Toată copilăria mea a fost marcată de un sunet. Îl păstrez și acum, undeva în fundal. Locuiam lîngă o școală generală, se învăța în două sau chiar trei schimburi, erau copii care aveau ore pînă tîrziu, seara. Sau pînă cînd „se lua curentul”. Întreruperea curentului electric iarna, cînd zilele erau foarte scurte însemna, automat, suspendarea cursurilor. Iar decizia aceasta era însoțită de strigătele de bucurie ale elevilor.
Urmau temele la lumina lumînărilor sau a lămpilor cu gaz. Însă întotdeauna curentul venea înapoi, iar viața își relua mersul normal. Iar strigătele de bucurie erau la fel de puternice, doar că veneau din blocuri.
La vreo 35 de ani după acele seri, un bărbat din Mexic îmi spune o poveste. E simplă: e despre oameni care n-au văzut în viața lor un bec. Șocantă prin simplitatea ei această afirmație, în secolul 21. Și totuși, peste 2 milioane de oameni din Mexic nu sînt conectați la rețeaua de curent electric. Martin, un tînăr inginer foarte curios din fire, a aflat și cifra la nivel global: aproape 1,4 miliarde de oameni nu beneficiază de electricitate!
Cînd afli cifrele de mai sus, e destul de greu să le pricepi. Pentru că e vorba despre oameni, pentru că sîntem în secolul în care sîntem, pentru că mulți dintre noi, românii, am uitat prea repede cum era atunci, pe vremuri, și-atunci ne e și mai greu să ne imaginăm cum ar fi dacă n-am vedea deloc, ani în șir, un bec arzînd la noi în casă.
Povestea pe care ne-o spune Martin e despre astfel de oameni. Dar dacă s-ar limita la asta, ar fi o constatare. Un exercițiu matematic, în scop sociologic.
Martin Garcia nu s-a oprit aici. ” Avînd atît de multă energie solară în Mexic, m-am gîndit: ce-ar fi dacă aș crea un sistem de energie solară de pe urma căruia ar putea beneficia oamenii și cei ce au cea mai mare nevoie? Comunitățile marginale, care nu sunt conectate la rețea.”
Într-un interviu pentru EM360.ro, Martin ne povestește o parte din experiențele sale.
