Comisia Europeană a aprobat a doua tranșă de bani din PNRR. Nu chiar toată suma cerută de România, căci nici noi nu am îndeplinit chiar tot ce am promis.
Banii i-am cerut în decembrie 2022, s-au aprobat acum și vor veni în septembrie. Nu-i bai, că noi nici pe cei care au venit deja din prima tranșă nu i-am folosit încă…
Tura asta, cum s-ar spune, ne-am împiedicat în propriile jaloane. Cele din zona de energie. Două jaloane care ne costă acum peste 50 milioane de euro, bani pe care am putea să îi recuperăm, dacă aducem clarificări în termen de 30 de zile și îndeplinim jaloanele în următoarele 6 luni.
Ce NU am făcut? Nu am îndeplinit jalonul legat de producția de hidrogen din surse verzi – adică nu am semnat contractele pentru construirea unei capacități de electrolizoare noi, de cel puțin 100 MW.

Tot la minusuri intră și modernizarea sistemului de încălzire centralizată în orașe. Aici ar fi trebuit semnate proiecte de cogenerare de înaltă eficiență pe gaz și încălzire centralizată.
Să privim însă și la partea plină a paharului. Printre reformele-cheie îndeplinite regăsim chestiuni legate de tranziția verde (de exemplu intrarea în vigoare a legii decarbonizării), transformare digitală (cloud-ul guvernamental), fiscalitate, administrație publică (chestiunile legate de reducerea birocrației) sau problemele sociale (amendamentele legate de pilonul II de pensii). Iar pe lista obiectivelor de investiții observăm renovări pentru eficiența energetică a clădirilor multi-familiale și pentru clădirile publice sau ofertele din producția de energie din surse regenerabile.
În ceea ce privește planul național de redresare și reziliență, vestea proastă e că suntem în întârziere cu 3-4 luni. Vestea bună e că totuși am primit acceptul pentru a doua cerere de plată.
Greul abia de acum încolo începe. Pentru că tot ce am pus pe hârtie trebuie transpus în practică. Am trecut de primele 50 de jaloane. Mai avem până la 507…
Toate proiectele semnate trebuie să devină realitate. Cu alte cuvinte, să înceapă munca efectivă. Ne vom încadra în timp? Vom reuși să construim? Sau cumva vom fi, din nou, România planului bine făcut și… atât?