Opinii

Un cowboy, aparent nervos şi violent, intră într-un bar, dând cu uşa de perete. Îşi scoate pistolul şi trage mai întâi patru focuri în aer, apoi se răsteşte la barman: „O bere se poate, da’ urgent?!”. Barmanul se conformează, obedient. Istoria se repetă şi a doua zi, de fapt se repetă o săptămână întreagă. Într-a opta zi, acelaşi cowboy, aparent nervos şi violent, intră din nou în bar, trage mai întâi la fel de ameninţător focurile de armă în aer, cerând apoi, răstit, barmanului să-i dea o bere. La care, barmanul trage cu putere aer în piept, scoate o puşcă…

De la „Rolling Stone”, „NY Times” sau „The Guardian” – la „EconomieLaMinut”: Îl cheamă Lehel Kovacs. S-a născut la Cluj, a plecat din țară la 16 ani, după o experiență personală dură. Cartierul pe care îl cunoștea ca pe propriile buzunare s-a transformat într-un oraș cu 2 milioane de locuitori. Totul era nou pentru el. Mai puțin un vis din copilărie: să inventeze o lume complet nouă și să spună povești fără cuvinte. Adică să deseneze. Și a desenat atît de mult și de bine, încît cele mai mari ziare și reviste din lume i-au cerut desenele. Lehel colaborează cu: Rolling…

“Vine sau nu vine?”, întreb eu tare, în timp ce îmi pregătesc mașina de tuns iarba. Îl privesc pe nea Petre, care lucrează în grădina sa din mijlocul cîmpului și apoi ridic privirea spre orizontul din ce în ce mai întunecat. “Cum o vrea Dumnezeu!” îmi răspunde el. “Cum o vrea Dumnezeu!” se aude, ca un ecou, vocea soției sale, aplecată deasupra unui strat unde vor crește curînd legume. Am uitat să vă spun despre ușoara aroganță din tonul meu, pentru că înainte să ies verificasem aplicația de weather de pe i-phone. 50% șanse de ploaie înseamnă, de obicei, că…

… scurtă istorie personală. Pînă la urmă, aș putea spune istoria consumerismului românesc legînd-o de acești teniși: dacă i-aș fi avut înainte de ’89, ar fi fost o pereche de Drăgășani sau unii Made in China (pronunțat „meid în china”). Dacă i-aș fi avut imediat după ’90, aș fi fost cel puțin semi-zeu. Poate chiar zeu, dacă stau să mă gîndesc bine. La sfîrșitul primei decade a următorului secol, atunci cînd i-am cumpărat, au rămas la fel de importanți. Doar că avea deja atît de multă lume încît s-au transformat într-o chestie „cool”. „Made in China” (pronunțat ca-n engleză). Primele mele…

Acum câteva luni, aflat la București unde a vorbit la o conferință, expertului în strategie geopolitică, George Friedman, i s-a pus o întrebare; un jurnalist din auditoriu dorea să afle de la el ce blochează, ce frânează mai mult România, ce e mai nociv pentru dezvoltarea țării: birocrația sau corupția? Friedman a răspuns: Germania și Rusia. În public, stupoare, zâmbete, mustăceli. Dar nu, nu a fost ironic, ci cât se poate de serios, așa că a dat și explicații. Germania e o gingantică gaură neagră, extrem de puternică, care pentru a supraviețui trebuie să înghită cât mai multe piețe din…

Sa renunti la retinerea la sursa si sa pui ANAF-ul sa treaca pe sistemul gospodaresc e ca si cum ai trimite o batranica tremuranda, care sufera de osteoporoza, sa sara pe schiuri, de la trambulina mare, cand ea nu trece singura strada! Schiurile o costa pensia pe 10 ani, dar nu conteaza, pt ca oricum nu traieste atat… de fapt moare pe trambulina. Restul e bla bla. Ca sa poti vorbi despre reforma fiscala ai nevoie, in afara de claritate legislativa, de un ANAF functional. Altfel, iese HAOS! Azi ANAF-ul nu e informatizat, nu e sincronizat, colecteaza prea putin si…

Ni s-a spus că, propusa spre dezbatere, reformă fiscal-gospodāreascā presupune implicarea unor consultanti fiscali (plătiti de ANAF, deci de la buget) – care doar ei ar putea costa 800 mil € – 1 mld. € anual. Dincolo de faptul ca e destul de probabil sa cream haos administrativ si birocratie suplimentara, ma intreb cine si ce/cât are de castigat si cine si ce/cât are de pierdut? Cat costa toata reforma? Ce nu e bine acum – si daca sunt lucruri care trebuie corectate, de ce nu se corecteaza punctual? Se castiga bani in plus la buget asa? Daca da, cat si…

În viaţă e esenţial să ştii să înveţi şi din greşeli. Contează însă din ale cui greşeli. Cei mai puţin norocoşi (așa ca mine) învaţă din propriile lor greşeli. Cei mai norocoși sau mai inteligenţi încearcă să evite erorile proprii, aplicând ceea ce au învăţat din greşelile altora. Cei şi mai inteligenţi, în nobila încercare de a evita comiterea unor erori stupide, învaţă din modelele de succes ale altora, cele care s-au dovedit deja funcţionale. Doar complexaţii simt o nevoie imperativă de a reinventa roata, perseverând, cu fudulie, în eroare. În 2015 a vizitat Bucureştiul Leszek Balcerowicz, profesor de economie…

1 7 8 9