Nimic nu poate fi mai potrivit pentru a defini drumul pe care energia nucleară l-a parcurs în cadrul conceptului Green Deal decât inspiratul titlu al romanului lui Inving Stone : ” Agonie și extaz”.
De la respingerea ei brutală din politica energetică a unor principale țări europene la ridicarea pe culmea priorităților, energia nucleară s-a transformat dintr-o pacoste într-o speranță.
Date de ultimă oră arată că România se poate considera în stare de ” extaz” după vizita domnului ministru al energiei în Statele Unite ale Americii.
” Ministrul Energiei, Sebastian Burduja, a avut o întâlnire cu conducerea EXIM BANK, în SUA, el precizând că instituţia s-a angajat să contribuie cu o finanţare de 3 miliarde de dolari la construcţia unităţilor 3 şi 4 de la Cernavodă, şi cel puţin încă pe atât la proiectul reactoarelor nucleare de mici dimensiuni de la Doiceşti”
De fapt, România se înscrie pe linia importanței acordată de curând energiei nucleare și la nivelul Uniunii Europene
La sfârșitul unui sezon 2022-2023 plin de evenimente, energia nucleară revine în mod remarcabil în prim-planul scenei energetice europene.
La 1 ianuarie 2023, după trei ani de negocieri intense, energia nucleară s-a alăturat oficial listei așa-numitelor energii „de tranziție”, ca parte a taxonomiei verzi a UE ceea ce a făcut ca la nivel european, dezvoltarea energiilor regenerabile să rămână o prioritate dar pozițiile pro și anti nucleară încă se manifestă.
Deși cei 27 au ajuns la un compromis privind energia nucleară, fără a fi nevoie să redeschidă negocierile,la sfârșitul lunii februarie 2023, în marja unui Consiliu informal pentru energie la Stockholm, Franța reunește 10 state membre în jurul unui nou concept: o reuniune pentru apărarea intereselor energiei nucleare în Europa.
Aceeași reuniune s-a ținut la sfârșitul lunii martie la Bruxelles, la care s-au alăturat Belgia și Italia în calitate de observatori. De data aceasta, întâlnirea a declanșat reacția activiștilor anti nuclear care au lansat un grup rival numit „prietenii energiilor regenerabile”.Grupul se reunește la Valladolid . Întâlnirea a avut ca rezultat o nouă solicitare adresată executivului UE de a respecta neutralitatea strictă între energia nucleară și cea regenerabilă.
Între timp, alte două fronturi s-au deschis la Bruxelles.
Primul se referă la regulamentul prezentat la jumătatea lunii martie de către Comisie, care a enumerat tehnologiile preferate pentru dezvoltarea unei industrii cu emisii scăzute de dioxid de carbon în Europa (Legea privind industria Net-Zero – NZIA).
Inițial, energia nucleară nu a fost inclusă în lista tehnologiilor care beneficiază de toate facilitățile de dezvoltare, spre deosebire de energia eoliană, solară și toate celelalte tehnologii enumerate în text.
La mijlocul lunii iulie, după lobby-ul multor deputați europeni (socialiști, centriști și conservatori), raportorul asupra textului oferă centralelor nucleare existente și viitoare aceleași facilități de dezvoltare ca și altor tehnologii.
Deputații europeni reuniți în Comisia pentru energie a Parlamentului European (ITRE) au ajuns la un acord politic pentru a introduce energia nucleară ca tehnologie preferată pentru stimularea industriei în Europa.
Deși declarația Comisiei Europene, obținută la sfârșitul RED III, bate în cuie energia nucleară ca soluție la provocarea climatică, rezultatul alegerilor europene din iunie 2023 și consecințele acestora pentru următoarea Comisie Europeană vor trebui analizate ulterior.
Statele membre pro-nuclear își definesc însă mai clar poziția. În Olanda, energia nucleară începe să câștige consens, în timp ce Suedia, care a respectat neutralitatea în prima jumătate a anului 2023, apără deschis renașterea energiei nucleare.
Energia nucleară este o sursă de energie cu emisii reduse de carbon, care cunoaște o creștere semnificativă la nivel european. În prezent, energia nucleară este responsabilă pentru jumătate din energia electrică cu emisii scăzute de dioxid de carbon din Europa
Energia nucleară reprezintă peste un sfert din producția totală de energie electrică din Uniunea Europeană. În UE, 126 de reactoare nucleare sunt operaționale în 14 țări.
- Producția netă de energie electrică în Europa este de aproximativ 3 000 TWh. Centralele electrice care ard combustibili fosili reprezintă aproximativ 49% din total, în creștere cu 1,5% față de 2015. Energia nucleară reprezintă 26 % din producția totală de energie electrică din Uniunea Europeană.
- 126 de reactoare nucleare sunt operaționale în 14 țări europene, 4 sunt în construcție și 24 sunt planificate.
- În UE, 129 de reactoare nucleare sunt operaționale în cele 14 țări.
- În 8 țări, energia nucleară reprezintă între 34 și 72% din mixul de energie electrică al țării.
Locurile de muncă directe (240.000) sunt în companii și organizații care utilizează o anumită formă de aplicare a tehnologiei nucleare în sarcinile lor principale. Acestea includ locuri de muncă în domeniul energiei nucleare (generarea de energie), medicină nucleară, cercetare nucleară, aplicații industriale etc. Locurile de muncă indirecte sunt la toate companiile și subcontractanții care lucrează pentru companii și organizații din sectorul nuclear. Utilizările derivate din spin-off sunt calculate pe baza cheltuielilor gospodăriilor din care provin veniturile din sectorul nuclear. Din cele 780.000 de locuri de muncă, 540.000 sunt indirecte și derivate. Calculele se bazează pe factorii relativi de multiplicare a ocupării forței de muncă care corespund codului NACE și pe impactul cheltuielilor gospodăriilor asupra economiei ca urmare a efectelor directe și indirecte ale activității economice.
Deși este vizibilă o orientare a majorității țărilor membre spre dezvoltarea energiei
nucleare, dezbaterile continuă să fie prezente.Europa rămâne divizată în ceea ce privește energia nucleară. Astfel,Franța, principala țară europeană pro energia nucleară, are în vedere o lege pentru a accelera construcția de noi reactoare.
În timp ce continentul se confruntă cu o criză energetică cauzată de invazia rusă a Ucrainei, acest proiect face parte din dorința președintelui Emmanuel Macron de independență energetică. Proiectul de lege are drept scop eficientizarea procesului de aprobare și construire a noilor centrale electrice în țară. De asemenea, el intenționează să anuleze angajamentul fostului președinte Hollande de a reduce ponderea energiei nucleare în producția de energie electrică a țării la 50%.
Franța este de mult timp un lider european în domeniul energiei nucleare, pe care se străduiește să o recunoască ca sursă de energie cu emisii reduse de carbon. Începând cu anii 1980, energia nucleară a fost o sursă dominantă de energie electrică în țară, adesea obținând cea mai mare parte a energiei sale din întreaga lume.
În februarie, a fost una dintre cele unsprezece țări care au lansat o alianță pentru energia nucleară în Europa. Împreună, ei au semnat o declarație spunând că energia nucleară este „unul dintre numeroasele instrumente pentru a ne atinge obiectivele climatice, pentru a genera electricitate de bază și pentru a asigura securitatea aprovizionării”. Grupul este format din Bulgaria, Croația, Finlanda, Republica Cehă, Ungaria, Țările de Jos, Polonia, România, Slovacia și Slovenia, și evident, Franța. Scopul alianței este de a promova cercetarea, inovarea și „regulile uniforme de siguranță”, examinând în același timp modul în care cooperarea ar putea duce la construirea de noi reactoare.
În ciuda istoriei sale controversate, noul guvern pro-nuclear al Italiei a luat în considerare, de asemenea, semnarea declarației. Ar fi un aliat puternic pentru țările pro-nucleare care doresc un număr suficient de voturi pentru a adopta acte legislative cheie, cum ar fi integrarea acestei surse de energie în obiectivele climatice ale Uniunii Europene.
În cele din urmă, el a decis să nu-și schimbe poziția antinucleară de lungă durată, dar arată că unele țări își pot schimba opiniile cu privire la criza climatică și energetică.
Dar dorința de a revigora energia nucleară a provocat fricțiuni cu alte țări europene, cum ar fi Germania.
În timp ce unele state membre ale UE sprijină pe deplin energia nucleară, reactoarele producând o mare parte din nevoile lor energetice, altele au o istorie mai complicată cu atomul și o opinie publică negativă care exclude complet energia nucleară.
Având în vedere că o treime din reactoarele nucleare care funcționează în prezent în UE se apropie de sfârșitul ciclului lor de viață în 2025, această dezbatere ar putea pune la îndoială viitorul acestei surse de energie în Uniunea Europeană.
După incidentul Three Mile Island din 1979 și dezastrul de la Cernobîl din 1986, opinia publică germană și-a schimbat dramatic pozițiacu privire la energia nucleară. În Germania, temerile legate de securitate au stimulat mișcarea ecologistă și acțiunile politice ale Partidului Verde.
În 2002, guvernul de centru-stânga al Germaniei a adoptat o lege care interzice construirea de noi centrale nucleare. Toate reactoarele existente urmau să se închidă în viitor.
Măsura a făcut parte dintr-o trecere de la combustibilii fosili la surse de energie, cum ar fi energia eoliană și solară, pe care țara le consideră cu adevărat regenerabile. În 2010, Angela Merkel a anunțat că durata de viață a centralelor nucleare germane va fi extinsă pentru a crește furnizarea de energie cu emisii reduse de carbon.
Un an mai târziu, incidentul de la Fukushima, Japonia, a ridicat din nou îngrijorări. Protestele masive anti-nucleare care au avut loc în întreaga țară, au determinat guvernul Merkel să anunțe închiderea tuturor centralelor nucleare până în 2022.
Doar trei centrale nucleare au mai rămas în țară. Amenințarea insecurității energetice legată de războiul din Ucraina le-a prelungit durata de viață dincolo de acest termen. În octombrie anul trecut, cancelarul Olaf Scholz a declarat că acestea vor rămâne deschise până în aprilie 2023 pentru a evita o penurie de energie, ultimele reactoare tocmai au fost dezafectate.
