Iată că, în goana după încasări bugetare, supra-acciza la carburanți revine. De altfel, marile sectoare economice, în bună parte captive (cel energetic, cel financiar și poate și cel farma) trebuie să se mai aștepte la surprize de acest gen și să facă cumva să absoarbă lipsa de predictibilitate, punând banul jos, toate acestea pentru a mai potoli deficitul… Deficit care, până la urmă, tot în buzunarele noastre se transformă – indiferent de domeniul în care este aplicat.

Să le luăm pe rând. Partea proastă e că acciza mărită va fi (re)introdusă, iar partea și mai proastă e că e (re)introdusă pentru a contrabalansa, parțial, cheltuieli excesive cu salarii și pensii și nicidecum bani care să meargă în investiții sau în dezvoltare.

Totodată, faptul că nivelul anunțat inițial pentru această creștere (de fapt pentru reintroducerea supra-accizei) nu a fost menținut (a scăzut de la 45 de bani la 32 de bani pentru un litru) este un semn că în ceasul al 12-lea cineva și-a dat totuși seama de faptul că, indiferent cât ești de flămând după bani, socoteala din Guvern nu se potrivește cu cea din târg. Degeaba crești tu pe hârtie o taxă sau o acciză, atâta timp cât există alternative mai competitive, ca preț, în zone limitrofe României. Într-un astfel de caz, cu accize mai mari și, evident, prețuri mai mari, vei încasa mai puțin pentru că se va vinde mai puțin. Transportatorii interni (unii care pot) și cei de pe rutele de tranzit (toți) își vor planifica în așa fel logistica curselor încât să cumpere din afară. La fel și cei care intrau în țară doar pentru a alimenta. Așa că bine măcar că rămânem totuși sub media europeană, iar creșterea de 32 de bani în loc de 45 de bani va mai reduce din tentația de a alimenta în Ungaria sau Bulgaria. Nu există însă nicio garanție.

Partea mai bună e că industria (pe întreg lanțul ei – mai ales acolo unde activitatea e integrată – de la extracție, rafinare, transport și până la benzinării) gândește în termeni de piață concurențială și ar putea să absoarbă o parte a acestei creșteri, astfel încât ea să nu ajungă integral (sau spre deloc) la consumator. Fiind vorba de o creștere A) sub nivelul preconizat inițial și B) în etape, acest scenariu e plauzibil, pentru că nici ei nu vor să piardă din volumul vânzărilor (mai ales cei care și exploatează, dat fiind contextul internațional al cotațiilor la baril).

Rămâne totuși o întrebare la care nimeni nu vrea să răspundă cu adevărat: de ce era nevoie acum, pe repede înainte de o astfel de măsură – chiar e situația fondurilor publice atât de gravă? Probabil că da!

Problema principală nu e însă cea legată de taxare în sine, ci este una ce ține de patru lipsuri majore: 1) lipsa predictibilității, 2) lipsa marilor investiții, creatoare de valoare adăugată reală, 3) lipsa de performanță în ceea ce privește colectarea (colectare care nu ține deloc pasul cu creșterea economică) și 4) lipsa unei viziuni care să favorizeze o dezvoltare solidă pe termen mediu și lung în defavoarea unor populisme cu efect pe termen scurt.

Legat de cele de mai sus, exemplul cu ferma de vaci mi se pare cel mai simplu și mai elocvent. Strategia invocării sacului fără fund, cu referire la piață și mediul privat, s-a dovedit întodeauna păguboasă pentru orice guvernanți, idiferent de țară. Cheltuirea banilor publici trebuie să asigure un efect de multiplicare și să asigure dezvoltarea; sigur că orice creștere a salariilor sau pensiilor e de dorit într-o țară așa de săracă, dar nu și dacă prin asta trimitem la abator puținele vaci de lapte pe care le mulgem zi de zi. Mai intâi trebuie să facem bani pentru a cumpăra cât mai multe vaci. Acești bani (chiar dacă nu mulți)  îi facem vânzând lapte. Ei trebuie cheltuiți cu măsură și investiți cu cap. Cu timpul vom avea suficiente vaci și pentru muls și pentru abator. Dacă acum, doar de dragul unui câștig imediat, ne trimitem vacile la abator, încasăm astăzi mai mult, dar mâine nu vom mai avea nici ce mulge, nici ce tăia.

În toată această continuă luptă politică de la noi, miza actuală e dată, probabil, de alegerile din 2019. Dar zău că nu merită!

copyright foto: EM360 CanStockPhoto Account

www.economielaminut.ro & www.EM360.ro

facebook.com/EconomieLaMinut

Share.

Comentariul tau

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.