Hoţii care strigă „hoţii”, justiţiarii care dau senzaţia că deţin adevărul suprem inducând sentimente morbide de culpabilitate celor care îndrăznesc să-i contrazică, cârcotaşii de serviciu, habarniştii care au o părere despre orice, afaceriştii de carton care nu se descurcă fără contracte cu statul şi, nu în ultimul rând, acei politicieni nevertebraţi care le sunt aserviţi, toţi au ceva în comun: apetitul pentru scandal şi talentul pentru diversiune. Pe ei nu-i interesează soluţiile, ci doar agitaţia. Business-ul cu soluţii e complex, dificil şi greu de monetizat, iar consensul dăunează grav buzunarului propriu. Cu agitaţia şi circul e însă mult mai simplu. Arunci cu rahat în ventilator, distragi atenţia şi începi nestingherit combinaţiile în interes propriu. Asta pentru că cei mai mulţi vor fi ocupaţi să o ia la goană de teamă să nu fie împroşcaţi. Dacă rahatul e real sau artificial, nu prea mai contează. Economia e despre bani, despre avuţie şi bunăstare; sau despre sărăcie. Depinde cine şi cum o practică şi în ce ambianţă sonoră. Liniştea e deseori ingredientul principal în reţeta depăşirii unor momente critice, consensul, în interes naţional, fiind esenţial. Deocamdată nişte băieţi cu bani, tupeu şi creier fac ce vor ei în România. Și vor continua să o facă, atâta timp cât nu-i va determina ceva să se oprească. Nu am reușit să învățăm în 27 de ani ce înseamnă „administrative handover” și programe (viziune/plan) pe termen lung, dar excelăm în operațiuni de sabotaj politic. Aplicăm dubla măsură și de multe ori catalogăm ceva ca fiind greșit doar pentru că vine de la „partea adversă”. O practică toți negreșit – sperând astfel la un câștig electoral viitor. Câștigul lor e însă pierderea noastră. Nu vrem să ne lăsăm nicium pătrunși de noțiunea de ÎMPREUNĂ. Divide et impera: armageddonul zilnic rămâne așadar împărţit între cei care agită, provocând tensiuni şi certuri şi cei care muncesc cu adevărat (sau încearcă măcar). Mă tem doar că cei din urmă s-ar putea să renunţe, plecând. Aşa cum prea mulţi au făcut-o deja… Trăim deja un context de deșertificare socială. Consensul e prin urmare esenţial. Nu doar pentru bunăstare. Pentru supravieţuire.
sursa ilustrației: Lehel Kovacs Illustrations & kolehel.com
www.economielaminut.ro & www.EM360.ro
