Negocieri intense între Parlament și Consiliu pe tema drepturilor pasagerilor aerieni, un dosar care trenează de mai mulți ani și care pune la grea încercare medierea dintre centrele de putere de la Bruxelles. Pe masă se află un dosar dificil, care trebuie să găsească o cale de mijloc între două puncte de vedere complet diferite: abordarea noastră, a europarlamentarilor, care pune pe primul plan interesul pasagerului, și viziunea statelor membre, reprezentate de Consiliu, care pune accent pe competitivitatea companiilor aeriene. Iar întrebările pe care trebuie să ni le punem sunt destul de clare: lăsăm pasagerii de izbeliște, victime ale unor practici abuzive? Sau salvăm operatorii aerieni de la falimente sigure, cauzate chiar de propriile acțiuni obscure?
Clicul taxabil
Aud deseori că abordarea Parlamentului European privind drepturile pasagerilor aerieni este prea „populistă”. Dacă aceasta este definiția bunului simț și a demnității călătorului, accept eticheta. Dar aș vrea să definim și practica aceasta păguboasă a „clicului taxabil”. De fiecare dată când cumpăr un bilet de avion, la fiecare clic și la fiecare etapă, prețul crește ca Făt-Frumos. 20 de euro locul, 30 de euro bagajul și, uite așa, mult promovatul bilet de 50 de euro ajunge să coste, de fapt, 100. Iar dacă plec cu familia, ceea ce părea a fi un chilipir se transformă într-o bătaie de cap și într-o înjumătățire a bugetului. De aici vine dorința de a reglementa acest proces păgubos pentru buzunarul cetățeanului: eliminarea acestor adevărate capcane care ne exasperează. Nu cred că este exagerat pluralul. Ce vrea Parlamentul European? Vrea transparență, în primul rând. Prețul pe care mi-l promite o companie aeriană trebuie să fie cel pe care îl achit pentru servicii de bun simț. Și avem o primă victorie: familiile cu copii mici vor putea călători împreună fără costuri suplimentare. Simplu, corect și de bun simț. Copiii mici, care nu sunt independenți, trebuie să stea alături de părinți sau de bunici, pentru că așa este normal. Este aproape ridicol că am ajuns să explicăm de ce trebuie făcut acest pas.
Bagajul de mână: sperietoarea supremă
Este unul dintre elementele-cheie în negocieri. O linie roșie peste care nu trecem. Pasagerii trebuie să aibă dreptul să urce la bord cu două bagaje de mână. Gratuite. Unul de dimensiuni mai mari: o valiză, un rucsac sau o geantă de voiaj, și unul mai mic: o poșetă, o borsetă sau orice altceva de dimensiuni reduse. Vrem să eliminăm toate acele scene penibile din aeroporturi, în care oamenii își îndeasă valizele în aceste sisteme meschine de măsurare a dimensiunilor, rup roți, înghesuie o geantă mică de umăr în bagajul de mână sau pur și simplu îl abandonează în aeroport, creând situații kafkiene. Și tot repertoriul de reacții și cuvinte grele care însoțește aceste momente, soldate, de cele mai multe ori, cu o taxă supradimensionată, care echivalează, în destule cazuri, cu plata unei zile de muncă.
Clipe de neuitat alături de cei dragi… în aeroport… eventual pe gratis
Sau nervii inerenți atunci când ai pierdut conexiunea spre o întâlnire de afaceri esențială pentru businessul tău. Sau poate ai ratat un discurs vital pentru cariera ta politică. Ori o programare la un medic celebru, care îți poate schimba viața… Scene bine-cunoscute, pe care companiile aeriene vor să le reglementeze strict pentru a putea jongla cu mult prea multe curse, cu avioane puține, pe nervii, răbdarea și banii noștri. Consiliul vrea ca o companie aeriană să ne poată lăsa să așteptăm peste 4 ore un avion întârziat fără compensații. Iar dacă totuși întârzierea se prelungește, să dea niște bani, dar nu prea mulți. Și mai vrea Consiliul să lase la mâna companiilor aeriene definirea tuturor acelor excepții care le păstrează banii în conturi. Aceeași abordare „populistă” a Parlamentului European intervine și în acest caz și pune stop. Ne gândim la demnitatea oamenilor care pierd intervale semnificative de timp în aeroporturi, de multe ori fără vreun răspuns clar privind întârzierea. Sau, și mai grav, privind anularea unui zbor. Și rămânem fermi pe poziții: de la 3 ore în sus, pasagerii au dreptul la compensații bănești. Acest lucru nu trebuie să se schimbe. Așa cum nu trebuie să se modifice nici cuantumul despăgubirilor, pe care operatorii le vor mult mai mici. Le păstrăm între 300 și 600 de euro pentru întârzieri, anulări sau pentru refuzul la îmbarcare din motive care nu țin de comportamentul pasagerului.
Ai ratat avionul… plătești
O altă situație aberantă este aceea în care ratezi avionul. Iar dacă ai bilet dus-întors, ca să te îmbarci pentru al doilea zbor… plătești. Nu contează că pentru primul te-ai descurcat cum ai putut. Plătești diferența de bilet până la nivelul la care era pragul pentru un singur drum. Noi credem că această situație este abuzivă. Degeaba vin companiile aeriene să justifice faptul că mulți nu cumpără doar un bilet dus sau doar un bilet întors pentru că acestea sunt mai scumpe decât biletul pentru ambele călătorii. Dacă operatorii aerieni nu ar lansa pe piață, în scop de marketing, tot felul de găselnițe pentru a mai scoate un ban în plus nejustificat, nu am mai fi martorii unor astfel de situații hilare. Ce vină are pasagerul că a ratat avionul? Se întâmplă mai frecvent decât am crede. Dacă prețurile ar fi echitabile, nu am mai analiza acum aceste situații.
Să mai dăm un exemplu: acele prețuri ridicole de 30-40 de euro pentru un zbor într-o perioadă de vârf. Iar zborul de întoarcere este undeva pe la 300 de euro sau chiar mai mult. Să-mi explice mie cineva că asta nu este ceea ce noi, neaoș, numim „țeapă”. Dacă plec în vacanță, trebuie să mă întorc acasă, nu? Și iată cum plătesc, de fapt, peste 300 de euro pentru un zbor dus-întors. Nu este mai corect să afișăm prețuri comparabile pentru ambele zboruri în cazul de față?
De ce motivarea creșterilor de prețuri prin criza energetică… nu prea ține
Da, este criză. Da, s-a scumpit kerosenul. Dar, dacă este să ne uităm la declarațiile oficialilor europeni, nu va fi penurie de combustibil. În plus, statele membre sunt dispuse să își ofere ajutor unele altora în caz de nevoie. Așa că ce se ascunde, de fapt, în spatele acestor afirmații de criză ale companiilor aeriene care anulează zeci de mii de zboruri? Nu cumva este o restructurare ascunsă a zborurilor nerentabile pe distanțe mici? Cifrele sunt într-adevăr impresionante. Dar aș trata cu mare grijă aceste informații alarmiste, care nu fac altceva decât să ridice mingi la fileu celor care planifică majorări nejustificate de tarife. Și am și exemplul care vine să sprijine această precauție când vine vorba despre aceste știri. Deunăzi, citat de CNN, șeful United Airlines a declarat că nu este neapărat necesar ca prețurile să revină la nivelul de dinainte de criză, chiar dacă petrolul se ieftinește. Știți de ce? Pentru că șeful United Airlines le-a spus reporterilor că, oricum, pasagerii se arată dispuși să plătească cu 20% mai mult pe biletele de avion. Continuă să rezerve, chiar și bilete semnificativ mai scumpe. Deci au bani să susțină acest nou nivel de preț pe termen lung. Cinic, nu? Tocmai de aceea Parlamentul European a pus piciorul în prag și cere ca demnitatea pasagerului să fie protejată în această relație cu operatorii de transport aerian.
Ce este negociabil
Suntem dispuși la negociere. Am putea lua în considerare renunțarea la aplicarea acestor noi reguli pentru companiile aeriene din afara spațiului comunitar. Însă elemente esențiale, cum sunt pragurile de întârziere, distanțele, compensațiile și bagajele, nu sunt negociabile pentru Europa din perspectiva noastră, a Grupului ECR.