PROLOG
Am fost intrebat des: „Dar tu ce ai face daca ai fi „la butoane”? Ca tot vorbesti la televizor…”. Asta in ideea de a nu mai sta pe margine, la comentarii, vorbind, ci de a face ceva. Nu sunt de acord cu abordarea asta, o pot spune sincer, pentru ca nu e cazul sa candidam toti, iar in Romania exista aceasta perceptie total gresita ca daca nu esti in politica, nu te implici, nu faci. Ba da, facem si noi, cei de pe margine, enorm: oferim locuri de munca, dezvoltam proiecte si afaceri, platim taxe, dezvoltam la nivel micro tara, expunem mediatic, consiliem, comentam, muncim in fiecare zi, indiferent de pozitie, de la personalul care se ocupa de curantenie si pana la coordonatorii de proiecte gigantice, de la cel mai marunt angajat si pana la cel mai vizionar si de succes antreprenor. Muncim si contribuim. Practic, noi cream premisele insele ale existentei oamenilor politici si ale functionarii statului. Deci, e total gresit sa se astepte cineva sa nu poti comenta decat daca esti in politica. Fundamental gresit! Ba mai mult, politicienii, in calitatea lor de servanti publici, de slujitori ai binelui national general, trebuie sa plece urechea si la ce spunem noi, chiar daca decizia executiva si asumarea politica le apartin. Aceasta este, in fapt, rasplata implicarii lor: ca ei pot lua decizii, eu de pe margine nu. Dar le pot influenta si pot comenta.
Asadar, iata, in randurile de mai jos, ideile pe care mi-as concentra eu timpul si eforturile, iata 6 dintre prioritatile pe care eu as miza, neconditionat, all-in!
I. Intai de toate, o supratema: infrastructura
Mizele si temele principale ale Romaniei ar trebui sa inceapa, din pacate, cu niste prioritati de secol XIX, cele ce tin de infrastructura deficitara. Trebuie rezolvata aceasta tema, odata si odata. Romania are nevoie de o infrastructura moderna si eficienta pentru a facilita fluxul de bunuri si servicii, precum si pentru a atrage investitii. Imbunatatirea transportului rutier, feroviar si aeroportuar, investitiile in retele de telecomunicatii de banda larga si in infrastructura energetica sunt esentiale. Altfel, nu vom avea baza pe care sa construim. Asadar, inainte de orice, Romania trebuie sa continue modernizarea si extinderea retelei sale de drumuri, cai ferate, aeroporturi si porturi maritime. Doar o infrastructura eficienta si bine conectata va spori apetitul investitorilor, va atrage banii disponibili si va facilita o mobilitate demna de secolul XXI.
II. EDUCATIA SI DEZVOLTAREA OAMENILOR
Acesta chiar e un punct forte al tarii noastre: oamenii. Sunt constient ca e multa carcoteala si ca unii prefera sa denigreze continuu, creand tensiuni si probleme false, spunand ca romanii sunt inferiori, nepregatiti, hoti, needucati, incapabili. Intr-adevar, e corect pentru o mica parte, chiar daca e vizibila si vocala. Cei mai multi nu suntem insa asa. Unii dintre noi chiar au preferat sa fuga din Romania, sa plece. Cea mai buna dovada a potentialului fabulos pe care acesti oameni il au e faptul ca milioane dintre ei lucreaza in Europa si in lume, fiind nu doar apreciati, ci si indispensabili pentru economiile unde contribuie.
In acest sens, din pacate, Romania risca sa ramana depopulata. Si nu ar fi de vina doar exodul. Traim vremuri in care, in toata Europa natalitatea scade, iar gradul de imbatranire a populatiei e tot mai pronuntat. In afara problemelor sociale, economice, financiar-bugetare ce deriva imediat din acest dezechilibru demografic nefericit, pe termen lung riscam sa disparem de tot. Iar ultimele date sunt cutremuratoare: continua declinul demografic accelerat al României, in primul semestru din 2023 nascandu-se cei mai putini copii de cand exista in tara asta statistici!
Asa ca, in primul rand, trebuie sa-i oprim, sa-i convingem pe cei activi si care vor sa plece, sa nu o mai faca de aici inainte: nu pleaca din Romania doar pentru salarii mai bune, ci in primul rand din cauza unei calitati penibile, jignitoare, inacceptabile, a serviciului public. In loc de politicile iresponsabile din ultimii ani, romanii au nevoie de servicii publice ireprosabile: de crese, gradinite si scoli care sa-i convinga pe parinti sa ramana aici sau sa nu-si mai trimita copiii in strainatate. Trebuie sa incepem cu educatia, iar abordarea trebuie sa fie pe termen lung si regandita din temelie. Doar prin educatie putem sa ne revenim, doar prin educatie putem continua sa existam. Romanii au nevoie de spitale decente, parte dintr-un sistem medical functional, curat, finantat corect si care sa trateze pacientul cu demnitate si profesionalism. De asemenea, romanii au nevoie de o administratie publica responsabila, informatizata si debirocratizata, de o functionarime „de ghiseu” decenta, respectuoasa, serviabila si operationala, una care sa-si accepte rolul si statutul de servant public. Ne mai trebuie un cadru legislativ stimulant, in primul rand prin predictibilitate, claritate si stabilitate. Atunci cand il vom avea, afacerile mari si antreprenoriatul adevarat vor inflori vizibil, alimentand astfel mecanismul bugetar. Apoi, daca reusim sa oprim hemoragia migratiei, trebuie stimulata si incurajata natalitatea, cu decenta, deoarece nu trebuie sa cadem in cealalta extrema. Mai cred ca, odata ce toate cele enumerate mai sus vor fi functionale, rata natalitatii se va imbunatati organic. Abia in al treilea rand m-as gandi sa investesc energie si resurse in a aduce inapoi bunii români fugiti departe de tara, asta pentru ca trebuie sa am ce sa le arat aici, in Romania, ca sa-i conving sa revina acasa. Totodata, investitiile in cercetare, educatie si formare profesionala orientata spre tehnologie, vor spori competitivitatea in sectoarele cheie, cum ar fi IT-ul, industria high-tech, stiinta si medicina. Promovarea inovatiei si a start-up-urilor tehnologice va consolida pozitia Romaniei ca un hub de tehnologie in regiune.
III. INDUSTRIA ALIMENTARA: AGRICULTURA SI APA
Nu stiu daca vom putea fi „granarul Europei” si daca ne vom putea ridica la inaltimea acestui supranume pe care ni l-am oferit, destul de nefondat, in perioada interbelica. Nu stiu daca putem hrani 80 de milioane de oameni, asa cum tipa uneori propaganda populista. Dar cu sigranta avem una dintre cele mai mari suprafete agricole exploatabile din UE si un pamant bun, pe care se poate lucra. Motiv pentru care cred ca am putea hrani macar 18 milioane de oameni, adica atatia cati suntem noi. Si mai cred si ca ar ramane un surplus notabil pe care, procesat si cu valoare adaugata, am putea sa-l vindem in exterior. Am reduce sau chiar elimina deficitul comercial in zona alimentara si am deveni exportatori, nu doar de marfa, ci si de securitate alimentara. Rolul nostru ar creste enorm in regiune, poate pe continent, daca am deveni, cu adevarat, exportatori de siguranta alimentara cu o valoarea adaugata foarte ridicata. Nu e doar foarte profitabil, ci si un atu geostrategic, cel putin la fel de important precum cel militar.
Dar avem si apa. Apa, acum, in secolul 21, devine o resursa tot mai valoroasa, sunt fonduri de investitii tot mai multe si tot mai mari care investesc in apa, fonduri de apa, care se ghideaza dupa principiul put your money where the water is (mai ales indirect, prin conversia in factor de productie agricol). Urmariti-l pe legendarul Michael Burry (ex. Scion Asset Management, personajul real din spatele The Big Short) si miscarile strategice pe care le face cu fondurile sale de capital. Oricum, iata cu ce putem lucra, niste puncte forte uriase, evidente, dar neexploatate: dincolo de luciul urias de apa dulce (lacuri si ape curgatoare) de care dispune, mai avem si 2.500 de izvoare si 60% din apele minerale ale Europei, in majoritatea lor covarsitoare, neexploatate. Pe scurt, Romania este printre statele cu cele mai bogate resurse subterane de apa, iar comparatia nu e doar europeana.
Agricultura si alimentatia solicita 69% dintre resursele de apa ale lumii. Iar procentajul va continua sa creasca, atat ca raspuns la cresterea populatiei, care va ajunge la 9,7 miliarde de locuitori in 2050, cat si la cresterea bogatiei acestei populatii, a carei iesire din saracie duce la o cerere mai mare.
Conform Institutului Mondial al Resurselor, se estimeaza ca, pana in 2030, 66% din populatia lumii va trai in zone cu deficit de apa. La nivel mondial vom atinge o diferenta de 40% intre cerere si oferta, deja in urmatorii 15 ani. Investitiile in explorare vor ajuta la descoperirea de noi zone acvifere si surse de apa, dar si la tratarea eficienta a apelor reziduale, pentru ca procesul va ajuta la reciclarea unei mari parti din ceea ce folosim deja. De exemplu, fondurile de investitii din Orientul Mijlociu urmaresc noi tehnologii de purificare, cum ar fi desalinizarea grafenelor, un proces care transforma deserturile in terenuri agricole irigate. Oricum, toate variabilele indica faptul ca pretul apei va creste in urmatoarele decenii intr-un ritm exponential. Si atunci, de ce sa nu fim pregatiti? De aceea, investitia in apa este un lucru care trebuie luat in considerare in mod serios, cu o viziune pe termen lung.
IV. ENERGIA SI RESURSELE ROMANIEI
Pe langa hidro, nucleara si ceva soare si vant, Romania are gaz natural, atat onshore, cat si offshore. Mult gaz! In niciun caz atat de mult incat sa ia locul Rusiei, dar suficient de mult incât sa devina un jucator regional, european poate, daca face pasii corecti de aici inainte. Traim acum in plina era a gazului, o perioada care este insa limitata in timp, pentru ca viitorul mai indepartat apartine in mod cert altor surse de energie, eminamente regenerabile, verzi. Dar chiar daca nu va dura o eternitate, gloria gazului ar mai putea dura 30 de ani de aici inainte. E o nevoie esentiala de gaz in mixul energetic, gazul are o combustie aproape perfecta, polueaza infim, fiind compatibil cu angajamentele si acordurile internationale long-term legate de protectia mediului si reducerea poluarii.
Gazul e transportabil pe distante mari, e stocabil, ba, mai mult, exista tehnologii care-l valorifica in stare lichida, despre LNG vorbindu-se ca fiind unul din combustilii de baza ai viitorului in transporturi si nu numai. E utilizabil casnic, dar si, in extenso, in industrie. Ba mai mult, e un instrument geostrategic, geopolitic si diplomatic mult mai eficient, mai puternic si mai util decât armamentul clasic. Iata punctele forte, avem gaz, iar gazul pe care-l avem are potential. Si cu toate acestea, nu e suficient ca-l avem. Aici intervine partea mai proasta: in pamant nu valoreaza nimic. Mai mult, in 30-40 de ani va deveni, precum carbunele azi, inutil, indezirabil. Prin urmare, trebuie valorificat acum, cand e valoros pe atatea planuri. Pentru asta e nevoie de investitii si de asigurarea unui cadru fiscal stabil, predictibil, ofertant pentru cei care activeaza in domeniu. E nevoie de o piata libera, reglementata transparent, cu respectarea legilor concurentei.
Zacamintele active actuale sunt mature si aproape epuizate, astfel ca, in lipsa unor investitii noi, precum cele care au fost demarate in Marea Neagra (BSOG, Petrom, Romgaz), in explorare si exploatare, ramanem fara gaz la suprafata, in timp ce el abunda sub pamant sau sub mare. Vedeti paradoxul? Ei bine, trebuie sa alegem: vrem sa mizam pe punctele forte de care dispunem sau nu? Romania se poate reconstrui, asigurand o piata libera a gazului, fara interventii plafonante din partea statului sau atitudini descurajante fata de investitori. Doar incurajand extinderea si multiplicarea retelei nationale de transport si tranzit, a interconectarilor cu exteriorul si investind in exploatarea de noi zacaminte putem valorifica cum trebuie ceea ce avem.
Ce inseamna gazul pentru noi, consumatorii casnici? Cum ne usureaza viata? Simplu: electricitatea produsa din gaze naturale e mai ieftina, predictibilitatea in privinta pretului e mult mai mare, ceea ce le ofera investitorilor posibilitatea sa isi planifice bugetele pe termen lung. De asemenea, gazele naturale reprezinta un potential de atragere a fondurilor europene pentru dezvoltarea sistemului de distributie. Mizand pe gaz, am putea diminua sau chiar elimina saracia energetica, sprijinind cu adevarat consumatorii vulnerabili. Totodata, am deveni exportatori de securitate energetica in regiune, transformandu-ne intr-un jucator strategic, de o importanta vitala pentru intreaga Europa. De aceea e important sa nu ne pierdem in detalii, sa ne dezicem de abordarile irationale si populiste si sa mizam pe energie, incurajand investitorii, asigurand o piata libera si o competitie sanatoasa si protejand totodata consumatorul.
V. ROLUL STATULUI
Rolul statului intr-o economie de piata este de a asigura un mediu stabil, echitabil si competitiv in care actorii din piata sa poata functiona, in timp ce protejeaza in acelasi timp interesele cetatenilor si asigura furnizarea de bunuri si servicii publice esentiale. Statul nu are rolul de proprietar sau gestionar de afaceri, exceptie facand INDUSTRIA APARARII, per total, dar mai ales partile legate direct de ARMATA, POLITIE si SERVICII SECRETE.
Necesitatea stabilirii acestui rol (si al delimitarilor) este dovedita empiric si istoric, altfel orice dezbatere e inutila si devine un dialog al surzilor. Asta daca nu cumva preferam modelul Coreei de Nord.
Statul este responsabil pentru elaborarea si aplicarea legilor si reglementarilor care guverneaza modul in care intreprinderile pot opera. Aceasta include protectia drepturilor consumatorilor, prevenirea practicilor de afaceri neloiale sau abuzive si reglementarea anumitor aspecte ale economiei, cum ar fi controlul poluarii sau reglementarea pietelor financiare.
Anumite lucruri trebuie insa oferite (si) de catre stat, fiind esentiale pentru bunastarea si siguranta cetatenilor: apararea nationala (armata/politie), infrastructura publica, educatia si sanatatea.
Intr-o economie de piata, preturile si cantitatile bunurilor si serviciilor ar trebui sa fie determinate de cererea si oferta libera pe piata, nu de stat. Interventiile statului in preturi pot duce la ineficienta si la alocarea gresita a resurselor, ba chiar la falimentarea definitiva a unor sectoare. Desi poate fi tentant pentru stat sa sprijine anumite intreprinderi sau sectoare economice, aceasta poate duce la ineficienta si coruptie. In general, statul ar trebui sa permita concurenta libera si sa nu favorizeze anumite intreprinderi sau sectoare in detrimentul altora. Intotdeauna, ecosistemul actorilor din piata trebuie sa fie liber sa ia decizii de afaceri bazate pe consideratii economice, nu pe presiuni politice sau reglementari excesive, cu atat mai putin abuzive.
VI. FISCALITATEA
Sa ne gandim putin. E normal ca, la 34 de ani de la Revolutia din 1989 si la 16 ani de când am patruns in marea familie a Uniunii Europene, aproape jumatate din populatia rezidenta a tarii sa traiasca in pragul saraciei sau cu privatiuni majore (1,5 milioane de români traiesc cu mai putin de 10 euro pe zi, iar 1 din 3 angajati incaseaza mai putin de 2.000 de lei lunar)? E normal ca, impinsi de nevoi si saracie, lipsiti de perspective reale in propria tara, peste 9,7 milioane de romani sa fie constrânsi, in ultimii ani, sa paraseasca patria pentru a lucra in afara granitelor? In tot acest context tulburator, cum am putea revitaliza si eficientiza politici si sisteme, precum cele educationale, cele de sanatate sau cele demografice, pentru ca România sa se poata dezvolta, cu adevarat, ca societate? Cum am putea avea o infrastructura demna de secolul in care traim? La toate acesteintrebari s-ar putea raspunde simplu: prin reforme si investitii! De unde insa bani pentru reforme si investitii? Raspunsul este cat se poate de logic si la indemana: banii sunt aici! Trebuie doar colectati, odata ce stimuli economici isi arata rezultatele! Si, desigur, trebuie starpita evaziunea fiscala si eliminata lipsa de eficienta in colecatare.
In cei 34 de ani de la Revolutie, legislatia fiscala a evoluat haotic, fara a se baza pe o strategie coerenta de dezvoltare durabila, extrem de frecventele modificari ale legislatiei fiscale, aparute atat ca urmare a schimbarii guvernelor, cat si a ministrilor, secretarilor de stat, modificari care afecteaza direct investitorii prin lipsa de predictibilitate si continuitate administrativa, dar si prin costuri administrative de implementare, Romania are nevoie de o legislatie fiscala stabila si moderna care, pe de o parte, sa stimuleze atragerea de investitii si pastrarea investitiilor existente, si, pe de alta parte, sa creasca gradul de conformare si sa contribuie la reducerea evaziunii si criminalitatii economice. In general, aceste obiective pot fi obtinute doar prin consens, prin acordul exprimat si asumat de catre principalii actori ai scenei politice, economice, academice si sociale, folosind si sprijinul societatii civile.
Taxele necolectate, gap-ul de TVA, datoriile si restantele companiilor de stat, dar si evaziunea sunt o frana serioasa pentru dezvoltarea României, creand un cerc vicios pervers, ce face ca adevaratele masuri de relaxare si stimulare fiscala sa ramana simple intentii pe o coala de hartie. Suma pierduta este uriasa – se apropie de jumatate din bugetul de stat al Romaniei!
Romania pierde anual in jur de 20 de mld. euro din taxe necolectate si evaziune.
EPILOG
De ce important sa stii sa-ti alegi mizele si bataliile? Exista o teorie in management, cat si in leadership, build on strengths, fundamentata de genialul psiholog american Don Clifton – parintele psihologiei bazate pe punctele forte si un precursor al psihologiei pozitive. Punctul de plecare, ideea de baza, pe cat e de geniala, pe atat e de simpla: omul matur, adultul performant, preformat deja, nu-si va mai schimba niciodata fundamental trasaturile psihologice, calitatile, abilitatile, talentele, defectele, slabiciunile, indiferent daca acestea au fost educate si cultivate sau sunt strict naturale, neantrenate. Cu alte cuvinte, daca nu esti bun la ceva, exista sanse minime sa mai schimbi ceva la maturitate si sa devii un performer la acel capitol. E o irosire de resurse, un efort irational si nejustificat pentru ceva care va produce mai multe frustrari si surmenaje decat succese, rezultate si satisfactie. La fel sta situatia si in cazul punctelor forte, a calitatilor: indentifica-ti corect atributele pozitive pentru ca pe ele vei putea construi, pe ele le vei putea dezvolta si imbunatati. Astfel, resursele (timp, bani, educatie, training) investite aici vor avea un randament incomparabil mai bun, vor genera satisfactii si succes, creand astfel un momentum pe care succesul poate fi fundamentat. Pe scurt, nu aloca resurse pentru a elimina defectele si punctele slabe, nu de alta, dar sansele sa mai schimbi ceva, ca persoana adulta, sunt aproape zero si irosesti energie in zadar! Pe de alta parte, identifica-ti punctele forte inscrise in ADN-ul tau, cultiva-le, dezvolta-le, antreneaza-le, pe acestea vei putea construi ceva solid, rezistent, durabil si astfel vei atinge excelenta. Asa vei reusi, in timp, sa acoperi, sa ingropi si poate sa elimini punctele slabe: umbrindu-le, cu rabdare, de catre cele forte. E simplu si logic in acelasi timp. Asta spune Clifton. Si credeti-ma, asa e, functioneaza. Functioneaza la nivel personal, al dezvoltarii personale, functioneaza la nivel de management, in afaceri si proiecte, functioneaza la nivel de leadership, functioneaza la nivelul unei afaceri mici, dar si la nivelul unui demers antreprenorial, institutional sau corporatist, de mari dimensiuni: focus on what you’re good at and you’ll thrive! Si atunci de ce nu ar functiona si la nivel de tara, la nivel de Romania? Propunerea ar fi sa (re)construim exclusiv in jurul punctelor forte, si aceasta tara. E important sa stii sa-ti alegi mizele care conteaza!
Text publicat în edițiile tipărite ale revistelor Economistul și Income, din ianuarie 2024.
