Două chestiuni sunt prioritare acum în Uniunea Europeană: reducerea dependenței de combustibilii ce vin din Rusia și decarbonizarea. Ambele, cu impact uriaș asupra economiilor statelor membre. Să ne gândim doar la faptul că 100 miliarde euro plăteau pe an europenii pentru combustibilii fosili din Rusia. Se caută așadar soluții, se propun noi reglementări, au loc dezbateri. Și peste niște ani, vedem și rezultatele.
Să luăm lucrurile pe rând. Avem un pact verde european care vrea să transforme Europa în primul continent neutru din punct de vedere climatic. Are ținte ambițioase (poate chiar prea ambițioase pe alocuri, ca să nu spunem de neatins): zero emisii nete de gaze cu efect de seră până în 2050, creșterea economică ar trebui să fie disociată de utilizarea resurselor, iar nimeni nu ar trebui să fie lăsat în urmă (și prin nimeni înțelegem nicio persoană, niciun loc, niciun stat). Și mai avem și planul REPowerEU, adică răspunsul Comisiei Europene la tot ceea ce înseamnă efectele din zona de energie cauzate de invazia Rusiei în Ucraina.
Zilele acestea Comisia Europeană a venit cu câteva noi propuneri, prin adoptarea a două acte delegate pentru a defini ce înseamnă în UE hidrogenul din resursele regenerabile. E important de știut că la nivel european se consideră că hidrogenul joacă un rol esențial atât în Pactul Verde European cât și în REPowerEU și că extinderea utilizării hidrogenului din resurse regenerabile va accelera decarbonizarea și va reduce dependența Uniunii de combustibilii fosili.
RFNBO. Un termen de reținut, căci va fi tot mai des folosit. Înseamnă combustibili lichizi și gazoși de origine nebiologică. Iată și legătura cu cele de mai sus:
Primul act delegat al Comisiei Europene definește exact condițiile în care „hidrogenul, combustibilii pe bază de hidrogen sau alți purtători de energie pot fi considerați ca fiind RFNBO“.
În al doilea act se regăsește o metodologie de calculare a emisiilor de gaze cu efect de seră pe durata ciclului de viață al acestor combustibili gazoși de origine nebiologică.
Care e ideea? Să existe o reglementare clară pentru ca acești combustibili să fie luați în calcul: norme privind ajutoarele de stat, obiective legislative ce vizează hidrogenul pentru sectorul industrial și cel al transporturilor.
Și acum explicația: Uniunea Europeană vrea să producă intern 10 milioane de tone de hidrogen din surse regenerabile și să importe alte 10 milioane de tone. Încă din 2020 Comisia Europeană a adoptat o strategie privind hidrogenul, strategie care trasează liniile pentru crearea unui ecosistem european al hidrogenului – de la cercetare și inovare la producție și infrastructură. Și, atenție, în pachetul FIT FOR 55 există și stimulente pentru adoptare, inclusiv obiective obligatorii pentru industrie și transporturi.
România a primit încă din august 2022 aprobarea Comisiei Europene pentru o schemă de ajutorare în valoare de 149 milioane de euro pentru a sprijini producția de hidrogen.
Banii vin prin mecanismul de redresare și reziliență și vor fi folosiți pentru construcția de noi instalații pentru producerea de hidrogen din surse regenerabile. Scopul este să fie realizate până la finalul anului 2025 capacități de producție de cel puțin 100 MW în instalații de electroliză care să producă minimum 10.000 tone de hidrogen pe an.
