Înainte de toate, haideți să înțelegem cu ce se mănâncă învățământul dual. Despre învățământul clasic românesc ar fi multe de spus. Sigur, putem pleca de la zecile, uneori poate sutele de mii de elevi, care în fiecare an nu-și iau BAC-ul din prima sau deloc. Sau despre sutele de mii de analfabeți ori despre analfabeții funcționali, teme care ne plasează pe primul loc al UE într-un top al rușinii. Apoi, putem vorbi despre piața muncii și despre cifrele îngrijorătoare ale șomajului la tineri (generația NEET) în contextul în care firmele se plâng că nu găsesc specialiști sau meseriași. Putem adăuga apoi faptul, spus tot mai des în spațiul public de către reprezentanți relevanți ai mediului de afaceri, că la noi, în România, școala și piața reală a muncii par, pentru moment, două linii paralele. Pentru ca ele să se intersecteze, oprindu-se paralelismul, e nevoie de puțină viziune, într-adevăr, dar rezolvarea e mai simplă decât ar vrea unii să ne facă să acceptăm. Trebuie să renunțăm la inflația de absolvenți mediocri de facultate și să mizăm mai mult pe învățământul dual (pe modelul german), pe învățământul postliceal, pe ucenicii și pe practici.
www.economielaminut.ro & www.EM360.ro
