Pe fondul luptei pentru putere, a degringoladei curente, a fricțiunilor politice intestine se conturează tot mai mult un fals dușman universal, sculptat de către unii leaderi politici cu ajutorul unei retorici care mizează pe conspiraționism și paranoia. Riscantă și greștă teza aceasta a sclavagismului geopolitic căruia i-am fi căzut victimă, noi românii. Mare atenție, pentru că e doar praf în ochi menit să scuze neputința, nepriceperea sau nemercinicia unora. Revine sintagma „nu ne vindem țara” – chiar dacă astăzi se folosesc alte cuvinte; aș spune doar atât pentru cei care agită pancartele unui fals naționalism economic: cine strigă, ăla e!

Dacă vrem să reconstruim cu adevărat țara asta, trebuie să acceptăm că noi am distrus-o, noi am furat-o, noi am demontat-o și am trimis-o, pe bucăți, la tocat, la fier vechi. Că, pe criterii de competitivitate, pusul nostru pe tavă a convenit unor capitaliști vigilenți, e evident, dar NU înseamnă că nu tot noi suntem singurii vinovați. Până nu acceptăm asta, nu o să ne facem bine. Fără ISD-uri eram praf și pulbere – ca să nu mai spun că am fi casat și mai multe ramuri economice (asta ca să nu mă bag în partea de transfer de know-how). Suntem în Champions League și plângem că luăm goluri. Pe de altă parte, în loc să ne antrenăm, ca să învățăm să ne apărăm, să învățăm și să muncim ca să dăm noi cât mai multe goluri, preferăm să ne plânegem prin vestiare, dând vina pe arbitru și invocând conspirații – în timp ce, cu resemnare mioritică, spargem semințe cu o cutie de bere caldă-n mână.

În opinia mea, cadrul populist şi mult rostogolit al concurenţei distructive între capitalul străin şi cel românesc trebuie depăşit repede. Ideea de a separa capitalul după provenienţă este una bolnavă, greșită, periculoasă, generatoare de conflicte şi care poate insufla falsa percepţie că dezvoltarea unei categorii se poate face doar prin distrugerea sau eliminarea celeilalte. Retorica politică actuală, nu doar în România, mizează mult pe această învrăjbire. Se vorbeşte prea mult despre „noi vs ei”, despre „voi vs ei”. E dovedit că astfel de contrapuneri, de divizări şi antiteze au spălat, uneori cu succes, multe creiere de-a lungul istoriei, mai ales atunci când lipseau soluţii sau atunci când problemele reale ce ar fi trebuit abordate se doreau ocolite. Politica locală e plină de exemple: regiuni vs Capitală, străin vs autohton, politician vs om curat (non-sistem)… o abordare asemănătoare cu cea din perioada comunistă „chiaburi vs proletari”. Locul unui conflict între capitaluri trebuie luat de un consens asumat, pentru că, lucrând (nu furând) împreună, impactul pozitiv creşte exponenţial. Nu trebuie pierdut nicio clipă din vedere faptul că scopul e acelaşi.

Progresul, în cea mai pură formă a sa, este o rezultantă a competiției, a spiritului vizionar și a capacității personale sau organizaționale, în sensul de structură, de a inova. Prin urmare, competiţia trebuie stimulată, dar nu trebuie lăsată să alunece în zona unui discurs care să agite spiritele. România are un număr mare de probleme care ţin de disparităţi de dezvoltare: resurse umane, educaţie, sănătate, demografie şi infrastructură. Problemele sunt însă aceleaşi pentru toate entităţile economice sau sociale active aici, care sunt frânate deopotrivă. Rezolvarea acestor probleme are mult mai mari sorţi de izbândă dacă se lucrează împreună. Importanţa unui parteneriat este cu atât mai mare azi, în contextul tensiunilor politice, sociale, geopolitice şi economice din UE, dar şi dincolo de Europa.

Conturul lumii în care trăim este pe cale să fie redesenat. Concurenţa prost înțeleasă, goana oarbă și lipsită de etică după profituri, uneori ilicite, răspândirea unor practici anticoncurențiale, unele care implică chiar și periclitarea vieților omenești, dar și competiția dusă la paroxism, fără a mai ține cont de urmări, ne arată cât de important trebuie să devină consensul; în economie, dar şi în politică. Când intervine un scop comun, dispare conceptul unei lupte absolute, ca între doi boxeri, care la final împarte indiscutabil ringul în două colțuri, unul al campionului-exploatator și celălalt al înfrântului-exploatat. Căutaţi mesajele constructive şi soluţiile. Sper să existe. Capitalul inteligent folosit este generator de valoare şi joburi. Capitalul este unul singur. Restul e populism agresiv care o să ne coste.

www.economielaminut.ro & www.EM360.ro

facebook.com/EconomieLaMinut

PS: Când îi mai surprindeți pe unii că pun mâna pe megafon și se plâng că țara e vândută, încercați – cu detașare – să analizați personajul și să vă întrebați cu ce s-a ocupat în ultimii mulți ani, în acei ani în care susține că “am fost preluați”. E o diversiune bine gândită, dar care nu face decât să înlocuiască vechea luptă de clasă, cu lupta între capitaluri. Și da, e o diversiune și o încercare ieftină de manipulare, dar una care sper să nu prindă, pentru că dacă – prin absurd – va prinde abia atunci am fi cu adevărat pierduți și vânduți. Dar nu străinilor ci pierzaniei și intereselor locale meschine.

PPS: Pentru falșii patrioți, care văd în capitalul străin dușmanul absolut, se potrivesc aceleași întrebări pe care le-am pus și în cazul euroscepticilor, AICI – doar că am să vă rog să înlocuiți “Europa” cu “capitalul străin”. Tot despre ISD, am pregătit azi și un scurt video AICI.

Share.

Autor

Fondator EM360.ro

Un comentariu

  1. exact! nu trebuie permis tratamentul separat intre firmele romanesti si cele straine!
    ANAF, nu fi pentru straini muma si pentru romani ciuma!

Comentariul tau

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.