Vicepreședintele Parlamentului European, Victor Negrescu, a participat la o discuție online cu elevi români interesați de Uniunea Europeană, politici publice și jurnalism. Dialogul a fost organizat în cadrul proiectului EYOUROPE, realizat de Law&Lead și publicat de 2EU.brussels.

În conversația cu elevii, Victor Negrescu a vorbit despre propriul său parcurs, despre trecerea de la jurnalism la politică, despre deciziile europene care pot influența educația și despre felul în care Uniunea Europeană ar trebui să comunice mai bine cu tinerii.

Ați crescut la Bruxelles, ați urmat liceul la Paris, v-ați început cariera ca jurnalist la Radio France Internationale, iar acum sunteți vicepreședinte al Parlamentului European. Ce v-a făcut să treceți de la jurnalism la politica europeană?

În primul rând, mulțumesc pentru întrebare. Am crescut în România, dar am mers să locuiesc la Bruxelles când aveam aproape 11 ani. Am stat acolo aproape cinci ani, apoi m-am mutat în Franța. Am studiat și în România, și în străinătate. Așadar, am avut un parcurs academic și profesional destul de multicultural, european.

Cred că acest lucru a fost foarte important pentru mine, pentru a înțelege cum funcționează lumea, pentru a fi provocat, pentru a fi pus în situația de a mă integra în diferite tipuri de societăți, dar și pentru a explica oamenilor ce înseamnă România. Uneori, a trebuit să apăr România în fața unor oameni care criticau România fără să știe, de fapt, nimic despre România. Dar a fost important și să le arăt că românii pot reuși.

Am avut întotdeauna rezultate bune la școală și apoi la universitate. De aceea, vă sfătuiesc și pe voi să continuați să fiți implicați în diferite tipuri de activități, să studiați, să învățați, să vă provocați să faceți mai mult în viață, dar și să încercați mereu să învățați cum să vă adaptați și cum să deveniți mai buni. Este important să urmați o carieră care vi se potrivește și care vă menține interesul pentru domeniul respectiv.

Pentru mine a fost important să mă trezesc dimineața și să știu că pot face lucruri, că pot schimba lucruri. Când am decis să mă întorc în România, am făcut-o pentru că voiam să schimb lucrurile, să le influențez, să le fac mai bune.

Imediat după aceea, am creat o organizație de tineret care a reușit să aducă împreună aproximativ 1.000 de tineri. Împreună cu ei am început să organizăm multe evenimente, iar acest lucru mi-a oferit și ocazia de a lucra ca jurnalist pentru RFI, dar și de a scrie pentru alte publicații, în română, engleză sau franceză.

Experiența de jurnalist a fost foarte interesantă, pentru că mi-a permis să interacționez cu politicieni și cu decidenți și să înțeleg mai bine ce se întâmplă. Făcând acest lucru, am înțeles că vocea tinerilor nu era auzită suficient. Preocupările generației mele nu erau luate în considerare. Preocupările mele personale nu erau niciodată menționate de politicienii cu care interacționam sau pe care îi intervievam.

Atunci mi-am spus că vreau să fac mai mult. Am renunțat la ceea ce ar fi putut deveni o carieră de succes în jurnalism pentru a intra în politică. Am luat această decizie foarte repede. Am intrat în politică fără să cunosc pe cineva, fără să am prieteni acolo, fără să am pe cineva din familie care să facă politică.

Nu a fost ușor, dar cred că experiența pe care am acumulat-o ca jurnalist a fost utilă. Chiar și ca tânăr jurnalist, înveți să înțelegi contextul, mediul, să îți dai seama dacă oamenii chiar răspund la întrebările tale și să fii mai curajos. La început, când făceam primele înregistrări audio pentru radio, eram foarte stresat. După un timp, am învățat să lucrez până în ultima secundă înainte de jurnalul radio, să respect termene foarte stricte, să gestionez stresul și să înțeleg că nici cei mai influenți oameni din România nu sunt chiar atât de puternici pe cât le place să creadă.

Așadar, am făcut această alegere pentru că m-am întors în România ca să schimb lucruri și să fac mai mult. Încă lupt pentru lucrurile care mă preocupă. Fac politică pentru câteva teme foarte importante pentru mine. Tranziția nu a fost ușoară, dar experiența de jurnalist și experiența de organizator al unei organizații de tineret mi-au fost foarte utile.

Lucrați pe bugetul UE și pe politici de educație. Ne puteți da un exemplu concret de lucru care s-a schimbat în viața unui tânăr european datorită unei decizii luate în Parlamentul European?

Când le pui politicienilor o astfel de întrebare, încep să se laude. Așa că o să mă laud puțin, dar nu prea mult.

Sunt câteva lucruri importante pentru mine. Primul este că eu am redactat amendamentul care a fost aprobat de Parlamentul European și care a recomandat statelor membre să aloce cel puțin 10% din planurile de redresare și reziliență pentru educație.

În prima variantă a planului redactat de România, de exemplu, se alocau aproximativ 2% pentru educație. Noi am făcut această recomandare de la Bruxelles, de a aloca cel puțin 10%, iar în Europa toate statele au alocat cel puțin 10% pentru educație. Evident, acest lucru a ajuns la mulți tineri.

Un al doilea exemplu este că am inițiat câteva proiecte-pilot, noi inițiative care au fost finanțate de Comisia Europeană. Unul dintre aceste proiecte a oferit granturi de 50.000 de euro pentru 100 de școli din Europa. Astăzi există școli, inclusiv în România, care au laboratoare științifice datorită acestor bani.

Am avut și un proiect-pilot privind educația financiară. Există astăzi un site care îi învață pe tineri cum să își gestioneze banii, cum să investească și cum să înțeleagă lucrurile legate de finanțe personale și de finanțe de afaceri.

Am dezvoltat și un site antreprenorial, unde, cu sprijinul Comisiei Europene, tinerii pot învăța gratuit competențe antreprenoriale. Totul este gratuit și disponibil.

Nu în ultimul rând, am modificat programul Erasmus, obligând într-o anumită măsură instituțiile să aloce mai multe resurse pentru ca tinerii din grupuri vulnerabile să poată avea acces la aceste oportunități.

Acestea sunt câteva exemple concrete de lucruri făcute la Bruxelles care îi ajută pe tineri. Dar fac și multe lucruri pentru copii, în special. Dacă vă uitați pe conturile mele de social media, veți vedea că în ultimii 14 ani am organizat multe acțiuni sociale și activități pentru a sprijini tineri din România și din afara României.

Dacă ar trebui să schimbați un singur lucru în felul în care Uniunea Europeană cheltuie bani pentru educație, care ar fi acela?

Cred că sunt multe lucruri care trebuie schimbate când vorbim despre educație.

În primul rând, sistemul ar trebui să fie concentrat mai mult pe elevi, pe studenți, pe cei care învață, și pe obiective tangibile. Asta înseamnă că trebuie să avem o abordare incluzivă și să nu lăsăm pe nimeni în urmă.

Avem astăzi, la nivel european, un număr foarte mare de tineri care părăsesc școala, iar nimeni nu pare să se gândească suficient la ei. Nimeni nu pare să reacționeze, nimeni nu pare să facă suficient pentru a-i aduce înapoi la școală.

Aproximativ 14% dintre tineri nu finalizează anii de școală obligatorie. Este foarte mult. Avem, de asemenea, aproximativ 25% dintre tineri în categoria NEET, adică fără loc de muncă și fără a fi într-o formă de educație sau formare. Pierdem foarte mulți tineri.

Se întâmplă acest lucru pentru că sistemul ignoră pur și simplu nevoile elevilor și ale studenților, dar și pentru că nu avem o convergență reală între școală, comunitatea locală, familii, părinți și serviciile sociale. Avem nevoie de o abordare integrată, pentru a nu pierde atât de mulți tineri.

Trebuie, de asemenea, să explorăm potențialul pe care îl au tinerii. Unii pot fi buni la matematică, alții la engleză, alții în alte domenii. Tinerii, elevii și studenții de toate vârstele trebuie îndrumați, ghidați și sprijiniți.

Cred că trebuie să dezvoltăm și sprijinul integrat pentru sănătatea mintală, pentru că acest aspect devine tot mai important.

Europa oferă multe posibilități și oportunități pentru România și pentru tinerii români. Cred că trebuie să consolidăm Europa. Trebuie să ne asigurăm că România va fi mai influentă în Europa. Cred că Europa ar trebui să facă mai mult în educație, sănătate și politici sociale.

Cred că putem moderniza Europa. Trebuie să ne adaptăm la inteligența artificială. Trebuie să gestionăm preocupările legate de mediu, nu le putem ignora, ele există. Dar trebuie să facem lucrurile într-un mod just și corect, fără să pierdem pe cineva și fără să lăsăm pe nimeni în urmă.

Acestea sunt provocări esențiale. Nu există o soluție perfectă și ușoară pentru toate aceste provocări. Știu că toată lumea ar vrea să promită mii de euro și să spună că lucrurile se vor rezolva sau să pocnească din degete și să găsească soluția perfectă. Nu există o soluție ușoară. Toate acestea cer timp și efort.

Dar politicienii și decidenții au responsabilitatea de a explica toate aceste lucruri. Iar voi, ca tineri jurnaliști, aveți responsabilitatea de a pune sub semnul întrebării răspunsurile și soluțiile pe care le oferim, pentru ca totul să fie transparent și pentru ca decidenții să înțeleagă că trebuie să livreze. Este un parteneriat, dar este și o competiție, o luptă, una care poate fi constructivă.

Vă încurajez să continuați pe acest drum. Felicitări pentru ceea ce faceți, pentru efortul vostru și pentru faptul că atât de mulți tineri sunt interesați de jurnalism și de teme europene.

Mulți dintre colegii noștri spun că Uniunea Europeană este foarte abstractă și pare deconectată de viețile lor. Ce greșește Uniunea Europeană sau ce ar putea îmbunătăți pentru a comunica mai bine cu tinerii?

Cred că Uniunea Europeană ar trebui să găsească modalități mai bune de a implica tinerii și de a le da o voce mai puternică.

De aceea am contribuit la promovarea, la nivel european, a ceea ce se numește Youth Test, împreună cu organizații de tineret. Este, practic, un mecanism care ar trebui să testeze politicile Uniunii Europene care vor avea un impact pe termen lung, discutându-le cu tinerii.

Acest proces este în desfășurare în prezent. Tinerii sunt selectați aleatoriu pentru a veni la Bruxelles sau pentru a participa la ateliere online, unde pot veni cu propriile contribuții.

Cred că avem nevoie de mai mulți tineri care să participe, pentru că tinerii sunt, de obicei, proeuropeni. Cred că ar fi foarte bine să primim contribuțiile lor și să arătăm că pot influența cu adevărat lucrurile.

Eu am fost cel mai tânăr român ales vreodată în Parlamentul European, la 27 de ani. Din păcate, de atunci nu a mai fost ales cineva mai tânăr decât mine din România. Este regretabil, pentru că am colegi care au 23 de ani și sunt acum în Parlamentul European. Cred că este bine ca întreaga societate să fie reprezentată și mi-ar plăcea să văd și tineri români aleși în această instituție.

Asta aș face: le-aș da tinerilor o voce mai puternică, aș găsi soluții pentru ca ei să influențeze procesul, să înțeleagă cât de dificil este, dar în același timp să poată influența felul în care funcționează lucrurile.

De aceea, acum, ca vicepreședinte al Parlamentului European, conduc un grup de lucru care trebuie să adapteze această instituție la provocările și schimbările actuale. Redactez un raport despre cum ar trebui să arate Parlamentul European până în 2040.

Dacă aveți idei interesante, trimiteți-mi-le și voi fi foarte bucuros să mă uit la ele și să văd cum le putem integra în acest raport.

Vă mulțumesc din nou pentru invitație. Felicitări pentru ceea ce faceți și pentru interesul vostru față de jurnalism și de afacerile europene.