Temperaturile anormal de ridicate pentru iarna trecută au oferit Europei un răgaz relativ. După luni de creștere a prețurilor la energie, întâlniri de criză și o cursă frenetică pentru a găsi o alternativă la gazul rusesc, continentul pare să se confrunte cu o acalmie.
Iarna a trecut, dar se poate spune că această criza energetică europeană s-a încheiat sau măcar s-a atenuat datorită impactului condițiilor meteorologice. Întrebarea pare legitimă și în contextul în care meteorologii preconizează în continuare a încălzire a anotimpului de iarnă, accentuat în partea mediteraneană a continentului prin fenomenul numit ”tropicalizarea sudului european ”.
Iarna 2022 a venit pe fondul anunțurilor îngrijorătoare privind penuria de gaze sau penele de curent pe scară largă dar, datorită unei combinații de decizii politice și vreme favorabilă, Europa a evitat cel mai rău scenariu.
Deși această iarnă a avut o durată normală de trei luni, s-a simțit ca cel mai lung sezon înregistrat: a sosit pe fondul avertismentelor de rău augur privind penuria de gaze, paralizia industrială, penele de curent pe scară largă, raționalizarea obligatorie și chiar tulburările civile.
Printr-un mixt de măsuri politice, dinamica pieței, fenomene meteorologice și inițiative personale, europenii au evitat cel mai rău scenariu al crizei energetice, o realizare remarcabilă în sine, chiar dacă unele dintre cicatricile acestei perioade decisive încă nu se închid.
Gazul natural lichefiat (GNL), un produs necunoscut pentru europenii obișnuiți, a devenit brusc un nume de uz casnic și o prioritate politică de vârf.
Dar acest succes nu a fost ieftin. Agenția Internațională pentru Energie (AIE) estimează că Uniunea Europeană a cheltuit anul trecut aproape 400 de miliarde de euro pentru achiziționarea de gaze, de aproape trei ori mai mult decât factura din 2021.
Sprijinul fiscal instituit de țările UE pentru a proteja cetățenii și întreprinderile de criză se ridică la cel puțin 657 de miliarde EUR.
Germania, o țară puternic dependentă de gaze, a alocat 265 de miliarde de euro importurile de gaz natural lichefiat (GNL). În Europa au crescut cu 60% în 2022 față de 2021, din cauza reducerii semnificative a importurilor de gaze naturale din Rusia. Principalul furnizor al UE: Statele Unite – care au devenit, de asemenea, cel mai mare exportator mondial de GNL în prima jumătate a anului -, Qatar și… Rusia. Unele țări și-au redus drastic importurile de GNL rusesc.
În total, Uniunea Europeană a importat 155 de miliarde m3 de GNL în 2022, cu 60% mai mult decât în 2021.
SUA au furnizat mai mult de jumătate din importurile de GNL ale țărilor UE. Un boom care i-a permis să devină cel mai mare exportator mondial de GNL , învingând Australia și Qatar. În total, Uniunea Europeană a importat 155 de miliarde m3 de GNL în 2022, cu 60% mai mult decât în 2021. Dincolo de pierderea gazelor naturale rusești, această creștere a importurilor a fost cu atât mai necesară din cauza lipsei ploilor care a redus producția hidroelectrică în țările UE sau a defecțiunilor centralelor nucleare din Franța.
În spatele SUA, cei mai mari furnizori de GNL în UE în 2022 au fost Qatar (+23%) și Rusia (+12%). În timp ce livrările de gaze naturale rusești către Uniunea Europeană (UE) au scăzut în 2022, unele țări au continuat să importe GNL rusesc, acționând împotriva obiectivului comun de a asigura securitatea energetică și de a pune capăt dependenței de resursele rusești.
Franța a fost cel mai mare importator de GNL rusesc în Europa. Împreună, Franța, Belgia, Țările de Jos și Spania înregistrează o creștere cu 55 % a importurilor lor față de 2021.
Alte țări precum Croația, Lituania, Portugalia, Suedia și Marea Britanie și-au redus drastic importurile de GNL din Rusia în 2022. Marea Britanie a fost clientul numărul unu al Qatarului.
Condițiile meteo extrem de favorabile și economiile realizate în consumul industrial și al populației au determinat instaurarea unui climat de calm în politica energetică europeană, în speranța că situația anului 2022 se va repeta și în 2023 sau chiar va fi mai bună din punctul de vedere al aprovizionării cu energie, prioritar , cu gaz.
Având în vedere că dezastrul a fost în mare parte evitat, mulți decidenți politici europeni sunt acum nerăbdători să întoarcă pagina despre criza energetică.
Subiectul și-a pierdut importanța în cercurile de la Bruxelles, permițând unor aspecte precum imigrația și transportul durabil să revină mai atractive. Totuși, calmul nu trebuie să se transforme în automulțumire, avertizează experții, deoarece este probabil ca neconcordanțele globale dintre cerere și ofertă să continue să afecteze prețurile.
Economiile de gaze și importurile de GNL ar trebui să se combine pentru a preveni un dezastru.
Până la sfârșitul anului, Europa va putea importa încă 78 de miliarde m3 de GNL, deschizând calea pentru fluxuri constante din SUA, Qatar, Nigeria și alți producători.
Cu toate acestea, Europa nu va fi singurul client care urmărește aceste nave GNL.
Se estimează că 60% din GNL de care Europa va avea nevoie în 2023 va veni sub forma unor volume necontractuale de pe piața spot. Acest lucru va forța Europa să concureze cu piața mondială, inclusiv cu Asia, și se preconizează că va avea ca rezultat o piață strânsă până în 2023. Recent, AIE a subliniat faptul că ”sistemul va rămâne sub presiune. Deci suntem încă într-o situație de criză”.”
Comisia Europeană a propus deja prelungirea planului de reducere cu 15 % a emisiilor de gaze până în martie 2024, arătând cât de fundamentale au devenit economiile. Primele achiziții comune de gaze sunt planificate pentru vară, cu scopul de a obține prețuri mai mici pentru a umple rezervoarele subterane.
Gospodăriile se luptă să găsească o modalitate de a încorpora facturi mai mari în cheltuielile lunare, fără a face sacrificii neplăcute. Liderii politici și asociațiile de afaceri avertizează cu privire la o pierdere iremediabilă a competitivității și la un exod industrial masiv dacă facturile la energie refuză să scadă. AIE a atribuit economiile de gaze industriei, care a redus orele de producție și a crescut importurile de produse finite, precum și ajustări în clădiri, cum ar fi scăderea termostatului, scurtarea dușurilor fierbinți și instalarea pompelor de căldură. Trebuie totuși subliniat că aceste economii pot fi considerate un „răspuns impresionant”, dar unele dintre schimbări, în special reducerile industriale, au fost mai degrabă temporare decât structurale.
Răspunsul comportamental a fost determinat de nivelul prețurilor și de teama de impactul prețurilor asupra vieții. Aceste temeri și îngrijorări i-au determinat pe consumatori să rămână precauți și să încerce să limiteze numărul de ore de încălzire.
Producția de energie electrică este singurul sector care a înregistrat o ușoară creștere a consumului de gaze din cauza necesității de a compensa declinul producției de energie hidroelectrică și nucleară
Cât va dura criza energetică europeană ?
„Atâta timp cât economia depinde de aprovizionarea cu gaze și tranziția energetică nu este finalizată, această vulnerabilitate la prețurile la gaze sau la ceea ce decid furnizorii de gaze va menține criza chiar dacă amploarea ei va fi diferită. De aceea, starea de alertă va fi menținută”, susține AIE.
Abia în jurul anului 2025 sau 2026, noile proiecte de GNL, în special în Qatar, vor produce milioane de tone suplimentare. În Europa, pe continent au fost anunțate 26 de noi terminale, inclusiv o cincime în Franța, la Le Havre, potrivit Global Energy Monitor, care se teme că acest lucru va crea o nouă dependență de gaze, atunci când Europa dorește să treacă la sursele regenerabile de energie.
Importul de gaz lichefiat rămâne o problemă și pentru 2023 ca urmare a numărului redus de stații de pompare.
