Primul Superman a apărut cînd eram copil. Cenzura comunistă l-a lăsat să treacă la un an sau doi de la lansare. Dar nu despre asta e vorba.

Cîteva săptămîni bune după ce am văzut filmul, am profitat de fiecare secundă cînd eram singur ca să vorbesc… de fapt, să invoc. Spuneam „Superman!” pe diverse tonuri și pîndeam de după perdea să văd cînd apare. N-a venit niciodată, dar asta nu m-a oprit să cred în supereroi.

Aproape 40 de ani mai tîrziu, am auzit despre Ashoka. Primul reflex a fost să mă gîndesc „ce naiba e asta?”. Mi-am imaginat o organizație obscură, o gașcă de puști dezlînați, cu un scop nedefinit, dar care trebuia să țină, undeva în subsolurile sale, de îndoctrinare. Ba chiar am bănuit un scop politic ulterior.

Și-apoi am fost la un eveniment de-al lor. Și am cunoscut niște oameni susținuți de Ashoka. Și-am început să înțeleg.

Albina Ruiz e din Peru. Acolo a văzut pentru prima oară oameni atît de săraci încît trăiau într-o și dintr-o groapă de gunoi. A plîns și apoi s-a ridicat și a hotărît că nu îi poate lăsa să trăiască așa. Și a mers și s-a bătut cu autoritățile, zi de zi, zi de zi, zi de zi, și a vorbit cu oamenii care trăiau în groapa de gunoi zi de zi, zi de zi, zi de zi.

Rezultatul? 35.000 de oameni din 11 țări din America Latină și India au devenit antreprenori și trăiesc acum din selectarea a 9 milioane de gunoi pe an. În țara ei a apărut o lege care reglementează activitatea acestor oameni doar datorită încăpățînării Albinei.

Antonio Bello e portughez. Împreună cu cîțiva prieteni, au început să strîngă bani pentru oamenii săraci cîntînd pe stradă. Apoi, au decis că banii pe care îi strîngeau puteau primi o destinație clară: reabilitarea unor locuințe. Antonio și prietenii săi lucrează benevol și au reparat pînă acum peste 100 de locuințe și mai bine de 30 de școli, orfelinate și cămine de bătrîni.

Martin Garcia e din Mexic. Și el se luptă cu sărăcia: 15.000 de case din zone defavorizate din Mexic au acum acces la electricitate datorită soluțiilor pe care le-a construit Martin, cu ajutorul energiei solare.

Ei sînt supereroi. Însă așa cum Superman n-o să vină niciodată în redacția em360 să se bată în piept și să ni se laude, nici pe cei trei nu i-am fi cunoscut. Colegul și prietenul meu Adi Măniuțiu a stat de vorbă cu ei, la fel de uimit ca mine. Ceea ce i-au povestit ajunge, adesea, la limitele noastre umane de a înțelege sacrificiul.

În următoarele săptămîni, veți afla poveștile Albinei din Peru, a lui Antonio din Portugalia și a lui Martin din Mexic aici, pe em360.ro.

PS. Supereroii sînt printre noi. Trebuie doar să privim în jur și, cîteodată, să le sărim în ajutor.

 

Share.

Autor

Head of News

Comentariul tau