Probabil ştiţi deja că în România dispar uneori și 3 HA de pădure pe oră, că rata de reîmpădurire e sub 25% şi că pagubele depăşesc multe, foarte multe miliarde de Euro. Dar haideţi să nu ne mai îmbătăm cu apă rece. Hai să nu mai dăm vina pe alţii, victimizându-ne. Greşim profund dacă mai credem că „străinii’ ne iau şi ne taie pădurile – așa de unii singuri. Doar noi suntem de vină; vinovaţi sunt cei care se vând pe ei înşişi, care falsifică acte, care corup şi şpăguiesc. La fel cum vinovaţi sunt şi cei care acceptă să intre în acest joc sau care nu fac nimic pentru a se asigura că legea e corectă, funcţională şi că se aplică. Vinovate sunt autoritățile statului pentru că nu opresc ceva ce ar putea fi de oprit. Toţi cei de mai sus, toți aceştia, TOŢI SUNT ROMÂNI, nu străini. Sunt mult prea multe exemple în care dispar zeci de mii de hectare de pădure cu complicitatea românilor. Românii sunt cei care dau şpaga. Tot românii sunt cei care acceptă şpaga. De la 1.000 de Lei la milioane de Euro. De la funcţionar de primărie, la prefect sau judecător. Proprietarii de pădure străini sunt în mare parte cumpărători de bună credinţă, investitori care fructifică o oportunitate şi atât. Pentru că se poate şi pentru că le-o oferim. Chiar şi printre exploatatorii de masă lemnoasă (firme româneşti sau străine) sunt şi mulţi care respectă legea. Chiar şi aşa e problematic pentru că legea le permite prea mult. Poate că ar trebui să ne dea de gândit faptul că în cele mai multe ţări civilizate ceea ce la noi e permis şi legal, în alte părţi e interzis prin lege şi extrem de aspru pedepsit (cu foaaarte mulţi ani de închisoare). Şi chiar şi atunci când legea (aşa mai permisivă cum e la noi) e incălcată, noi suntem blânzi, urmările nefiind drastice… (bine că legea anti-fumat de la noi a ajuns să fie cea mai drastică din lume…). Dacă suntem victima unui viol economic şi ecologic, atunci ne cam îmbiem şi rugăm călăul să ne-o tragă! Cei care aici îşi fac de cap, nu-şi permit să facă la fel în ţările lor. Dar nu din politeţe sau respect, ci din teamă – pentru că legea e dură şi respectată – altfel urmările sunt cumplite, iar teama îşi face treaba – ca de obicei. Cifrele şi exemplele care urmează vorbesc de la sine. La 1900 România avea peste 18 milioane de hectare de pădure, care acopereau 70% din suprafaţa ţării. După cel de al doilea război mondial, suprafaţa împădurită a fost deja redusă la jumătate. La Revoluţie, în 89, România mai avea doar 7 milioane de hectare de pădure. Între timp, am rămas cu mai puţin de 6 milioane de hectare – o treime din suprafaţa pe care o deţineam la 1900. 4 milioane de hectare mai aparţin statului, restul e în proprietate privată. Din cauza unui ritm de reimpadurire semnificativ subunitar, a tăierilor ilegale, a evaziunii şi furtului de masă lemnoasă, dar şi a retrocedărilor îndoielnice, uneori frauduloase, suprafata forestieră a Romaniei mai acopera acum doar 25% din teritoriu. Asta în timp ce media forestieră a Uniunii Europene depăşeşte 34% din teritoriu. În cele mai multe dintre ţările care deţin un tezaur forestier important, tăierile şi comerţul cu masă lemnoasă brută sunt interzise prin lege. Între timp, conform datelor Greenpeace (dar nu numai), România continuă tăierile de pădure într-un ritm halucinant, deseori la limita sau în afara legii. În cele mai multe dintre cazuri lemnul părăseşte ţara în formă brută, neprelucrată. Defrișările exagerate amenință astăzi echilibrul ecologic al țării, siguranța alimentară, sănătatea populației şi sunt una dintre cauzele majore ale inundaţiilor şi deşertificării în multe zone. Dincolo de prejudiciile financiare halucinante, defrisările şi distrugerile de păduri ar trebui privite ca un atentat la siguranţa naţională și ar trebui să fie o temă pe masa CSAT-ului.
Ultimul raport GREENPEACE ROMÂNIA cu privire la taierile ilegale îl găsiți la un click distanță AICI sau AICI: GPR Raport-taieri-ilegale.
www.economielaminut.ro & www.EM360.ro
