Foaia de parcurs pentru mediu ( Green Deal ) a Comisiei von der Leyen urmărește ca Europa să devină neutră din punctul de vedere al emisiilor de dioxid de carbon până în 2050. Acesta se concentrează pe reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, dar și pe transformarea unui număr de sectoare (agricultură, industrie, finanțe etc.).
Fig 1 : o retrospectivă a elementelor-cheie ale punerii în aplicare a Pactului verde.
Evident, programul Green Deal este extrem de important și promițător din punctul de vedere al siguranței energetice europene dar și al acțiunilor de protecție a mediului de termen mediu și lung. Se știe că actualmente, producția și utilizarea energiei generează peste 75 % din emisiile de gaze cu efect de seră din UE. Decarbonizarea sistemului energetic al UE este, prin urmare, esențială pentru atingerea obiectivelor climatice pentru 2030 și pentru realizarea strategiei pe termen lung a Uniunii vizând atingerea neutralității emisiilor de dioxid de carbon până în 2050.
Pactul verde european se axează pe 3 principii-cheie pentru tranziția către o energie curată, care vor contribui la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră și la îmbunătățirea calității vieții cetățenilor :
- garantarea aprovizionării UE cu energie sigură, la prețuri accesibile
- dezvoltarea unei piețe europene a energiei pe deplin integrată, interconectată și digitalizată
- prioritizarea eficienței energetice, îmbunătățirea performanței energetice a clădirilor și dezvoltarea unui sector energetic bazat în mare parte pe surse regenerabile.
Principalele obiective ale Comisiei în acest sens sunt:
- interconectarea sistemelor energetice și o mai bună integrare în rețea a surselor de energie regenerabile
- promovarea tehnologiilor inovatoare și a unei infrastructuri moderne
- impulsionarea eficienței energetice și a proiectării ecologice a produselor
- decarbonizarea sectorului gazelor și promovarea unei integrări inteligente între sectoare
- capacitarea consumatorilor și sprijinirea statelor membre în combaterea sărăciei energetice
- promovarea la nivel mondial a standardelor și tehnologiilor UE în materie de energie
- valorificarea întregului potențial al energiei eoliene off shore a Europei.
Comisia Europeană a adoptat o serie de propuneri menite să adapteze politicile UE în domeniul climei, energiei, transporturilor și fiscalității, pentru a reduce cu cel puțin 55 % până în 2030 emisiile nete de gaze cu efect de seră, față de nivelurile din 1990. În pofida acestor obiective generoase și corecte, ca ș a măsurilor luate la nivelul instituțiilor UE , ultima perioadă a scos în evidență apariția unor dificultăți reale în aplicarea acestora în conformitate cu graficul și timpul stabilit.
Se pare că perioada și costurile tranziției spre o perioadă a decarbonării cere mai mult timp și mai multă finanțare decât s-a crezut inițial.
O enunțare clară a acestei situații a fost făcută publică cu ocazia conferinței internaționale ”Enery Asia” în care s-a afirmat că petrolul și gazele naturale vor continua să fie principalele surse de energie în următoarele decenii, pe fondul unei tranziții energetice întârziate. S-a precizat opinia conform căreia petrolul și gazele sunt necesare pentru decenii de acum încolo. În consecință, tranziția energetică va dura mult mai mult timp, va costa mult mai mulți bani și va avea nevoie de noi tehnologii care nici măcar nu există astăzi. În ceea ce privește energia curată, ar fi necesar să se investească 4.000 de miliarde de dolari pe an. Potrivit Agenției Internaționale pentru Energie, investițiile globale în energie curată vor crește până la 1,7 trilioane de dolari în 2023.
Cum se explică această situație ? Care sunt cauzele ?
Dacă securitatea energetică este prima provocare, a doua este sincronizarea ritmului tranziției spre obiectivele Green Deal.. În ce ritm este de dorit și posibil să avansăm? Există o mare presiune pentru a devansa termenul limită pentru multe reduceri de emisii până în 2030 în loc de 2050. Dar uneori se pare că amploarea sarcinii întreprinse este subestimată.
Pentru multe țări, agresiunea Rusiei asupra Ucrainei a opus securitatea energetică tranziției către energia verde. Guvernele se bazează din nou pe combustibilii fosili pe termen scurt, stârnind temeri că tranziția va trece în plan secund.
Analiza internațională ( vezi : Daniel Yergin, vice președinte al S&P Global. ” The New Map: Energy, Climate, and the Clash of Nations” and ” The Prize: The Epic Quest for Oil, Money &; Power.” ) consideră că accentul pus pe securitatea energetică nu reprezintă o amenințare irevocabilă la adresa obiectivelor Green Deal. În timp ce tranziția va încetini pentru o vreme în unele privințe, este probabil să se accelereze în alte părți, în special în Europa. Analizele pun accentul pe oportunitățile de investiții care apar din fricțiunea dintre securitatea energetică și obiectivele climatice.
Războiul dintre Rusia și Ucraina a făcut din securitatea energetică o prioritate a politicii energetice. Guvernele lumii doresc să protejeze cetățenii și economia de creșterile dăunătoare ale prețurilor la energie. Invazia rusă a intensificat o tendință deja ascendentă: prețurile petrolului și gazelor au crescut cu 30% și, respectiv, 150%, înainte de a scădea din nou.
Producția de cărbune (exajoules*)
| Sursa: BP Statistical Review 2022 | ||||
| Țară | 2020 | 2021 | Evoluție 2020-2021 | Ponderea în producția mondială de cărbune |
| China | 80,51 | 85,15 | 5,75% | 50,8% |
| Indonezia | 13,91 | 15,15 | 8,92% | 9,0% |
| India | 12,63 | 13,47 | 6,65% | 8,0% |
| Australia | 12,18 | 12,43 | 2,08% | 7,4% |
| SUA | 10,73 | 11,65 | 8,57% | 7,0% |
| Rusia | 8,42 | 9,14 | 8,53% | 5,5% |
| Africa de Sud | 5,82 | 5,55 | -4,61% | 3,3% |
| Kazahstan | 2,05 | 2,09 | 2,20% | 1,2% |
| Polonia | 1,68 | 1,76 | 4,53% | 1,1% |
| Columbia | 1,50 | 1,71 | 13,92% | 1,0% |
| Restul lumii | 9,22 | 9,48 | 2,82% | 5,6% |
| Lumea totală | 158,65 | 167,58 | 5,63% | 100,0 |
*1 exajoule = 25 Mtep (echivalent petrol în milioane de tone)
Multe țări sunt în proces de reorientare a politicilor lor energetice, în special (dar nu numai) cele care se bazează în mare măsură pe petrolul și gazele rusești.
- La scurt timp după invazie, Uniunea Europeană și-a anunțat noul plan energetic, „REPowerEU”, în care intenționează să reducă importurile de gaze naturale rusești cu două treimi până la sfârșitul anului 2022 și să elimine complet combustibilii ruși până la sfârșitul deceniului. Va depinde în principal de statele membre ale blocului comunitar să se asigure de punerea în aplicare a acestui plan. Majoritatea caută furnizori înlocuitori și intenționează să prelungească durata de viață a centralelor electrice pe bază de cărbune pentru a reduce decalajul pe termen scurt. În același timp, mișcarea energiei regenerabile este în plină expansiune.
- Marea Britanie, care a interzis complet importurile de energie din Rusia, și-a prezentat noua strategie de securitate energetică în aprilie 2022. Țara intenționează să intensifice activitățile de foraj de petrol și gaze pe termen scurt și să utilizeze energia nucleară și eoliană off shore pentru a satisface nevoile pe termen lung.
Chiar și țările cu puțină dependență de Rusia își reevaluează strategiile, căutând modalități de creștere a producției pentru a reduce prețurile și pentru a ajuta țările care se străduiesc să înlocuiască energia rusă.
- Între timp, Statele Unite și-au schimbat poziția privind clima și energia de la invazia rusă din cauza prețurilor paralizante. Combustibilii fosili nu mai sunt priviți atât de negativ, crezând că au un rol important de jucat în atenuarea crizei energetice. Președintele Joe Biden, care a semnat un acord pentru furnizarea de gaz natural lichefiat (GNL) în Europa până cel puțin în 2030, a cerut companiilor petroliere să facă mai multă fracturare, chiar luând în considerare amendarea celor care nu își folosesc contractele federale de închiriere pentru foraj. Chiar dacă nu au fost încă anunțate modificări pe termen lung ale politicilor energetice ale țării, prevederile cheie privind clima din proiectul de lege „Build Back Better” al lui Biden au fost întrerupte.
Cu un sentiment de urgență, pentru a găsi o soluție pe termen scurt, au fost susținute mai multe strategii pentru creșterea aprovizionării cu energie: forarea mai multă, diversificarea furnizorilor de GNL și prelungirea duratei de viață a centralelor electrice pe bază de cărbune. Cu toate acestea, toate aceste strategii vor avea efectul de a întârzia atingerea neutralității emisiilor de dioxid de carbon pentru o vreme și par a fi un pas înapoi în tranziția energetică.
Conștientizarea importanței securității energetice și răspunsul la creșterea prețurilor la energie au determinat țările mari producătoare de petrol, cum ar fi Statele Unite, să își intensifice activitățile de foraj.
În Europa, Norvegia și Regatul Unit – două țări bogate în petrol și gaze – iau în considerare, de asemenea, creșterea producției. RBC .Capital Markets consideră că Marea Britanie și-ar putea intensifica semnificativ afacerile din Marea Nordului în 2023, în timp ce cheltuielile de capital au scăzut constant din 2013. Multe proiecte care au fost odată considerate neprofitabile sunt acum atractive din cauza prețurilor ridicate. Exploatarea gazelor ar trebui să fie preferată, deoarece se așteaptă ca prețurile gazelor să fie ferme pentru încă câțiva ani în Europa, iar regiunea rămâne un importator major.
Interesant este că activitățile suplimentare de foraj ar putea contribui la reducerea emisiilor de carbon, chiar dacă vor reduce importurile de GNL. În raportul său recent, The European Energy Trilemma, RBC Capital Markets a calculat că intensitatea carbonului din importurile de GNL este de cel puțin trei ori mai mare decât cea a producției interne. În plus, este în general mai ieftin să se susțină aprovizionarea internă cu energie decât să se importe energie din altă parte.
În ciuda sporirii activităților de foraj economia globală ar putea să nu poată ieși în viitoarele 2-3 decenii din dependența sa de combustibili fosili
Pentru a înlocui energia rusă pe termen scurt, multe țări europene se bazează pe diversificarea furnizorilor înainte de iarna viitoare. Cu toate acestea, această strategie ar putea avea un efect secundar neintenționat: acela al creșterii emisiilor de dioxid de carbon.
SUA, de exemplu, a început să livreze mai mult GNL , în timp ce Canada a promis să crească exporturile. La rândul său, Germania a cerut Qatarului (cel mai mare exportator de gaze naturale, cu 15% din exporturile mondiale) să furnizeze mai mult gaz pentru a-și satisface nevoile. Italia va face, de asemenea, mai multe importuri, după ce a încheiat recent un acord cu Algeria, al doilea cel mai mare furnizor al său după Rusia.
Schimbarea furnizorilor de GNL nu va crește doar emisiile de carbon. Cu toate acestea, RBC Capital Markets notează în raportul său că diversificarea importurilor din Europa va veni probabil în detrimentul țărilor asiatice, lăsându-le probabil fără altă opțiune decât să utilizeze mai mult cărbune pentru a-și satisface nevoile energetice. Cărbunele este economic, dar poluează mai mult decât gazele naturale și produce cu 50% mai multe emisii.
Prin urmare, utilizarea surselor alternative de GNL ar putea avea un impact nedorit asupra tranziției energetice.
Unele țări, inclusiv Regatul Unit și Germania, iau în considerare menținerea centralelor electrice pe bază de cărbune care erau programate să se închidă.
Bloomberg estimează că arderea mai multor cărbune decât gaze naturale din Rusia va crește emisiile de carbon ale UE cu aproximativ 8%.
Concluzie:
Trebuie înțeles faptul că actual tranziție preconizată de către Green Deal este absolut diferită. Toate cele care au precedat-o s-au datorat în mare parte avantajelor economice și tehnologice, nu voinței politice, care este principalul motor al tranziției în curs. Fiecare dintre tranzițiile trecute a avut loc pe o perioadă de cel puțin un secol și niciuna nu a fost de aceeași natură cu cea avută în vedere în prezent. Scopul acesteia din urmă nu este doar de a introduce noi surse de energie, ci de a regândi complet baza energetică a unei economii globale care valorează acum 100 de trilioane de dolari și de a realiza acest lucru în puțin peste un sfert de secol. Proiectul este extrem de ambițios și nimic nu a mai fost încercat vreodată la o asemenea scară. S-a avertizat că amploarea și domeniul de aplicare al tranziției justifică o analiză aprofundată a consecințelor sale economice. Potrivit economistului Jean Pisani-Ferry, co-fondator al Bruegel, cel mai important think tank economic din Europa, o accelerare excesivă a calendarului pentru atingerea obiectivelor de reducere netă a emisiilor de carbon ar putea duce la tulburări economice mult mai mari decât se imaginează în mod obișnuit, creând un „șoc negativ al ofertei, foarte comparabil cu șocurile din anii ’70”. Prevăzător, Pisani-Ferry a prezis în 2021, chiar înainte de începerea actualei crize energetice, că tranziția „nu va fi cu siguranță trivială și că liderii ar trebui să se aștepte să se confrunte cu alegeri dificile”. În 2022, el a adăugat: „Acțiunile climatice au devenit o problemă macroeconomică majoră, dar fundamentele macroeconomice ale acțiunilor climatice nu sunt nici pe departe atât de riguroase și precise pe cât ar trebui să fie astăzi pentru a oferi o bază solidă pentru dezbaterea publică și pentru a ghida în mod adecvat acțiunile liderilor. Din motive lesne de înțeles, activismul a avut prea des prioritate față de analiză. Dar, în această etapă a dezbaterii, automulțumirea devine contraproductivă. Dialogul politic trebuie să se bazeze acum pe evaluări inter pares sistematice ale costurilor și beneficiilor potențiale ale diferitelor scenarii politice. »
