Comisia Europeană pregătește un Civic Tech Hub și o rețea a statelor membre pentru participarea cetățenilor, ca parte a European Democracy Shield, pachetul prin care executivul european vrea să întărească democrația, integritatea spațiului informațional, alegerile libere, presa independentă și reziliența democratică a societății. Anunțul a fost făcut de Daniel Fleischer-Ambrus, reprezentant al DG JUST, în cadrul workshopului STOA „Civic AI in the EU: Strengthening Citizen Participation through Digital Tools and Artificial Intelligence”, organizat în Parlamentul European.
Fleischer-Ambrus a spus că una dintre problemele identificate în consultările publice ale Comisiei este legătura slabă dintre ceea ce spun cetățenii la nivel local, regional și național și modul în care aceste contribuții ajung în procesul european de elaborare a politicilor. Noua rețea a autorităților naționale ar urma să fie lansată la finalul lunii iunie și să fie conectată la un eveniment la nivel înalt despre democrație.
Pe scurt
-
Comisia Europeană pregătește un Civic Tech Hub în cadrul European Democracy Shield, pentru a reuni soluții, actori și reguli aplicabile instrumentelor civic tech.
-
O rețea a autorităților naționale responsabile de participarea cetățenilor ar urma să fie lansată la 25 iunie.
-
Evenimentul la nivel înalt despre democrație este programat pentru 24 iunie, iar Comisia pregătește și un hackathon în cele două zile precedente.
-
Daniel Fleischer-Ambrus a spus că tehnologia trebuie să completeze participarea în persoană, nu să devină obiectivul final.
-
Dezbaterea STOA a insistat asupra unei probleme recurente: participarea digitală nu crește încrederea dacă cetățenii nu văd cum contribuțiile lor influențează deciziile.
European Democracy Shield are trei direcții, potrivit explicațiilor date de Fleischer-Ambrus în Parlamentul European. Prima privește protejarea integrității spațiului informațional, a doua urmărește întărirea instituțiilor democratice, a alegerilor libere și corecte și a presei independente, iar a treia vizează reziliența democratică a societății, inclusiv prin participarea cetățenilor.
Rețeaua statelor membre ar urma să conecteze autoritățile naționale care lucrează cu participarea cetățenilor. Fleischer-Ambrus a spus că această legătură este importantă pentru că trebuie „să conectăm punctele” dintre ceea ce spun cetățenii la nivel local, regional și național.
El a precizat că rețeaua va avea un accent specific pe nivelul local, pe tineri și pe dimensiunea intergenerațională. În aceeași logică, Comisia vrea ca tehnologia să sprijine interacțiunea cu cetățenii, nu să o înlocuiască. „Tehnologia nu este obiectivul final, este un mijloc către un scop”, a spus Fleischer-Ambrus.
A doua inițiativă este Civic Tech Hub, prezentat de reprezentantul Comisiei drept o platformă care ar trebui să aducă împreună soluțiile existente și comunitatea civic tech. Hub-ul ar urma să ajute la depășirea blocajelor din sector, inclusiv prin clarificarea regulilor europene aplicabile dezvoltării de instrumente digitale pentru participare publică.
Fleischer-Ambrus a spus că interoperabilitatea va fi o caracteristică importantă a noului hub. El a menționat și faptul că actorii care dezvoltă soluții civic tech nu știu întotdeauna clar care sunt regulile Uniunii Europene aplicabile acestor instrumente.
Calendarul prezentat în workshop include un eveniment la nivel înalt despre democrație pe 24 iunie, lansarea rețelei autorităților naționale pe 25 iunie și un hackathon în cele două zile anterioare evenimentului. Potrivit intervenției din Parlamentul European, unele dintre proiectele dezvoltate ar urma să fie promovate ulterior, inclusiv în cadrul unui forum ministerial spre finalul anului.
Dezbaterea a fost legată de studiul STOA privind folosirea instrumentelor digitale și a inteligenței artificiale pentru participarea cetățenilor în procesul de elaborare a politicilor europene. Programul oficial al workshopului arată că studiul a fost prezentat de Bjørn Bedsted, coautor al lucrării, iar cele două paneluri au discutat atât impactul democratic al civic AI, cât și infrastructura digitală necesară unor sisteme de participare credibile, incluzive și scalabile.
Brando Benifei, eurodeputat STOA și gazda workshopului, a spus că dezbaterea despre AI trebuie să privească și „digitalizarea democrației”, adică modul în care tehnologiile digitale și inteligența artificială pot ajuta instituțiile să asculte mai bine cetățenii, să faciliteze accesul la informații, să îmbunătățească transparența și să creeze canale de participare semnificativă fără a înlocui democrația reprezentativă.
Christian Ehler, președintele STOA, a avertizat că instituțiile europene trebuie să pornească de la instrumentele existente, precum consultările publice și Inițiativa cetățenească europeană, nu să creeze mecanisme paralele care le-ar putea submina. El a spus că întrebarea practică este cum pot fi construite AI și civic tech deasupra acestor instrumente pentru a le face mai accesibile, mai receptive și mai eficiente.
Lina Gálvez Muñoz, vicepreședinta STOA, a formulat una dintre rezervele centrale ale dezbaterii. Ea a spus că un instrument digital care colectează vocile cetățenilor și apoi le arhivează nu întărește democrația, ci poate avea efectul invers. În interpretarea sa, problema nu este doar existența instrumentelor digitale, ci existența unor condiții instituționale prin care contribuția cetățenilor poate schimba ceva, cu responsabilitate, încredere și feedback real.
Aceeași problemă a fost reluată și de Bjørn Bedsted, coautor al studiului STOA, care a spus că instrumentele digitale pot contribui la participarea cetățenilor, dar că instituțiile trebuie să stabilească de la început mandatul cetățenilor și nivelul de impact asupra deciziilor. Fără această claritate, cetățenii riscă să nu mai participe sau să se simtă folosiți într-un proces care nu le schimbă influența reală.
Pentru Comisie, Civic Tech Hub și rețeaua statelor membre apar ca primele încercări de a transforma această discuție într-o infrastructură de lucru. Miza nu este doar adoptarea unor noi instrumente digitale, ci construirea unui sistem în care participarea publică să fie mai ușor de folosit, mai bine conectată între nivelurile de guvernare și mai clar legată de deciziile politice.