Războiul din Ucraina și consecințele sale economice – reducerea dependenței de gazele rusești, fluctuațiile majore ale prețurilor la energie, problemele de aprovizionare și suport, au demonstrat că Europa are nevoie de o nouă politică energetică, axată pe exploatarea tuturor resurselor sigure, existente în prezent, și pe accelerarea implentării noilor tehnologii în materie.
Potrivit unui raport McKinsey, în pofida creșterii recente producției de energie pe bază de cărbune și a noilor infrastructuri de gaze naturale, Europa își menține angajamentul față de obiectivele sale de decarbonizare bazate pe climă.
Aceste eforturi vor stimula cererea de energie electrică în Europa cel puțin până în 2030.
Potrivit prognozei, până în 2030, cererea va crește cu aproape 3 % pe an, față de creșterea anuală de 2 % a cererii între 2018 și 2021. Inițial, o mare parte din această creștere a cererii va proveni din electrificarea transporturilor, unde cererea va crește cu un spectaculos procent de 13 % anual.
După 2030, utilizarea hidrogenului verde sau potențial roșu (hidrogen creat cu ajutorul energiei nucleare) pentru producție va crește substanțial. Cererea din sectorul de producție se va ridica la 200 terawatt-oră (TWh) până în 2030. În total, se preconizează că utilizarea absolută de energie electrică în întreaga Europă va crește de la 2 900 TWh în 2021 la 3 700 TWh în 2030.
Mixul energetic, o realitate?
Până în 2030, procentul energiei eoliene și solare în mixul de energie electrică din Europa va crește în mod spectaculos.
Până în 2030, se preconizează că aceste surse regenerabile, care sunt componente critice ale eforturilor de decarbonizare ale Europei, vor furniza 60 % din capacitatea energetică a continentului.
Acest lucru reprezintă aproape dublul cotei din 2021, sau un plus de 760 de gigawați (GW) până în 2030. Cu toate acestea, pentru a face față acestei provocări va fi nevoie de o construcție masivă de noi instalații. De exemplu, în Germania, ratele anuale ale construcțiilor noi vor trebui să se tripleze în comparație cu perioada 2018-2021. În plus, deoarece producția de energie eoliană și solară este supusă variațiilor naturale și, prin urmare, oferă surse intermitente de energie verde, vor fi necesare și resurse de echilibrare (cum ar fi hidrogenul, bateriile, răspunsul la cerere și biomasa).
Prognozele specialiștilor arată că, în următorii câțiva ani, se va crea un decalaj între vârfurile de sarcină de energie electrică și capacitatea de energie dispecerizabilă care poate fi pornită pentru a le satisface. Se preconizează că acest deficit se va agrava pe măsură ce producția de gaze naturale, nucleară și hidroelectrică va continua să scadă, în timp ce sarcinile de vârf cresc. Până în 2035, deficitul din Europa va fi echivalent cu 19 % din capacitatea dispecerizabilă, adică 116 GW.
Vorbim, totuși, de cel mai pesimist scenariu, cel în care se presupune că nu se construiește nicio capacitate nouă în acest interval. Realitatea arată că, în ultimul deceniu, s-au făcut investiții considerabile în sisteme de baterii la scară utilitară, biomasă și hidrogen.
Modelul McKinsey sugerează că, până în 2035, vor fi necesari peste 100 GW de capacitate de baterii, 5 până la 10 GW de biomasă și 20 până la 30 de gigawați de capacitate de electrolizator de hidrogen pentru a satisface vârfurile de sarcină.
Cu toate acestea, aceste tehnologii trebuie să fie extinse în continuare, iar realizarea lor rămâne extrem de incertă din cauza dependenței de reglementări favorabile, a disponibilității stimulentelor guvernamentale și a necesității de materii prime care sunt disponibile în cantități limitate, cum ar fi litiu-ion.
Realitățile crizei. Efectele războiului
Războiul din Ucraina și embargoul la adresa Rusiei au forțat rescrierea hărții energetice a Europei, atât în zona de gaze, petrol cât și de energie electrică. Ucraina era, de exemplu, un mare exportator de energie electrică către UE, iar problemele înregistrate la centralele sale nucleare au stârnit fiori de îngrijorare în toată lumea, nu doar în Europa. În condițiile în care gazul ieftin din Rusia și petrolul nu mai sunt considerate o soluție de siguranță energetică pentru Europa, reorganizarea pe termen lung a pieței europene este absolut necesară.
Volatilitatea prețurilor la energie, din ultimul an, a arătat, de exemplu, că pentru a echilibra nevoile consumatorilor și ale producătorilor și pentru a stimula investițiile în noi capacități de producție este nevoie de măsuri de restructurare, de decizii investiționale coordonate la nivel european și de o regândire a fiscalității în acest sector.
Toate inițiativele trebuie să aibă în vizor trei elemente esențiale: securitate, accesibilitate și durabilitate.
Una dintre soluţiile deja discutate la nivelul UE vizează înfinţarea unei singure agenții de reglementare europeană, care ar achiziționa energie electrică din surse dispecerizabile la prețuri fixe în cadrul unor contracte pe termen lung.
Agenția ar vinde apoi această energie pe piață la prețuri care reprezintă un cost mediu. Acest model poate reduce efectele vârfurilor de preț și poate asigura o aprovizionare directă și constantă cu energie electrică a comercianților cu amănuntul de energie și a marilor consumatori.
O altă soluţie o reprezintă separarea resurselor energetice cu costuri marginale zero (cum ar fi energia eoliană și solară) pe o piață și a resurselor cu costuri marginale (cum ar fi cărbunele) pe o altă piață.
În acest fel, operatorii de rețea pot acorda prioritate la dispecerizarea surselor regenerabile, lăsând producția de combustibili fosili să satisfacă cererea reziduală.
Specialiştii mai iau în calcul acordarea de subvenții producătorilor pe baza costului previzionat de menținere a capacității energetice pe piață.
Acest mecanism ar asigura o aprovizionare sigură cu energie electrică și protejează consumatorii de plata unei capacități mai mari decât este necesar.
În esenţă, reorganizarea pe termen lung a pieței europene de energie electrică este considerată esențială pentru a evita volatilitatea viitoare a prețurilor și pentru a stimula investițiile în noi capacități de producție.
