UN PARIU INTELIGENT

Sunt de acord ca problemele de mediu cu care se confrunta omenirea sunt deja chestiuni de securitate nationala si globala. Dar, la fel, si politica energetica tine direct de securitatea nationala. Conflictele armate si comerciale actuale au toate la baza probleme iscate din dificultatea sau imposibilitatea de a ajunge la resurse, resurse de apa si hrana, dar si resurse energetice si minerale. Pentru a-si consolida securtitatea energetica si rolul geostrategic in regiune, dar si pentru o tranzitie facila catre sursele energetice verzi, Romania trebuie sa continue sa investeasca enorm in sectorul productiei de energiei si exploatare a resurselor sale naturale.

Pe langa hidro, nuclear si ceva soare si vant, Romania are gaz natural, atat onshore, cat si offshore. Mult gaz! In niciun caz atat de mult incat sa ia locul Rusiei, dar suficient de mult incât sa devina un jucator regional, european poate, daca face pasii corecti de aici inainte. Traim acum in plina era a gazului, o perioada care este insa limitata in timp, pentru ca viitorul mai indepartat apartine in mod cert altor surse de energie, eminamente regenerabile, verzi.  Dar chiar daca nu va dura o eternitate, gloria gazului ar mai putea dura 30 de ani de aici inainte. E o nevoie esentiala de gaz in mixul energetic, gazul are o combustie aproape perfecta, polueaza infim, fiind compatibil cu angajamentele si acordurile internationale long-term legate de protectia mediului si reducerea poluarii. Gazul e transportabil pe distante mari, e stocabil, ba, mai mult, exista tehnologii care-l valorifica in stare lichida, despre LNG vorbindu-se ca fiind unul din combustilii de baza ai viitorului in transporturi si nu numai. E utilizabil casnic, dar si, in extenso, in industrie.

Ba mai mult, gazul e un instrument  geostrategic, geopolitic si diplomatic mult mai eficient, mai puternic si mai util decât armamentul clasic. Iata punctele forte, avem gaz, iar gazul pe care-l avem are potential. Si cu toate acestea, nu e suficient ca-l avem. Aici intervine partea mai proasta: in pamant nu valoreaza nimic, iar in 30-40 de ani va deveni, precum carbunele azi, inutil, indezirabil. Prin urmare, trebuie valorificat acum, cand e valoros pe atatea planuri. Pentru asta e nevoie de investitii si de asigurarea unui cadru fiscal stabil, predictibil, ofertant pentru cei care activeaza in domeniu. E nevoie de o piata libera, reglementata transparent, cu respectarea legilor concurentei.

De aceea, pudibonderia toxica a unor curente extremist-verzi, care vor eliminarea „acum si fara discutii” a oricaror surse fosile, poate fi catalogata, pe alocuri, ca semn de prostie si obtuzitate, dar mai ales ca un atentat direct la securitatea economica si nationala. Drumul spre pierzanie poate fi pavat cu bune intentii, chiar si in cazul unor ONG-uri cunoscute… Cu atat mai mult cu cat cavalerii apocalipsei energetice, acesti arhangheli ai cancel-culture-ului energetic (False Energy Correctness), dau tonul din zone si tari care nici macar nu dispun de astfel de resurse; deci atentie si la interesele din spatele unei tranzitii uneori negandite (sau gresit planificata) si care se implementeaza cu o cadenta eronata, dictata de unii care au, poate, obiective diferite fata de ale noastre.

Trebuie sa va mai spun si ca zacamintele actuale, aflate in exploatare, sunt mature si aproape epuizate, astfel ca, in lipsa unor investitii noi, precum cele care au fost demarate in Marea Neagra (BSOG, Petrom, Romgaz), in explorare si extragere, ramanem fara gaz la suprafata, in timp ce el abunda sub pamant sau sub mare. Vedeti paradoxul? Ei bine, trebuie sa alegem: vrem sa mizam pe punctele forte de care dispunem sau nu? Ne permitem sa renuntam la gaz? Romania se poate reconstrui doar asigurand o piata libera a gazului, fara interventii plafonante din partea statului sau atitudini descurajante fata de investitori. Apoi, doar incurajand extinderea si multiplicarea retelei nationale de transport si tranzit, a interconectarilor cu exteriorul si investind in cercetarea de noi zacaminte putem valorifica cum trebuie ceea ce am putea sa avem cu adevarat.

Ce inseamna gazul pentru noi, consumatorii casnici? Cum ne usureaza viata? Simplu: electricitatea produsa din gaze naturale e mai ieftina, predictibilitatea in privinta pretului e mult mai mare, ceea ce le ofera investitorilor posibilitatea sa isi planifice bugetele pe termen lung. Adica o siguranta a aprovizionarii. De asemenea, gazele naturale reprezinta un potential de atragere a fondurilor europene pentru dezvoltarea sistemului de distributie.

Mizand pe gaz, am putea diminua sau chiar elimina saracia energetica, sprijinind cu adevarat consumatorii vulnerabili. Totodata, am deveni exportatori de securitate energetica in regiune, transformandu-ne intr-un jucator strategic, de o importanta vitala pentru intreaga Europa. De aceea e important sa nu ne pierdem in detalii, sa ne dezicem de abordarile irationale si populiste si sa mizam pe energie, incurajand investitorii, asigurand o piata libera si o competitie sanatoasa si protejand totodata consumatorul.

Mai spun inca ceva: in ciuda eforturilor debile, facute populist de catre patriotii de carton, exportul de resurse – dupa asigurarea integrala a necesarului intern – nu trebuie sa sperie, ci din contra, trebuie inteles ca un deziderat. Asa cum ne mandrim cu exportul din sectorul auto, realizand beneficiile, la fel trebuie sa privim si energia. Dar pentru aceasta e foarte importanta interconectarea energetica, prin retele si conducte, aceasta fiind la fel de importanta, precum sunt autostrazile, porturile si caile ferate in transporturi si logisitca. Ce-i drept, tara noastra deranjeaza multi vecini. Romania este una dintre tarile UE cele mai putin dependente de importurile de energie, avand sanse reale sa atinga, in viitorul foarte apropiat, independenta energetica totala. Iar in ceea ce priveste interconectarea, sa nu uitam ca BRUA este acum cel mai important proiect national strategic de infrastructura, cofinantat din fonduri europene si este menit sa asigure securitate energetica Romaniei, inclusiv prin diversificarea surselor de aprovizionare, la nevoie. Conducta BRUA nu e insa suficienta si ar trebui sa fie doar prima dintr-o serie de interconectori de care avem nevoie pentru a deveni hub energetic si liant intre economiile din regiune.

Tranzitia energetica, Green Deal-ul, tehnologiile noi in materie de energie fotovoltaica, industria hidrogenului (verde si albastru), biocombustibili, captarea si stocarea carbonului si biometanului  (CCS) sau nuclearul sunt, fara exceptie, lucruri pe care nu doar ca nu le putem ignora, dar pe care trebuie sa invatam sa le speculam in folosul nostru, acestea reprezentand VIITORUL ENERGIEI. Pentru ca nu putem permite sa ramanem in urma. Sigur ca, reducerea drastica a emisiilor de carbon si inlocuirea treptata a combustibililor fosili cu energie verde, regenerabila, reprezinta pasi obligatorii pe care si Romania trebuie sa-i faca. Dar sa-i faca inteligent, calculat si treptat, vazandu-si interesul national.

Gazul natural e „combustibilul-suport” perfect pentru o tranzitie catre un viitor fara emisii de carbon, dar trebuie sa stim si cum sa speculam acest avantaj urias, pe care, in regiune, doar Romania il detine.

Text publicat în edițiile tipărite ale revistelor Economistul și Income, din ianuarie 2024.