În România se pierd în continuare taxe, la valori halucinante, fie prin necolectare, fie prin evaziune (o medie de 500 Euro per secundă – peste 15 miliarde de Euro pe an). Neatacând problema frontal, nu doar că ignorăm o sursă considerabilă de finanţare pentru investiţii infrastructurale (sănătate, educaţie, transporturi, agricultură, demografie), dar menţinem în viaţă ceva ce pe drept cuvânt trebuie privit şi tratat ca un atentat la siguranţa naţională. În loc să se ocupe prioritar de asta (fără a cădea în extrema opusă a abuzurilor și exceselor de forță) politicienii suferă de exces de creativitate fiscală, într-o degringoladă și țopăială lipsită de orice logică coregrafică.

Și tot aici, în România, sunt permise în continuare firmele cu acțiuni la purtător, și în același timp, și mai grav, societățile pe acțiuni la purtător se pot angaja în relații contractuale cu statul. La nivel mondial, mai sunt doar 36 de state care permit o astfel de structurare comercial-juridică. Ultimii cinci ani au adus oricum multe schimbări pe plan global – dar nu și în România. 13 țări au interzis complet emiterea de acțiuni la purtător din cauza riscurilor cu care sunt asociate și a lipsei total de transparență. Dintre cele 35 de jurisdicții care mai permit și azi tranzacții cu acțiuni la purtător, doar șase, între acestea regăsindu-se și România, nu impun niciun fel de restricționare la rulajul acestora. Despre firmele cu acțiuni la purtător puteți citi și AICI.

Dincolo de toate acestea, e nevoie ca de aer de o strategie, de o gândire care să aşeze priorităţile şi nevoile în lumina şi ordinea corectă. Orice demers e inutil, dacă nu e discutat, dezbătut, testat cu mediul de afaceri – până la urmă de aici vin toți banii pe care politicienii îi promit oamenilor, metamorfozați in creșteri de venituri. Ce vedem acum e tot ce se poate, astea sunt măsuri care pot ajuta la refacerea şi reconsolidarea capitalului românesc? Spun asta pentru că avem mare nevoie de capital autohton, așa cum avem nevoie de companii şi de investiţii străine; nu trebuie să le împuţinăm. Din contră, e nevoie şi e bine să vină şi mai multe grupuri. Important însă e să contrabalansăm prin companii locale viguroase şi care să aibă potenţial de internaţionalizare la rândul lor. Astăzi, 85% din exportul ţării e realizat de firme cu capital străin. Cred că e riscant, pe termen lung, să nu reechilibrăm ponderea. Ce spun eu n-are nicio fărâmă de naţionalism sau patriotism economic în substrat. Spun doar că e foarte riscant şi că ar putea să ne ardă la buzunare curând, la fel cum o fac toate ideile astea fiscale năstrușnice care ajung în spațiul public, înainte să fie gândite. Și toate acestea în timp ce de evaziunea mare nu pare a se preocupa nimeni (deși poate să devină o mină de aur pentru buget). Dacă vă interesează subiectul, puteți găsi mai multe informații AICI.

www.economielaminut.ro & www.EM360.ro

facebook.com/EconomieLaMinut

Share.

Autor

Comentariul tau

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.