așteaptă omul providențial pentru a fi pusă în aplicare.
Există în Romania măcar unul?
