Mutațiile geopolitice la nivel global generate de crizele multiple care s-au succedat în ultimii ani plasează România la momentul la care este obligată să găsească acele sectoare din economie în care are avantaje comparative și competitive reale. Numai printr-o abordare inteligentă putem obține o poziție mai avansată în lanțurile de producție globale și putem face și noi parte din marele plan de dezvoltare al lumii globale în care țările democrate și cu economie de piață funcțională au poziție dominantă și vor continua să aibă această poziție.
Sectorul energetic este important pentru că el poate asigura o parte din aceste avantaje comparative și competitive pentru fiecare din sectoarele în care avem o șansă reală de a produce bunuri sau servicii aici. Fără un sistem energetic performant și eficient, fără prețuri competitive la energie și combustibili, fără o infrastructură de producție, transport și stocare a energiei nu putem avea o voce pe piața globală cu niciunul din sectoarele economice cu potențial. Energia este în tot și în toate iar costul economic al acesteia pentru partea de producție este esențial astăzi.
Avem în momentul de față un sector energetic cu potențial, cu reale avantaje competitive și comparative care să contribuie la dezvoltarea sustenabilă a României? Răspunsul este complex și trebuie oferit prin analiza componentelor sale de bază:
1. Analiza surselor primare de energie (Graficul 1) arată o ușoară disproporție la acest moment în favoarea energiei produse în termocentrale (17,7% pe gaz și 18,54% cărbune în 2022). Avantaj competitiv am avea în momentul în care am valorifica intens gazul de la Marea Neagră și am reuși conversia totală a centralelor de pe cărbune pe gaz.
2. Aproape jumătate din energia din România este produsă hidro și nuclear (împreună având o pondere de circa 45,3%, în 2022, Graficul 2). Eliminarea cărbunelui și înlocuirea lui rapidă cu gaz, ca soluție tranzitorie, ar duce la o îmbunătățire semnificativă a avantajelor comparative și competitive generate de acest sector, având în vedere ponderea relativ ridicată a cărbunelui încă (circa 18%).
3. România este peste media UE la sărăcia energetică definită prin incapacitatea de a menține o căldură adecvată în casă și prin restanțele la plata facturilor de utilități (Graficul 3). Acest lucru se întâmplă în contextul în care suntem sub media UE la consumul de energie pe cap de locuitor. Într-o țară săracă, energia este mereu scumpă și un factor de presiune socială important. Anul 2022 este elocvent în acest caz. Prin investiții și programe inteligent orientate spre cei care au cu adevărat nevoie de sprijin public (consumatorii vulnerabili), această problemă poate fi rezolvată.
4. În România, consumul de energie este realizat preponderent de către economie (60% din total consum, Graficul 4). Populația consumă cam 20% din total, exportul de energie având și el o pondere de 11,4% (în 2022). Totuși, nu putem să remarcăm faptul că dinamica consumului de energie este mai mare la populație decât la industrie și faptul că, în momentul de față, populația consumă energie mai mult decât consumă industria (care este la egalitate cu transporturile când vine vorba de consum energetic). În comerț, consumul de energie stagnează de ceva vreme (ultimii 5 ani). Aceste date arată faptul că dezvoltarea sectorului energetic trebuie privită în strânsă corelație cu dezvoltarea economică de ansamblu (mai ales a industriei) și că orice dezvoltare de capacități noi de producție ar trebui orientate, mai degrabă, spre înlocuirea celor poluante (centralele pe cărbune) și spre preluarea treptată a unor capacități de producție disponibilizate de refacerea anumitor componente ale sistemului (renovarea hidrocentralelor, de exemplu). Pentru a putea exploata economic la maxim gazele de la Marea Neagră însă avem nevoie de o intensificare a producției industriale în România, mai ales prin atragerea unor producători de talie globală / europeană din petrochimie. Energia ar putea căpăta un plus de avantaje competitive importante pentru creșterea și dezvoltarea României.
5. România continuă să importe nu doar electricitate în cantități importante și în creștere (Graficul 5) ci și materii prime de bază (cărbune, gaz, Graficul 6). Principalele surse de import pentru cărbune sunt (în 2022): Rusia, Africa de Sud și Kazahstan. Principalele surse de import pentru petrol sunt (în 2022): Kazahstan, Rusia, Azerbaidjan și Iraq. Principalele surse de import pentru electricitate sunt (în 2022): Bulgaria, Ungaria, Serbia și Ucraina (toate țări vecine). Pe total import produse energetice, analiza structurii importurilor (Graficul 7) arată o creștere semnificativă a importanței Bulgariei (1/3 din total importuri în 2022), a importanței Kazahstanului, Azerbaidjanului, Ungariei și Iraqului și o scădere semnificativă a importanței Rusiei. Rămâne însă de văzut în ce măsură scăderea rolului Rusiei pentru importurile noastre nu este de fapt ascunsă în importurile din țările satelit ale Rusiei care nu au blocat relațiile comerciale cu aceasta (un reexport din Rusia deturnat prin aceste țări). La prima vedere, așa pare. Totuși, dependența de un număr foarte restrâns de furnizori de resurse energetice este evidentă. Pe viitor, competitivitatea sectorului energetic ar crește semnificativ dacă aceste resurse (mai ales petrol) ar putea fi livrate și de alți furnizori potențiali, mai ales că resursele interne se epuizează într-un ritm alert.
6. Principalii parteneri de export pentru produsele noastre energetice sunt (în 2022): Ungaria (33% din exporturi), Moldova (15%), Serbia (9,6%), Bulgaria (8%) și Ucraina (6%). Observăm ușor că aceste exporturi sunt concentrate într-un număr restrâns de țări (mai mult de 60% este derulat cu doar 6 țări) și că este limitat la țările vecine nouă, țări sărace și cu un potențial economic redus. Mai mult, dacă ar fi să comparăm importurile de produse energetice cu exporturile de produse energetice, observăm o balanță deficitară clară (importurile sunt duble față de exporturi) ceea ce arată clar o vulnerabilitate a sectorului energetic și o capacitate limitată de a ține pasul cu o economie care ar accelera dezvoltarea sa. După ce exportul de electricitate s-a aflat la minimul istoric din ultimii 8 ani în 2019, el și-a reluat creșterea și este pe o pantă ascendentă, fiind din nou un motor important al dinamicii exporturilor de energie (dominat de exportul de produse petroliere). Principalii beneficiari sunt tot țările din vecinătatea noastră (Ungaria, Bulgaria, Moldova, Serbia și Ucraina). Cu Ungaria, de exemplu, în 2022 am avut o balanță comercială pozitivă, în timp ce cu Bulgaria am avut o balanță comercială negativă la acest capitol.
7. Energia din surse regenerabile are o pondere relativ constantă și neafectată de pandemie în total surse de energie (Graficul 9). Circa ¼ din total energie este astăzi produsă în România din surse regenerabile. Este foarte important faptul că energia fotovoltaică este dominantă în cadrul acestor surse regenerabile (de circa 5 ori mai importantă astăzi prin raportare la energia din surse hidro). Eolianul a rămas la același nivel în timp ce biomasa și-a dublat volumul de producție de energie în ultimii ani. Este evident că această evoluție este și consecința politicilor publice în acest domeniu al energiei verzi. Numărul prosumatorilor, de exemplu, a crescut de la 271 în ianuarie 2020 la 77.638 în iuni 2023. În concluzie, sistemul energetic din România are o serie de avantaje competitive clare (este un sistem echilibrat pe partea de surse de producție, este un sistem cu o importantă componentă de energie regenerabilă, un sistem cu potențial de export important).
Sursa graficelor: STATISTA, 2023
Sistemul are însă și o serie de probleme structurale care ar trebui urgent remediate și care frânează atât dezvoltarea sectorului cât și capacitatea acestuia de a genera competitivitate pentru celelate sectoare economice din România: importanța încă ridicată a combustibililor fosili (mai ales cărbune), dependența în creștere de importuri și sursele limitate de import pentru unele resurse esențiale (petrol), întârzierile în producția de gaz de la Marea Neagră (începerea producției în cel mai important sector este anunțată pentru 2025 abia, în condițiile în care exploatarea trebuia să înceapă de acum câțiva ani), ritmul redus de (re)industrializare al României care influențează dinamica acestui sector care nu se poate dezvolta doar pe energia consumată de populație, dependența de un număr restrâns de piețe de export (ceea ce recomandă reorientarea spre industria petrochimică mai degrabă decât exportul de gaz sau energie produsă din gazele de la Marea Neagră) și dependența ridicată de producția de energie solară care necesită de urgență câteva investiții care să stabilizeze sistemul energetic național (baterii de mare capacitate, de exemplu). La toate acestea se adaugă numărul extrem de limitat de producători de energie (mai ales din sursele clasice) și faptul că cea mai mare parte a acestora au capital de stat (parțial sau integral). Este clar că statul este complet depășit astăzi de dinamica sectorului energetic și de aportul pe care dezvoltarea celorlalte sectoare o așteaptă de la acesta. România riscă să piardă enorm de mult pe partea de competitivitate externă dacă nu tratează cu seriozitate toate aceste probleme structurale din energie și nu accelerează investițiile și reformele absolut necesare.
