România are nevoie de hidrogen pentru a dezvolta o economie sustenabilă, bazată pe energie verde și capabilă să facă față transformărilor fundamentale generate de Industry 4.0. Vestea bună este că investitorii au simțit acest potențial de producere a hidrogenului din energie regenerabilă onshore și offshore, iar perspectivele indică un business de peste 2 miliarde de euro în următorii ani.
Versatil și abundent, hidrogenul ar putea contribui în mare măsură la îndeplinirea obiectivelor climatice ale României. Acesta este deja o componentă în toate cele opt scenarii ale Comisiei Europene (CE) privind emisiile nete zero pentru 2050.
Hidrogenul și energia au o istorie comună îndelungată – de la alimentarea primelor motoare cu combustie internă, în urmă cu peste 200 de ani, până la a deveni o parte integrantă a industriei moderne de rafinare.
Hidrogenul este ușor, poate fi depozitat, are o mare densitate de energie și nu produce emisii directe de poluanți sau gaze cu efect de seră. Însă, pentru ca hidrogenul să aibă o contribuție semnificativă la tranziția către o energie curată, trebuie să fie adoptat în sectoare în care este aproape complet absent, cum ar fi transporturile, clădirile și producția de energie.
Furnizarea de hidrogen către utilizatorii industriali este în prezent o activitate majoră în întreaga lume.
Producția de hidrogen, care a avansat de peste trei ori din 1975, continuă să crească – aproape în întregime din combustibili fosili, 6% din gazele naturale și 2% din cărbunele mondial fiind destinate producției de hidrogen.
În consecință, producția de hidrogen este responsabilă pentru emisii de CO2 de aproximativ 830 de milioane de tone de dioxid de carbon pe an, echivalentul emisiilor de CO2 ale Regatului Unit și ale Indoneziei la un loc.
Vestea bună este că hidrogenul poate fi extras din combustibili fosili și biomasă, din apă sau dintr-o combinație a celor două.
În prezent, gazul natural este principala sursă de producție de hidrogen, reprezentând aproximativ trei sferturi din producția anuală de hidrogen la nivel mondial, de aproximativ 70 de milioane de tone. Aceasta reprezintă aproximativ 6% din consumul mondial de gaze naturale. Gazul este urmat de cărbune, datorită rolului său dominant în China, iar o mică parte este produsă din utilizarea petrolului și a electricității.
Costul de producție a hidrogenului din gaze naturale este influențat de o serie de factori tehnici și economici, prețul gazului și cheltuielile de capital fiind cei mai importanți doi.
Costurile de combustibil reprezintă cea mai mare componentă a costurilor, reprezentând între 45 și 75% din costurile de producție.
Ce se întâmplă în România
România are un potential uriaș în acest domeniu, dovadă că există multe proiecte aflate în stadii diverse de implementare.
OMV Petrom și Romgaz, de exemplu, au anunțat că vor să investească într-un proiect comun de producție a hidrogenului într-un parc eolian în Dobrogea, în premieră pentru piaţa din România.
Potrivit studiilor de specialitate, zona Dobrogei este considerată un fel de „Hydrogen Valley”, având un potențial excepțional de producere a hidrogenului din energie regenerabilă onshore și offshore. Acest rol strategic este subliniat și de prezenta portului Constanța și a facilităților energetice din zonă. Altfel spus, în Dobrogea s-ar putea ajunge la capacități care să producă hidrogen verde și care ar trebui să ajungă la o capacitate de 1.400 MW, pentru a atinge obiectivele „Fit for 55” în industrie și transport.
OMV Petrom este una dintre companiile care mizează puternic pe piața hidrogenului, dovadă că mare parte din investițiile preconizate până în 2030 vizează acest serctor.
Pe lista marilor companii interesate, dincolo de Romgaz și OMV Petrom, se află și Hidroelectrica care a anunțat că „este interesată de investiții în parcuri eoliene onshore și offshore, în parcuri fotovoltaice, în producția de electricitate pe bază de biomasă, în producția de hidrogen prin hidroliză, dezvoltarea de rețele de e-mobility”, potrivit strategiei investiționale a companiei.
În acest scop, compania explorează ideea unui parteneriat cu firma austriacă Verbund ce vizează un proiect de hidrogen verde prin electroliza apei la scară largă în România. Va utiliza un mix de energie verde (eoliană off grid şi hidro on-grid).
Zoltan Nagy-Bege, fost vicepreședintele ANRE, declara, recent, că Autoritatea a primit foarte multe solicitări de avize pentru construcția de instalaţii de producţie şi stocare de hidrogen.
„Lucrurile sunt la început, pentru că încă nu există o piață, nici suficientă cerere de hidrogen verde. Sunt producători de energie regenerabilă, eoliană, care vor să își echilibreze producția de energia electrică, atunci când aceasta este excendentară și să o folosească la producția de hidrogen. Cantitățile nu sunt mari (se folosesc sub 10% din producția energetică)”, a spus Zoltan Nagy-Bege.
Hidrogenul, combustibilul viitorului
Hidrogenul este pe cale să devină una dintre cele mai utilizate și versatile surse de energie, mai ales pe măsură ce guvernele și sectorul privat își sporesc investițiile în soluții pe bază de hidrogen.
Potrivit firmei de cercetare Wood Mackenzie, se preconizează că, până în 2050, hidrogenul cu emisii reduse de dioxid de carbon va reprezenta 7% din cererea globală de energie finală, iar cererea totală va crește de la aproape zero în prezent la 211 milioane de tone metrice până în 2050.
Hidrogenul poate juca, de asemenea, un rol important în securitatea energetică și în creșterea economică, în special în contextul în care națiunile din întreaga lume încearcă să se debaraseze de aprovizionarea cu petrol și gaze din străinătate.
Războiul din Ucraina și dependența națiunilor europene de energia rusească au pus în evidență acest aspect. De fapt, mulți observatori consideră că invazia Rusiei în Ucraina ar putea, în cele din urmă, să grăbească impulsul pentru tranziția energetică, pe măsură ce tot mai multe țări caută să își reducă dependența de gazul rusesc.
Comisia Europeană a publicat recent un nou plan care vizează eliminarea treptată a dependenței de combustibilii fosili ruși, „hidrogenul regenerabil” fiind elementul central al acestui efort.
Propunerea urmărește să stimuleze energiile regenerabile și să cvadrupleze obiectivele actuale privind aprovizionarea cu hidrogen verde până în 2030, ca parte a unei strategii de reducere a dependenței Uniunii Europene de gazul rusesc cu două treimi până la sfârșitul acestui an.
Marea provocare va fi, potrivit studiilor de specialitate, cea legată de construcția infrastructurii – conductele, rezervoarele și pompele – necesare în amonte și în aval pentru a transporta, stoca și livra în mod eficient hidrogenul în sine.
Pe lângă producerea hidrogenului în cantități adecvate, va fi esențială dezvoltarea instalațiilor și a conductelor pentru a stoca și livra în siguranță această resursă.
Iar acest lucru va necesita timp. Pentru a atinge scara comercial-industrială care se așteaptă de la hidrogen, industriile vor trebui să acorde prioritate soluțiilor care reduc emisiile acum, punând în același timp la punct infrastructura pentru a sprijini energia regenerabilă pe bază de hidrogen în viitor.
De fapt, decarbonizarea industriilor globale cu ajutorul hidrogenului ar putea necesita o investiție de aproape 15 trilioane de dolari în următorii 30 de ani, potrivit unui raport recent al Comisiei pentru tranziția energetică.
Potrivit studiului, aproximativ 85% din investițiile necesare ar fi destinate generării de energie electrică, în timp ce restul de 15% ar fi necesare pentru instalațiile de producție a hidrogenului, precum și pentru transport și depozitare.
Un obiectiv strategic
Suntem încă în faza de pionierat, de început, a economiei bazate pe hidrogen. Pe măsură ce Industry 4.0 va deveni realitate, economia mondială va căuta soluții inovatoare pentru a combate schimbările climatice, iar hidrogenul se va afla în prim-plan.
Pentru ca hidrogenul să fie utilizat pe scară largă, vor fi necesare trei lucruri: o ofertă mai mare prin producție, o infrastructură viabilă pentru transport și un preț mai mic la utilizarea finală. Să analizăm mai îndeaproape fiecare dintre acestea.
Va reuși România să se înscrie pe culoarul optim în cursa pentru hidrogen? Rămâne de văzut. Semnalele sunt pozitive,măcar din prisma preocupării investitorilor.
PNRR reprezintă o sursă de finanțare, însă insuficientă. În prezent sunt alocați doar 115 milioane de euro pentru finanțarea dedicată exclusiv capacităților de 100 de MW de producere de hidrogen şi /sau de stocare de energie prin hidrogen.
Mai trebuie încă câteva sute de milioane de euro pentru finanțarea a 1.870 km de infrastructură nouă de distribuţie pregătită pentru mixul de gaze naturale cu hidrogen, conform orientării României de a se baza pe gazele naturale în tranziția verde.
Miza cred că este de a reuși să atragi măcar o parte din miliardele de euro disponibile prin Fondul de modernizare (Mecanismul 10d bazat pe certificatele de emisii alocate de Comisia Europene țărilor cu probleme de tranziție verde).
Comisia Europeană și-a propus să investească până la 600 de miliarde de euro pentru energia verde offshore și hidrogen. Vom fi capabili să jucăm un rol semnificativ în absorbția acestor bani?
Dincolo de planurile europene, de fondurile disponibile, speranțele vin din sectorul privat românesc care a înțeles importanța acestor noi tehnologii.
Singura veste bună și certă este că hidrogenul este peste tot în jurul nostru. Este cel mai abundent element din univers. Trebuie doar să dezvoltăm modalități de utilizare economică și eficientă a hidrogenului.
