Opinii

Orice s-ar întâmpla, rămânem o naţie de cârcotaşi. Măcar din acest punct de vedere nu ne poate contesta nimeni continuitatea şi perseverenţa. Urâm consensul, îl urâm din toată fiinţa noastră, pentru că dăunează grav intereselor personale. „Din două una: ori să se revizuiască, primesc! Dar să nu se schimbe nimica; ori să nu se revizuiască, primesc! Dar atunci să se schimbe pe ici pe colo, şi anume în punctele… esenţiale… Din această dilemă nu puteţi ieşi. Am zis!”. Nae Caţavencu o spunea acum 130 de ani. O mai spune şi azi. A rămas la fel de vocal, de viu, de…

Inflaţia a fost prezentată întotdeauna drept ceva extrem de periculos. Dacă ne gândim la situaţiile cu care Argentina a fost nevoită să se confrunte în repetate rânduri în istoria ei foarte recentă sau, de ce nu, chiar la poveştile mai vechi, dar la fel de cutremurătoare, ale Germaniei postbelice în care inflaţia avea un ritm atât de halucinant încât la o oră după încasarea unui salariu acesta mai valora doar jumătate, desigur că încerci să te fereşti de fenomen precum de râia galbenă. Şi dacă inflaţia e atât de rea, n-ar trebui ca opusul ei (creşterea puterii de cumpărare) să…

Acum aproape un an aflam rezultatul votului din Marea Britanie. Între timp, cred că britanicii s-au convins că au comis o eroare, doar că ea e ireversibilă. Faptul că au comis-o în necunoştinţă de cauză nu-i atenuează efectele pe care le vor resimţi şi ei, dar şi noi (chiar dacă sunt voci care nu cred în vreun efect). În fine, povestea e lungă şi complicată – să revenim aşadar pe plaiurile mioritice: spre surprinderea mea, Brexitul a relansat în ultimul an, chiar dacă destul de vag, şi tema legată de rămânerea sau plecarea din UE a României. Şi există voci…

România are putea să aibă, din nou, cea mai mare creştere economică din UE. Frumos. Doar că aceasta ar trebui să se (re)simtă şi în atmosfera din piaţă, în conturile companiilor, în buzunarele noastre. Numai că încă nu se prea simte. Din contră, creăm circumstanţe de incertitudine, părem nesiguri şi destabilizaţi. Parcă n-am vrea să deranjăm pe nimeni, asumându-ne şi acceptând poziţia. Dăm chiar impresia că am fi jenați, de parcă am fi aici din greşeală, adică un fel de frunză-n vânt. Unii poate chiar ar simţi nevoia să-şi ceară scuze… Ba mai mult, transmitem semnale îndoielnice subliniind lipsa de…

Avem următoarea situaţie: unii au făcut nişte prostii mari, au contribuit la prăbuşirea unor pieţe şi şi-au adus o contribuţie decisivă la declanşarea unei crize financiare mondiale; între timp au fost găsiţi vinovaţi şi puşi la plată. Dar ce faci atunci când o pedeapsă, meritată, odată aplicată, ar provoca şi mai multe necazuri tot celor care au suferit deja de pe urma vinovaţilor? Ca să înţelegeţi mai bine: să spunem că o companie cu care aveaţi relaţii comerciale v-a creat un prejudiciu serios. Aţi acţionat-o în judecată, vi s-a dat câştig de cauză şi acum compania care v-a înşelat trebuie…

Un cowboy, aparent nervos şi violent, intră într-un bar, dând cu uşa de perete. Îşi scoate pistolul şi trage mai întâi patru focuri în aer, apoi se răsteşte la barman: „O bere se poate, da’ urgent?!”. Barmanul se conformează, obedient. Istoria se repetă şi a doua zi, de fapt se repetă o săptămână întreagă. Într-a opta zi, acelaşi cowboy, aparent nervos şi violent, intră din nou în bar, trage mai întâi la fel de ameninţător focurile de armă în aer, cerând apoi, răstit, barmanului să-i dea o bere. La care, barmanul trage cu putere aer în piept, scoate o puşcă…

De la „Rolling Stone”, „NY Times” sau „The Guardian” – la „EconomieLaMinut”: Îl cheamă Lehel Kovacs. S-a născut la Cluj, a plecat din țară la 16 ani, după o experiență personală dură. Cartierul pe care îl cunoștea ca pe propriile buzunare s-a transformat într-un oraș cu 2 milioane de locuitori. Totul era nou pentru el. Mai puțin un vis din copilărie: să inventeze o lume complet nouă și să spună povești fără cuvinte. Adică să deseneze. Și a desenat atît de mult și de bine, încît cele mai mari ziare și reviste din lume i-au cerut desenele. Lehel colaborează cu: Rolling…

“Vine sau nu vine?”, întreb eu tare, în timp ce îmi pregătesc mașina de tuns iarba. Îl privesc pe nea Petre, care lucrează în grădina sa din mijlocul cîmpului și apoi ridic privirea spre orizontul din ce în ce mai întunecat. “Cum o vrea Dumnezeu!” îmi răspunde el. “Cum o vrea Dumnezeu!” se aude, ca un ecou, vocea soției sale, aplecată deasupra unui strat unde vor crește curînd legume. Am uitat să vă spun despre ușoara aroganță din tonul meu, pentru că înainte să ies verificasem aplicația de weather de pe i-phone. 50% șanse de ploaie înseamnă, de obicei, că…

… scurtă istorie personală. Pînă la urmă, aș putea spune istoria consumerismului românesc legînd-o de acești teniși: dacă i-aș fi avut înainte de ’89, ar fi fost o pereche de Drăgășani sau unii Made in China (pronunțat „meid în china”). Dacă i-aș fi avut imediat după ’90, aș fi fost cel puțin semi-zeu. Poate chiar zeu, dacă stau să mă gîndesc bine. La sfîrșitul primei decade a următorului secol, atunci cînd i-am cumpărat, au rămas la fel de importanți. Doar că avea deja atît de multă lume încît s-au transformat într-o chestie „cool”. „Made in China” (pronunțat ca-n engleză). Primele mele…

Acum câteva luni, aflat la București unde a vorbit la o conferință, expertului în strategie geopolitică, George Friedman, i s-a pus o întrebare; un jurnalist din auditoriu dorea să afle de la el ce blochează, ce frânează mai mult România, ce e mai nociv pentru dezvoltarea țării: birocrația sau corupția? Friedman a răspuns: Germania și Rusia. În public, stupoare, zâmbete, mustăceli. Dar nu, nu a fost ironic, ci cât se poate de serios, așa că a dat și explicații. Germania e o gingantică gaură neagră, extrem de puternică, care pentru a supraviețui trebuie să înghită cât mai multe piețe din…

1 7 8 9 10