Opinii

…mai bune ca-n Germania Un domn pe care l-am întîlnit într-o zi cînd făceam documentarea pentru un reportaj mi-a povestit o parte din experiența sa germană și despre regulile de acolo. Petrecuse un an la Munchen într-un program de specializare. „Într-o zi, vorbeam cu un coleg neamț despre legile de acolo. Mi-a spus neamțul: „Știi că dacă distanța dintre capacul unui canal și asfalt este mai mare de un centimetru și treci cu mașina pe acolo poți da în judecată Primăria? Și cîștigi sigur!” Nu îmi venea să cred, dar asta era legea.” Acum imaginați-vă un străin (o să îl denumim…

Donald Clifton, psihologul, observa acum 50 de ani că în cele mai multe dintre cazuri, din punct de vedere economic, social sau psihologic, analizele sunt concentrate pe ceea ce NU funcţionează, pe ceea ce NU este în regulă cu oamenii, adică pe identificarea punctelor slabe. Soluţia lui a fost una inovatoare şi eficientă: cum sunt puţine şanse ca cineva ajuns la maturitate să-şi mai poată corecta caracteristicile negative, acestea ar trebui ignorate, focusul trebuind să fie direcţionat exclusiv pe caracteristicile sale forte, pozitive. Pe calităţi! Doar acestea îl vor ajuta să performeze, să exceleze, să reuşească. Aplicat în practica managerială,…

L-a jucat pe James Bond în 7 filme, între 1973 și 1985. A jucat în total în 54 de filme. A primit 21 de premii pentru rolurile din filme (inclusiv :Globul de aur”) și activitatea sa în afara platourilor de filmare. A fost căsătorit de 4 ori și a avut 3 copii. Rolul în care l-am cunoscut și iubit în România a fost cel din „Sfîntul”, Simon Templar. A murit pe 23 mai 2017, la 89 de ani. copyright ilustraţie: Lehel Kovacs Illustrations & kolehel.com www.economielaminut.ro & www.EM360.ro facebook.com/EconomieLaMinut

Hoţii care strigă „hoţii”, justiţiarii care dau senzaţia că deţin adevărul suprem inducând sentimente morbide de culpabilitate celor care îndrăznesc să-i contrazică, cârcotaşii de serviciu, habarniştii care au o părere despre orice, afaceriştii de carton care nu se descurcă fără contracte cu statul şi, nu în ultimul rând, acei politicieni nevertebraţi care le sunt aserviţi, toţi au ceva în comun: apetitul pentru scandal şi talentul pentru diversiune. Pe ei nu-i interesează soluţiile, ci doar agitaţia. Business-ul cu soluţii e complex, dificil şi greu de monetizat, iar consensul dăunează grav buzunarului propriu. Cu agitaţia şi circul e însă mult mai simplu.…

(De la un șofer simplu) Nu am pretenția că aș fi specialist în drumuri. Nici vorbă de așa ceva, și sper să-mi fie iertată aroganța de a pune în discuție un subiect atît de delicat. Sînt, totuși, un șofer. Am condus prin destule țări din Europa Occidentală și am observat. Și cum construiesc ei și cum conduc și cum repară. Despre felul (organizat, logic, curat) în care repară ei, occidentalii, drumurile și despre dezordinea și haosul de la noi voi scrie în continuare. De vreo două zile, au început lucrările de reabilitare pe DN 1 la intrarea în Otopeni. Trec zilnic…

Văd că ne place să condamnăm comunismul în cadru public, festiv. Degeaba, cât timp e doar declarativ. La mai bine de un sfert de secol după ‘89, politic, comunismul încă ne înconjoară într-o măsură mai mare decât ar fi explicabil. Economic, îi resimţim şi astăzi ecourile şi putoarea şi îi plătim încă facturile restante. Desigur, tentaculele comunistoide de azi şi-au mai pierdut din efervescenţă, dar încă mai mişcă. Au şi fani. Încă. Nostalgicilor veritabili, cu memoria selectivă şi bolnavă, le recomand o vizită la Poştă. Acolo, mirosurile reci şi îmbâcsite de odinioară (transpiraţie, igrasie, aer închis) le mai pot gâdila…

La începuturile Vestului Sălbatic, mulţi dintre şerifii epocii îşi completau veniturile acceptând, pe lângă activitatea oficială, şi alte joburi. Mai bine plătite, aceste oferte de muncă veneau de la cetăţeni privaţi, care doreau să-şi rezolve singuri diverse probleme legate de justiţie: pedepsirea vreunui nelegiuit, eliminarea vreunui dusman, razbunări personale. Şerifii intraţi în horă se dedublau, metamorfozându-se conjunctural in proscrişi cu jumătate de normă, încălcând cu nonşalanţă legea pentru a-şi îndeplini cu brio „sarcinile suplimentare”. Notabil că această a doua personalitate a lor n-a trecut testul timpului. În memoria colectivă au rămas ca temerari ai Vestului Salbatic, care au impus ordinea…

Bun, bun, bun! Deci cum era povestea aia cu debirocratizarea? Cu tăiatul hârtiilor? Cum era „promisiunea” legată de faptul că o instituție publică nu îți va mai cere niciodată teancuri de HÂRTII, COPII și ACTE eliberate tot de către stat? Cum era cu mersul „doar cu buletinul” și se rezolvă? Bla, bla, bla. O chestiune banală: trebuie deschis un cont de trezorerie. Ar trebui să fie simplu. Ar trebui :)))… Trecem peste partea de formularistică (2-3 direct la ghișeu), ștampile, cozi și mostre de semnătură. Bun. Trecem. Și ajungem la actele necesare: – copie după certificatul de înregistrare – copie dupa…

Orice s-ar întâmpla, rămânem o naţie de cârcotaşi. Măcar din acest punct de vedere nu ne poate contesta nimeni continuitatea şi perseverenţa. Urâm consensul, îl urâm din toată fiinţa noastră, pentru că dăunează grav intereselor personale. „Din două una: ori să se revizuiască, primesc! Dar să nu se schimbe nimica; ori să nu se revizuiască, primesc! Dar atunci să se schimbe pe ici pe colo, şi anume în punctele… esenţiale… Din această dilemă nu puteţi ieşi. Am zis!”. Nae Caţavencu o spunea acum 130 de ani. O mai spune şi azi. A rămas la fel de vocal, de viu, de…

Inflaţia a fost prezentată întotdeauna drept ceva extrem de periculos. Dacă ne gândim la situaţiile cu care Argentina a fost nevoită să se confrunte în repetate rânduri în istoria ei foarte recentă sau, de ce nu, chiar la poveştile mai vechi, dar la fel de cutremurătoare, ale Germaniei postbelice în care inflaţia avea un ritm atât de halucinant încât la o oră după încasarea unui salariu acesta mai valora doar jumătate, desigur că încerci să te fereşti de fenomen precum de râia galbenă. Şi dacă inflaţia e atât de rea, n-ar trebui ca opusul ei (creşterea puterii de cumpărare) să…

1 7 8 9 10 11