Subiectele legate de redevențe și, în general, cele legate de resursele energetice ale țării au agitat spiritele și au alimentat polemici și tensiuni, părerile fiind de fiecare dată foarte împărțite. Prin urmare, ar fi oportun ca, atât statul cât și firmele să atace cât de curând și să tranșeze (argumentat) acest subiect. Altfel va rămâne, așa …, un fel de drob de sare care riscă să se spargă în capul cui nu trebuie (al nostru, al cetățenilor) când ne e lumea mai dragă – e un fel de elephant in the room despre care toți se codesc să vorbească deschis, preferând să-l amintească doar conjunctural, în funcție de un interes de moment. Anyway… Cât de mari sunt redevențele de fapt în România – sau cât de redusă e cota lor? Ce alte impozite și taxe sectoriale specifice li se mai adaugă? Care e relația dintre investiții (nevoia de a continua explorarea și descoperirea de noi zăcăminte), nivelul mediu al taxării în domeniu, alimentarea bugetară și piața muncii? Care e productivitatea cu care se exploatează la noi și care sunt amenințările sau oportunitățile domeniului în România? Acestea sunt doar câteva dintre întrebările care completează un cadru actual plin de particularități. Cert e că redevențele au fost, sunt și, cel mai probabil, vor rămâne o temă intensă de dezbatere în media și o temă care trezește un foarte mare interes public. Totodată, redevențele rămân și un instrument al luptei politice – ceea ce e periculos. Prin urmare, cred că e foarte important să înțelegem ce sunt, cum se aplică și cum arată România într-o comparație europeană a impozitelor specifice. Totuși, orice nivel ar urma să fie fixat, păstrat sau chiar restabilit pentru piața autohtonă, e foarte important să taxăm profiturile și nu investițiile și să ne asigurăm că putem crea condiții care să ne confere, dacă nu independență, măcar siguranță energetică. Despre sectorul energiei, mai multe aici.
www.economielaminut.ro & www.EM360.ro