Acum câteva luni, aflat la București unde a vorbit la o conferință, expertului în strategie geopolitică, George Friedman, i s-a pus o întrebare; un jurnalist din auditoriu dorea să afle de la el ce blochează, ce frânează mai mult România, ce e mai nociv pentru dezvoltarea țării: birocrația sau corupția? Friedman a răspuns: Germania și Rusia. În public, stupoare, zâmbete, mustăceli. Dar nu, nu a fost ironic, ci cât se poate de serios, așa că a dat și explicații. Germania e o gingantică gaură neagră, extrem de puternică, care pentru a supraviețui trebuie să înghită cât mai multe piețe din jur; Germania e dependentă de export pentru că are o producție uriașă, o productivitate și o eficiență economică atât de bine conturate, încât, dacă nu exportă, dacă nu e permanent realimentată prin exporturi, moare. Iar asta se resimte în jur, fiind extrem de greu să-i reziști și să nu ajungi să fii atras, supt, ca într-o gaură neagră. Germania nu doar că-și cunoaște interesele, dar știe și cum să și le urmărească. Pe de altă parte, Rusia are o problemă similară, dar nu în plan economic. Rusia e tot un fel de gaură neagră, dar care, spre deosebire de Germania, nu trebuie să acapareze piețe, ci influență. Toate desfășurările de forță de proveniență moscovită la care participăm au însă o adresabilitate internă prin care guvernul și președintele vor să-și dovedească forța, influența și valabilitatea în fața propriilor cetățeni. Putin e puternic doar pentru că reușește să-și convingă, continuu, poporul că e puternic. Totuși, noi ne lăsăm impresionați și ne comportăm de parcă strategia lor de validare ne-ar fi adresată nouă, nu propriului electorat. Cu alte cuvinte, ceea ce a spus Friedman e foarte important, pentru că plasează tot ceea ce se întâmplă azi în România într-un context cât se poate de real și de actual. Reformele și debirocratizarea, precum și lupta împotriva corupției rămân vitale, desigur, dar scoase dintr-un context larg și gândite în afara unei strategii de dezvoltare, în care să se țină cont de ceea ce e în jurul nostru, sunt oarecum lipsite de sens. Extirparea ambelor tumori (corupție și birocrație) trebuie să rămână un mijloc și nu un scop în sine. Pentru aceasta e nevoie de o strategie aplicabilă, de o viziune, de un plan pe termen lung, unul care să țină cont de contextul economic și geopolitic actual. Această strategie trebuie să vizeze transformarea României într-un pol regional de stabilitate și securitate, poziție pe care nu pare să vrea să și-o asume. Oricum, abia așa, gândind macro, indentificând problemele corect și plasând soluțiile într-un context internațional (politico-economic) corect, vom reuși să ne atingem scopul. Deocamdată orbecăim. Nu trebuie doar “să reformăm și să luptăm” de dragul de a spune că am făcut-o, ci trebuie să o facem pentru a ne atinge un scop. Trebuie să dăm drumul la investițiile publice!!! și să ne solidificăm infrastructura (transport, educație, sănătate), trebuie să facem viața ușoară firmelor private, să împiedicăm exporturile nejustificate de profit (vezi haosul din zon prețurilor de transfer), să protejăm și să consolidăm capitalul românesc și să stimulăm antreprenoriatul. Trebuie să jucăm la nivel macro fără să distrugem la nivel micro.
www.economielaminut.ro & www.EM360.ro
