Se fac pași, parcă tot mai ambițioși, spre economii mai verzi în statele membre ale Uniunii Europene, spre un mediu mai sănătos pentru noi toți, în final. Doar zilele trecute Parlamentul European a adoptat trei acte prin care stabilește obiective și mai clare, dar și mai greu de atins, pentru țările Uniunii.
Prima lege crește ținta pentru 2030 pentru a reduce gazele cu efect de seră cu până la 57%, comparativ cu 1990. Concret, noua reglementare va obliga sectorul exploatării terenurilor să contribuie la combaterea crizei climatice. Toate statele membre vor avea niște obiective obligatorii cu privire la absorbțiile și emisiile din sectorul exploatării terenurilor, schimbării destinației terenurilor și silviculturii.
Apoi, tot europarlamentarii au votat să se reducă emisiile statelor membre cu 40% până în 2030, în loc de 30% cum era inițial. Ce înseamnă asta? Desigur, un efort suplimentar, semnificativ. Dar înseamnă și că pentru prima dată toate țările trebuie să reducă gazele cu efect de seră. În text se specifică în mod clar reducerile anuale obligatorii ale emisiilor pentru transporturile rutiere, încălzirea clădirilor, agricultură, gestionarea deșeurilor și pentru micile instalații industriale. Target-urile țărilor sunt diferite, în funcție de PIB-ul pe cap de locuitor și de raportul cost-eficacitate.

Nu în ultimul rând, Parlamentul European a decis ca sectorul construcțiilor să devină neutru climatic până în 2050. Începând din 2028 clădirile noi vor avea emisii zero. Pentru clădirile noi ocupate, exploatate sau deținute de autorități publice, termenul este 2026. Mare atenție! În următorii 5 ani, toate clădirile noi ar trebui să fie echipate cu tehnologii solare (dacă e posibil tehnic și fezabil economic). Mai există o excepție – clădirile rezidențiale care fac obiectul unor renovări majore. În cazul lor, termenul este anul 2032.
De unde pornește totul? Păi, clădirile produc aproximativ 36% din emisiile de gaze cu efect de seră. La asta adăugăm și faptul că multe dintre clădiri sunt ineficiente din punct de vedere energetic, deci, foarte costisitoare. Măsurile adoptate acum de europarlamentari vor să contribuie și la reducerea facturilor de energie, dar și la combaterea schimbărilor climatice.
Ce trebuie reținut: clădirile rezidențiale vor trebui să se încadreze până în 2030 în clasa E de performanță energetică (cel puțin) și clasa D până în 2033. Cele nerezidențiale, până în 2027 și, respectiv, 2030.
Ce urmează pentru România? Ce avem noi de făcut? Să stabilim toate măsurile necesare pentru a atinge aceste obiective și să le punem în planul național de renovare. Ar trebui aici să vedem și scheme de sprijin pentru a se facilita accesul la granturi și la finanțare în general. Totodată, prin măsurile financiare ar trebui să se ofere prime serioase pentru renovările substanțiale. Și, extrem de important, ar trebui gândite granturi și subvenții pentru gospodăriile vulnerabile.

Cele mai recente studii pe care le-am văzut arătau că 8 din 10 clădiri din România au nevoie de renovare, dar și că trei sferturi din români au în plan să își renoveze locuințele. Dacă asta va veni ulterior și cu reduceri de costuri (facturi mai reduse), cu atât mai bine.
Mai e necesară o precizare: Bruxelles-ul nu ne impune nimic fără să fi discutat și agreat cu țara noastră în prealabil. E valabil pentru orice, inclusiv pentru tot ceea ce înseamnă pactul verde european. Acum trebuie doar să punem osul la treabă ca să ne fie mai bine în viitor. Sigur că e greu. Mai ales la noi, unde mai degrabă căutăm conspirații decât soluții.