Atacul barbar al Hamas împotriva civililor israelieni și izbucnirea celui mai periculos conflict din ultimele două decenii în Orientul Mijlociu a generat un acut semnal de alarmă privind perspectivele unei escaladări rapide a prețului petrolului la nivel global. Și totuși, la o lună de la începerea războiului, vedem cum petrolul Brent rămâne la un nivel apropiat valorii de 80 de dolari pe baril, chiar mai mic decât înainte de izbucnirea conflictului.
Cum este posibil ca riscul exploziv din Orientul Mijlociu să fie total ignorat de piețele globale de petrol, și ce ne spune asta despre potențialul de gestionare a riscurilor geopolitice la nivel global?
Un nou 1973?
Statele occidentale, cu economiile deja afectate de o inflație care dădea semne că devine structurală, au primit cu îngrijorare perspectiva unei noi creșteri necontrolate în prețul unei mărfuri de bază așa cum este petrolul. După atacul Rusiei în Ucraina, prețul petrolului a crescut pentru o scurtă perioadă la 130 de dolari pe baril. Un scenariu similar ar fi creat o presiune uriașă asupra unei economii globale cu perspective deja incerte.
Aceste îngrijorări păreau validate, la debutul conflictului, de declarații precum cele ale ministrului de externe iranian, care a cerut impunerea unui embargou petrolier împotriva Israelului. Puteam asista la repetarea unui scenariu tip 1973, când statele producătoare de petrol au blocat accesul Occidentului la prețioasa resursă, ca represalii la susținerea arătată față de Israel în războiul de Yom Kippur?
Șase motive pentru stabilitatea prețului
Aparent paradoxală, lipsa de reacție a piețelor internaționale are motive justificate. Primul dintre acestea este legat de faptul că, oricât de violent sau șocant ar fi conflictul dintre Israel și Hamas, el nu are un impact direct asupra volumelor de petrol disponibile pe piața globală. Nici Israel, nici fășia Gaza nu sunt producători de petrol, astfel că efectul material asupra dinamicii cererii și ofertei este apropiat de zero.
Evident, putem presupune că traderii sunt conștienți de riscurile indirecte, care ar putea rezulta dintr-o escaladare a conflictului. Cu toate acestea, aceste perspective nu au dus la un val de creștere a cererii ca instrument precauționar. Asta se întâmplă pentru că piața petrolului are în vedere realitățile structurale ale economiei globale, pentru care războiul din Orientul Mijlociu este doar un punct pe hartă. Dintre acestea, cererea scăzută din partea Chinei, pe fondul slăbiciunii economice a acesteia, pare să primeze. China este cel mai mare importator de petrol la nivel global, iar nivelul cererii sale de petrol este, așa cum am arătat și în martie, este principalul factor care afectează prețul petrolului la nivel global.
Nu ajută nici că piața produselor derivate, cel puțin în cazul statelor avansate, pare să fi ajuns într-un punct de inflexiune ca urmare a dinamicii pieței auto. Energy Information Administration (EIA), agenție guvernamentală din SUA, susține că cererea de benzină ar putea scădea în 2024, pe fondul creșterii eficienței motoarelor cu combustie internă și a adopției accelerate a vehiculelor electrice.
Mai mult, nivelul producției de petrol al Statelor Unite demonstrează o dinamică extrem de robustă, situându-se la niveluri record, de aproximativ 13 milioane de barili pe zi.
În aceste condiții, producătorii de petrol au fost nevoiți să recurgă în repetate rânduri la reduceri voluntare ale producției pentru a susține prețul global al petrolului. Însă eficacitatea acestei „arme” este una limitată: „Riscul asupra ofertei este puțin probabil să vină dintr-o decizie independentă a Iranului sau OPEC de a bloca vânzările de petrol. O astfel de mișcare ar afecta cel puțin la fel de mult, dacă nu mai mult, producătorii decât consumatorii,” arată compania de risc politic Eurasia Group.
Contextul rămâne unul de risc și volatilitate
Argumentele de mai sus conturează un scenariu în care prețul petrolului rămâne relativ stabil, în banda 80 – 100 de dolari, până la finalul anului și începutul lui 2024. Cu toate acestea, contextul geopolitic rămâne unul de risc major, iar volatilitatea ultimilor ani este un semnal precauționar care ne arată că trebuie să rămânem pregătiți pentru un scenariu critic.
Într-un raport intens mediatizat, Banca Mondială a avertizat că o escaladare a conflictului dintre Israel și Hamas ar putea duce prețul petrolului la 157 de dolari pe baril, o valoare fără precedent istoric. Acest rezultat, cu adevărat catastrofal, ar putea deveni realitate în cazul în care conflictul ar cuprinde întreaga regiune a Orientului Mijlociu, ducând la o scădere abruptă a ofertei de țiței pe piețele globale. O astfel de criză ar fi similară embargoului impus de statele arabe Occidentului în 1973, ducând la o diminuare a volumelor de țiței disponibil cu până la 8 milioane de barili pe zi.
Un scenariu mai puțin sever ar fi unul în care impactul conflictului ar fi de o magnitudine similară războiului din 2003 din Irak, cu o reducere a petrolului disponibil de până la 5 milioane de barili pe zi. În acest caz, afirmă Banca Mondială, prețul ar putea escalada până la valoarea de 127 de dolari pe baril.
În fine, cel mai puțin pesimist scenariu ar fi unul în care oferta scade cu doar două milioane de barili pe zi, o situație comparabilă cu războiul civil din Libia, din 2011. În acest caz, creșterea prețului petrolului ar fi mult mai modestă, de doar 13%.
Cele trei scenarii nu sunt de neconceput. Chiar și în condițiile prezente, este imaginabil un impact fizic asupra producției de petrol. Trebuie amintit că, acum patru ani, un atac cu rachetă (nerevendicat, dar atribuit Iranului) asupra unei facilități de producție din Arabia Saudită a diminuat cu 50% capacitatea de extracție a Regatului. Un astfel de scenariu, pe fondul actual, cu siguranță ar duce la o escaladare pe termen scurt a prețului petrolului.
De departe cel mai pesimist scenariu ar fi acela în care Iranul ar decide să blocheze Strâmtoarea Hormuz, un canal critic pentru transportul petrolului. Majoritatea analiștilor estimează însă că Teheranul ar fi extrem de reticent în a aborda o astfel de soluție, întrucât impactul asupra propriilor venituri ar fi unul imediat și catastrofal.
Stabilitatea relativă a prețului petrolului pare a arăta spre o rază de speranță într-un context geopolitic de risc extrem. Chiar și prinse într-o încleștare globală, marile puteri sunt condiționate de imperativul economic generat de o interdependență construită în decenii de globalizare. Nici Iran, nici Rusia, nu își pot permite să renunțe la exporturile de petrol. În cazul Chinei, nevoia de a menține propria economie pe linia de plutire și perspectivele pe termen mediu și lung ale fenomenului „friendshoring”, ar putea ține în frâu ambițiile sale disruptive. Într-o lume care pare din ce în ce mai mult scăpată de sub control, economia ar putea fi centura de siguranță care să ne ajute să evităm scenariul unui război total.
