De la „Rolling Stone”, „NY Times” sau „The Guardian” – la „EconomieLaMinut”: Îl cheamă Lehel Kovacs. S-a născut la Cluj, a plecat din țară la 16 ani, după o experiență personală dură. Cartierul pe care îl cunoștea ca pe propriile buzunare s-a transformat într-un oraș cu 2 milioane de locuitori. Totul era nou pentru el. Mai puțin un vis din copilărie: să inventeze o lume complet nouă și să spună povești fără cuvinte. Adică să deseneze.
Și a desenat atît de mult și de bine, încît cele mai mari ziare și reviste din lume i-au cerut desenele.
Lehel colaborează cu: Rolling Stone, The Los Angeles Times, The New York Times, Wired Magazine, Toronto Life, New York Press, Der Spiegel, The Guardian, Die Welt, San Francisco Chronicle…
De azi, e colegul nostru:
Urmează povestea lui. Acolo unde cuvintele în română nu i-au mai venit, a apelat la engleză.
em360: Ai plecat din țară la 16 ani. Cum era România pentru tine atunci?
Primul cuvînt care îmi vine în minte despre acea perioadă este tranziția. Poate părea ciudat, dar în memoria mea contrastul între prima și a doua parte a anilor 90 este mai mare decît anii dinaintea și de după revoluție. La 8 ani probabil singurul gînd era să avem o minge cu care să jucăm fotbal în curte.
Și dacă mai aveam și cîțiva lei pentru un suc la dozator (cu aroma kiwi, bineînțeles) și un baton de ciocolată, atunci era „heaven on earth”.
Deci tranziția despre care vorbesc este mai mult personală.
Am început liceul în 96′ într-o școală nouă, mediu nou, “out of my comfort zone”, au început să mă intereseze fetele (puțin tîrziu, știu), adică eram plin de așteptări și emoții. Dar și în general, cred că așa aș putea defini cel mai exact Romania de atunci, plină de asteptări. Nu știu dacă s-au realizat aceste așteptari în anii ce au urmat, deoarece am plecat din țară în toamna lui ’97. Și pentru cîțiva ani am pierdut total contactul cu ce s-a întîmplat acolo.
em360: Unde ai plecat și ce ai făcut la început acolo?
Am plecat la Budapesta. A fost un inceput greu, dar și ultimele luni în România au fost grele (mai mult din motive personale). Părinții mei s-au despărțit, tata a rămas la Cluj, iar începutul cînd ajungi dintr-un microcosmos, un cartier pe care-l cunoști ca-n palmă, într-un oraș de 2 milioane… well, a fost înspăimîntător la 16 ani. Mai ales că am picat aici în plin an școlar (în noiembrie) și emoțiile care un an mai devreme la început de liceu la Cluj erau mai mult pozitive, aici mă făceau să mă simt puțin debusolat. Dar încet încet mi-am revenit.
Țin minte că m-am îndrăgostit de o fată care mi-a propus să luăm ore de desen la un centru cultural. Cred că cel mai mare ajutor pentru a încheia acea tranziție au fost arta… și acea fată 🙂
După liceu au urmat doi ani la o școală de decoratori (visual merchandiser), dar în viața mea n-am decorat nici o vitrină în afară de cea de la examen, dar aici am primit o educație vizuală foarte bună. Apoi alți trei ani la colegiul de artă de la Budapesta, secția de design.
em360: Mai vii în România?
Din păcate n-am fost de foarte mult timp, din cînd în cînd îmi fac planuri să o vizitez, dar întodeauna intervine ceva. Sper să o fac cît de curînd.
em360: Descrie-ne, te rog, pe scurt, o zi normală din viața ta.
Lucrez ca freelancer și momentan de acasă. Acest lucru are beneficiile sale, dar the downside is that cîteodată simt că astfel îmi pierd din profesionalism mai ales cînd am a convorbire importantă pe skype unde îmi pun cravata, dar sînt în pantaloni scurți…
De obicei mă scol pe la 10, încep să lucrez pe la 11 și depinzînd de cîte proiecte am, lucrez cam 8-10 ore. But this is very different everyday. there are periods when i don’t have to draw, just think. so sometimes i just walk in a park and try to come up with ideas, which is also part of the work.
Pe la 2, I hit the gym, i’m always trying to gain weight… then I have lunch and back to work.
Seara cina cu prietena, după care din nou puțină muncă, seara sînt cel mai activ din punctul de vedere al creativității. Culcarea pe la 2 noaptea.
em360: De cînd ai început să desenezi și de ce?
De foarte mic. Am frecventat grădinița doar un an, dupa care au urmat 2 ani de „home kindergarten” unde desenam aproape toată ziua. Cred că un mare efect au avut benzile desenate pe care le primeam de la rudele din Occident. Îmi plăcea ideea de a inventa o lume total nouă cu desene și a povesti fără cuvinte.
em360: Care sînt desenatorii care te inspiră?
În primul rînd epoca de aur a ilustrației americane, nume precum Norman Rockwell, Rea Irvin, Robert Weaver, dar și artiști ca Bruno Munari, Ilonka Karasz sau Saul Steinberg – el e născut la Rîmnicu Sărat.
em360: Cu ce reviste sau ziare ai colaborat?
Rolling Stone, The Los Angeles Times, The New York Times, Wired Magazine, Toronto Life, New York Press, Der Spiegel, The Guardian, Die Welt, San Francisco Chronicle…
em360: Desenele pe care le faci sînt un statement, o declarație. Te reprezintă în totalitate sau faci și desene așa cum le vor editorii?
Este interesant faptul ca denumirea de “grapich designer” în ungurește e ceva ca „grafician angajat”. Menționez acest lucru pentru că după părerea mea un ilustrator trebuie să se poziționeze între un „grafician angajat” și un artist. Cred că e foarte important să ai o „voce” proprie, însă și să te înțelegi bine cu art directorul sau cu editorii.
Spun asta fără să degradez în nici un fel graphic designerul, dar mă consider norocos și cred că ilustratorul e o cale mai ușoară, deoarece cînd mă contactează cineva o face petru „look”-ul pe care îl au ilustrațiile din portfoliul meu.
em360: Care e realizarea ta cea mai mare în viață?
Probabil faptul ca mi-am transformat hobby-ul în muncă, construind un fel de brand.
em360: Care e cel mai important desen pe care l-ai făcut?
Întodeanua e ceva mai special cînd colaborez cu editoriale din America, nu e ușor să ajungi în vizorul lor, mai ales din capătul acesta al lumii, de aceea pentru mine acestea sînt cele mai importante
em360: Trăiești din desen sau te ocupi și cu altceva?
Doar din desen.
em360: Unde crezi că vei fi peste 10 ani, din punctul de vedere al desenului?
Hmmm, e greu de spus. Aș vrea să mă orientez către cărți, să ilustrez mai multe cărți și eventual să scot propriile mele cărți.
em360: O expoziție în România cît de curînd?
ar fi superb 🙂
Pe Lehel îl veți găsi aici, pe economielaminut.ro, iar între timp aici și aici.
www.economielaminut.ro & www.EM360.ro
