Fața nevăzută a gazelor de la Marea Neagră

Gazele de la Marea Neagră au devenit o adevărată saga pentru politicienii români. Mereu dorite, mereu ”susținute” în fața electoratului, mereu o prioritate. Și mereu lovite prin tot felul de măsuri și acțiuni guvernamentale care au amânat nepermis de mult momentul în care vor extrage primele molecule de gaz din perimetrul cel mai important (estimat între 42 și 84 de miliarde mc. de gaz, există însă estimări care duc către 200 miliarde mc). Alungând capitalul străin, implicând și impunând o companie de stat locală în locul acestuia, ca partener într-o alianță cu un alt investitor străin, am diminuat șansele ca acest proiect să fie unul de succes (investițiile sunt estimate la 4 miliarde de euro doar pentru Neptun Deep).

S-a scris și s-a vorbit foarte mult despre fața văzută a gazelor de la Marea Neagră: sursă de energie primară (pentru încălzire, pentru producerea de energie electrică) care ar eliminat total importurile de gaz, ar îmbunătăți și mai mult independența energetică și, mai ales, ar facilita tranziția la energia verde, cu amprentă mai redusă de carbon. Ar ajuta la atingerea țintelor de mediu. În plus, ar genera venituri importante la bugetul de stat care ar mai reduce din presiunea pe deficit și datorie publică. Fiecare an de exploatare amânat pentru Neptun Deep înseamnă o pierdere de circa 1 miliard de euro taxe neîncasate numai din această exploatare. O sumă deloc de neglijat pe care astăzi o compensăm cu împrumuturi tot mai scumpe și tot mai nesustenabile.

Însă există și o față mai puțin văzută a gazelor de la Marea Neagră. Acel efect de antrenare pentru industriile care prelucrează gazul natural. La fel ca și în cazul agriculturii, fiind binecuvântați cu această resursă pe care nu înțelegem cât de important este să exploatăm cât mai rapid, devine vital nu doar să producem și să exportăm gaz ca atare (consumul intern este de doar 11-12 miliarde mc. de gaz) sau să producem energie electrică ieftină din el (eventual să exportăm o parte din această energie electrică) ci și să prelucrăm avansat această resursă. Să îi adăugăm, prin industriile conexe, cât mai multe stadii de producție. Industriile fundamentale care pot prelucra avansat această resursă sunt: industria chimică (organică), industria farmaceutică, industria de îngrășăminte, industria de materiale plastice și articole din material plastic, industria textilă (fibre sintetice, filamente sintetice).

Astăzi, pe toate aceste industrii România are un deficit cronic în balanța sa comercială (total și cu Uniunea Europeană). Importul cu produse livrate de industriile care pot prelucra gaze naturale este de 3-4 ori mai mare decât exportul, semn că cererea internă depășește astăzi cu mult capacitatea de producție din aceste sectoare.

Tabelul 1: Situația importurilor CIF pe sectoarele care prelucrează industrial gazul natural (mii EUR)

Tabelul 2: Situația consolidată a importurilor CIF pentru sectoarele care pot prelucra avansat gaze naturale (mii EUR)

Cea mai mare parte din importuri revin materialelor plastice și articolelor din material plastic și produselor farmaceiutice (Tabelul 1). Ponderea industriilor în total  care pot prelucra avansat gazele naturale de la Marea Neagră este stabilizată undeva în jurul procentului de 12% din total importuri. Importanța Uniunii Europene în aceste importuri este în scădere semnificativă, ajungând la circa 70% din totalul importurilor acestor industrii (Tabelul 2).

Tabelul 3: Situația exporturilor FOB pe sectoarele care prelucrează industrial gazul natural (mii EUR)

Tabelul 4: Situația consolidată a exporturilor FOB pentru sectoarele care pot prelucra avansat gaze naturale (mii EUR)

Exporturile generate de sectoarele care pot prelucra gazul natural sunt mult mai firave decât importurile. O explicație provine și din faptul că această resursă astăzi este deficitară în România prin comparație cu cât se consumă pentru energie primară (ca atare sau ca energie electrică). O creștere semnificativă a producției de gaz este un factor de dezvoltare clar, efectul potențial de antrenare este vizibil (Tabelul 3). Ponderea în exporturile românești este clar mult sub potențial, mai ales acum în contextul gazelor de la Marea Neagră (Tabelul 4). Acest procent va crește clar și va echilibra balanța comercială, reducând presiunea pe cursul de schimb și inflație și oferind un plus de stabilitate economică României. Balanța comercială cu Uniunea Europeană pe acest tip de bunuri care pot prelucra gazul de la Marea Neagră va deveni rapid excedentară.

Soldul balanței comerciale s-a deteriorat constant în ultimii ani, pandemia și criza energetică au amplificat și mai tare acest sold (Figura 1). El este astăzi aproape dublu față de 2018 și tendința este de continuare a acestei situații defavorabile României.

Figura 1: Evoluția deficitului comercial extern pe industriile care pot prelucra gazul natural de la Marea Neagră

Deficitul comercial consolidat pe toate industriile este de circa 1/3 din total deficit comercial înregistrat astăzi de țara noastră în comerțul internațional cu bunuri și servicii (în creștere exponențială). Evident, cea mai mare parte provine din relația cu Uniunea Europeană.

Câștigul potențial pe care l-ar putea avea România din prelucrarea avansată a gazelor de la Marea Neagră este mai puțin discutat, este mai puțin scos în față. Este un efect de antrenare mai puțin vizibil, mai puțin analizat și care depășește clar suma de 1 miliard de euro pe an obținută ca taxe aplicate direct producției și comercializării de gaze naturale în economia românească. Este clar că gazul de la Marea Neagră, deocamdată mai mult neexploatat și cu întârzieri nepermise, poate fi ușor transformat în factor de dezvoltare esențial, dacă este dublat de o politică industrială inteligentă. Orizontul 2026 pentru Neptun Deep (tot mai improbabil și acesta) ne văduvește de acest factor și ne menține într-o zonă periferică în cadrul sistemului economic european. Trăim în continuare acel ”blestem al resurselor” de care nu scapă țările mici, precare în mecanisme democratice, stat de drept și guvernanță inteligentă.