Escaladarea conflictului dintre Israel și Hamas, o intervenție militară de amploare în Gaza și o posibilă intrare în război a Iranului și a celorlalte țări din regiune sunt scenariile care pun gaz pe focul problemelor din piața mondială de energie, mai cu seamă că Israelul, Libanul și Egiptul promiteau dezvoltarea unor capacități de producție vitale pentru asigurarea securității furnizării de gaze la nivel mondial.
Efectele în plan economic ale războiului încep să se amplifice de la o zi la alta. Dincolo de evoluția prețului petrolului, investitorii privesc cu îngrijorare la situația investițiilor din regiune în zona gazelor naturale.
Un prim semnal de alarmă a venit în weekendul trecut când Israelul a informat Egiptul despre oprirea temporară a producției de gaze la Tamar, o exploatare cu rezerve estimate la aproximativ 11.000 de miliarde de metri cubi de gaze, din largul coastei de sud a Israelului.
Resursele erau exportate de Chevron printr-un gazoduct către Egipt.
Și la Leviathan, un alt câmp de gaze israelian, chiar de două ori mai mare decât cel de la Tamar, producția a fost suspendată, în condițiile în care gazoductul pleca de la 10 km de orașul Ashkelon, din sudul Israelului, care a fost una dintre țintele atacului Hamas.
Deciziile Israelului au crescut temerile legate de scăderea aprovizionării cu gaze a țărilor mediteraneene.
Efectele s-au văzut imediat în piețe – cotațiile futures de referință ale gazelor naturale din Europa au urcat în ultimele zile cu aproape 20%.
În tentativa de a rezolva criza, Chevron a anunțat că gazele ar urma să treacă prin Iordania înainte de a ajunge în Egipt.
„Ca urmare a instrucțiunii Ministerului Energiei de a opri producția la platforma de producție Tamar și a situației de securitate din sudul Israelului, toate exporturile către Egipt au fost redirecționate prin conducta FAJR”, a declarat Chevron într-un comunicat.
Chevron avea planuri de extindere a operațiunilor sale din estul Mediteranei și în Cipru și Egipt, dar izbucnirea violențelor dintre Israel și Palestina ar putea interfera cu aceste planuri, care se bazau pe ipoteza unei păci relative în regiune.
Planurile Egiptului, în aer
Deciziile israelienilor au dat peste cap planurile Egiptului, care își propusese să devină un hub regional de gaze.
În pragul iernii, companiile egiptene se pregăteau să reia în această lună exportul de GNL către Europa, după ce, în lunile iunie, august și septembrie, din cauza cererii interne ridicate de energie electrică în lunile de vară.
Săptămâna trecută, ministrul egiptean al Petrolului, Tarek El Molla, a declarat pentru Reuters că țara nord-africană intenționează să reia exporturile de GNL în octombrie, fără a fi definite încă cantitățile.
Potrivit experților, dacă conflictul se va extinde la nivel regional, dincolo de explozia prețurilor, acest război ar afecta dezvoltarea industriei gazelor naturale în această parte a lumii.
Dincolo de planurile eșuate ale Egiptului, blocarea tranzitului de gaze GNL ar fi o veste proastă pentru Europa, care a privit Mediterana de Est ca pe o sursă potențială de gaze naturale pentru a înlocui gazul rusesc.
O investiție de 2 miliarde de dolari
Investitorii privesc cu îngrijorare, printre altele, la situația producătorului israelian de gaze NewMed Energy.
Chiar dacă BP a asigurat investitorii că acordul său de 2 miliarde de dolari cu ADNOC pentru a cumpăra împreună o participație de 50% din producătorul israelian este în continuare pe drumul cel bun, incertitudinile persistă.
Investitorii se tem că o accentuare a crizei militare ar putea face investiția nesustenabilă din punct de logistic și administrativ.
NewMed și cei doi parteneri ai săi au descoperit câmpul de gaze naturale Leviathan în provincia Levant Basin în 2010.
Zăcământul de gaze se întinde de-a lungul granițelor maritime ale Israelului, Libanului, Palestinei și Ciprului.
Cu 22,9 trilioane de metri cubi de gaze recuperabile, Leviathan este cel mai mare zăcământ de gaze naturale din Marea Mediterană și unul dintre cele mai mari active producătoare din regiune.
Libanul privește cu îngrijorare
Preluarea NewMed nu este singurul proiect energetic care ar putea fi perturbat de războiul dintre Israel și Hamas, proiectele energetice din Liban fiind, de asemenea, expuse riscului de a fi perturbate.
Este foarte probabil ca războiul să facă aproape imposibilă cooperarea între cele două țări, Libanul fiind casa dușmanului de moarte al Israelului, Hezbollah.
Grupul energetic francez TotalEnergies (NYSE:TTE) a amplasat în august prima sondă de foraj în Marea Mediterană, în largul coastei Libanului, în apropiere de granița cu Israelul, în încercarea de a începe operațiunile de căutare de gaze.
TotalEnergies conduce un consorțiu de companii energetice care lucrează la acest proiect offshore, din care fac parte gigantul italian de petrol și gaze Eni S.p.A. (NYSE:E), precum și compania de stat QatarEnergy.
Operațiunile de forare au venit după un acord istoric negociat de SUA anul trecut, prin care Libanul și Israelul au stabilit pentru prima dată în istorie o frontieră maritimă.
În luna mai, ministrul libanez al Energiei, Walid Fayad, a declarat că se speră să se stabilească dacă blocul de explorare are rezerve de gaze recuperabile până la sfârșitul anului în curs.
Din nefericire, este foarte probabil ca războiul să facă aproape imposibilă cooperarea dintre cele două țări, Israel și Liban.
Și situația Iranului este una cât se poate de tulbure.
Acuzațiile recente potrivit cărora Iranul a ajutat Hamas să planifice atacul din Israel este foarte probabil să tensioneze relațiile dintre Washington și Teheran, și asta în condițiile în care Iranul este un important producător de petrol.
Producția și exporturile de petrol ale Iranului au crescut brusc sub administrația Biden, producția ajungând la 3mb/d, inclusiv 500.000 b/d în anul în curs, în timp ce exporturile se situează puțin sub 2mb/d.
Un război din care întreaga lume va pierde
Puse cap la cap, toate aceste informații conturează tabloul unei crize ce se amplifică pe zi ce trece. Iar efectele le vom simții cu toții, inclusiv în România, în condițiile în care o creștere a prețurilor la gaze și petrol, similiară cu ce s-a întâmplat în anii 70, ar duce economia mondială într-o recesiune pe care părea că o evită la mustață, în ciuda inflației din ultimii doi ani.
Vom trece cu bine peste acest nou hop economic? Va reuși economia mondială să evite o recesiune globală, cu consecințe negative în toate colțurile lumii?
Vom reuși, noi, în România, să ne protejăm în fața acestei crize noi apărute la orizont? Întrebări la care, din păcate, nu există un răspuns. Incertitudinea este, în prezent, cuvântul de ordine și, din păcate, locul negocierilor este luat de zăngănetul armelor.
