Încă visez, cîteodată, la melodia aceea cu ritm previzibil pe care o făcea trenul de noapte de la Baia Mare spre București. Eram copil și mergeam la mare cu familia. Dimineața următoare, în Gara de Nord, care mă copleșea de fiecare dată, ne urcam în trenul următor; se scurgea încet spre periferia întinsă a Capitalei și apoi începea să prindă viteză spre litoral.
Drumul era lung, dar îl făceam o dată pe an, cu ocazia tradiționalului concediu la Marea Neagră. Nimeni nu era prea fericit cu atîtea ore petrecute în tren, cu excepția mea: cum vă spuneam, încă visez la ritmul acela al roților care treceau peste traversele de cale ferată. Îmi conturau o lume a mea, în care mă simțeam în siguranță.
Mai tîrziu, cînd am devenit student, drumurile spre și dinspre București au crescut ca număr. Poate și confortul, pentru că aveam de obicei bilet la cușetă. Desigur, nu o să uit niciodată iernile cînd aveam nenorocul să dorm în patul cel mai de sus, unde căldura era adesea insuportabilă. Dar, pe vremea aia se putea fuma pe hol, iar eu eram mult mai tînăr și nu prea conta o noapte lungă în plus.
copyright em360
Ce a rămas din toate acestea? Zgomotul acela, tdn-tdn, tdn-tdn, fier pe fier pe lemn și pietre și-apoi ecoul surd, ca un răspuns și vîntul vîjîind pe la geamuri.
Imaginați-vă, vă rog, acest sunet. Înregistrați-l cu un telefon imaginar și apoi redați-l cu volumul tare. Și acum, reduceți viteza cu care e redat sunetul, să zicem la jumătate. Sau chiar la mai puțin.
Nu e nici o metaforă aici. Am făcut o documentare recentă pentru un material care va apărea pe em360.ro și concluziile sînt devastatoare: în ultimii 10 ani, numărul pasagerilor care merg cu CFR Călători s-a redus la o treime. Viteza medie a trenurilor a scăzut la aproximativ 40 de km/h, adică la jumătate din cît era în 1989.
De ce nu mai mergem cu trenul în România? Am putea să răspundem doar folosindu-ne de cifrele de mai sus despre viteză și tot ar fi de ajuns. Confort înseamnă în epoca vitezei să ajungi dintr-un punct în altul în siguranță, beneficiind de cuceririle tehnologice ale zilei și într-un timp comparabil sau mai bun decît cu mașina personală.
Se întîmplă asta în țara noastră? Cu siguranță că nu. De ce?
În urmă cu cîteva zile am fost într-o călătorie în Franța și am luat trenul. 70% dintre francezi preferă trenul pentru deplasări între 200 și 500 de kilometri – asta spun sondajele. Ceea ce adună vreo 2 miliarde de călători pe an. Practic, SNCF, societatea de transport feroviar din Franța face numărul de călători al SNCFR-ului românesc dintr-un an în… 9 zile!
De ce?
Lumea întreagă se schimbă cu o viteză fulgerătoare. Marile economii ale lumii se iau la trîntă și din trînta asta rezultă progres. Unul atît de evident încît ne trage și pe noi în vîrtej.
Pentru că altfel, cei responsabili de aproape 30 de ani de soarta căilor ferate românești privesc netulburați de pe margine, ridicînd din umeri și așteptînd ziua cînd vin bonusurile de performanță.
În bani, că doar nu vor veni în minute.
www.economielaminut.ro & www.EM360.ro