Tot mai multe țări europene au identificat cazuri de gonoree rezistentă la ceftriaxonă, antibioticul folosit în prezent ca tratament principal, iar unele dintre aceste tulpini nu mai sunt doar importate, ci se transmit deja în interiorul Europei. Centrul European de Prevenire și Control al Bolilor avertizează că, dacă răspândirea continuă, medicii ar putea rămâne cu opțiuni terapeutice tot mai limitate pentru una dintre cele mai frecvente infecții cu transmitere sexuală.
Pe scurt
-
Din 2022, 11 țări europene au raportat o creștere a cazurilor de gonoree rezistentă la ceftriaxonă, inclusiv tulpini rezistente la mai multe antibiotice sau la aproape toate opțiunile disponibile.
-
Ceftriaxona este tratamentul de primă alegere recomandat în prezent în Europa. Apariția rezistenței la acest antibiotic poate face infecția mai greu de tratat și poate obliga medicii să folosească scheme alternative mai puțin disponibile sau mai dificil de administrat.
-
Riscul pentru populația activă sexual în ansamblu este evaluat ca redus, dar crește în cazul sexului neprotejat cu parteneri noi sau ocazionali, al partenerilor multipli, al lucrătorilor sexuali și al călătoriilor în regiuni unde circulă mai multe tulpini rezistente.
-
Primele cazuri europene au fost asociate în principal cu importuri din Asia de Sud-Est, însă în ultimii doi ani au apărut dovezi că unele tulpini rezistente se transmit și local în Europa.
-
ECDC recomandă folosirea consecventă a prezervativului, testarea regulată după contacte cu parteneri noi sau multipli, tratamentul rapid și verificarea sensibilității bacteriei la antibiotice în cazurile suspecte.
Gonoreea este o infecție bacteriană cu transmitere sexuală produsă de bacteria Neisseria gonorrhoeae. La nivel mondial sunt estimate aproximativ 82 de milioane de infecții anual, iar în Uniunea Europeană și Spațiul Economic European au fost confirmate peste 106.000 de cazuri în 2024, cel mai ridicat nivel de la începutul supravegherii europene în 2009.
Infecția poate afecta organele genitale, rectul sau gâtul și uneori nu produce simptome evidente, ceea ce permite transmiterea fără ca persoana infectată să știe. Netratată, poate provoca boală inflamatorie pelvină, infertilitate, sarcină extrauterină și alte complicații.
Problema identificată acum este legată de ceftriaxonă, antibioticul pe care ghidurile europene îl recomandă în prezent pentru tratamentul gonoreei. În ultimii douăzeci de ani, bacteria a dezvoltat treptat rezistență la mai multe clase de medicamente utilizate anterior, inclusiv peniciline, fluorochinolone, macrolide și anumite cefalosporine.
ECDC a analizat raportări din Austria, Croația, Danemarca, Franța, Germania, Irlanda, Țările de Jos, Norvegia, Spania, Suedia și Regatul Unit. Evaluarea arată că numărul cazurilor rezistente la ceftriaxonă a crescut din 2022 și include tulpini multirezistente și extensiv rezistente.
În prima etapă, multe cazuri au fost legate de persoane care călătoriseră în regiuni cu o circulație mai mare a tulpinilor rezistente, în special în Asia de Sud-Est. Importul rămâne principala cale prin care aceste variante ajung în Europa, dar autoritățile au observat în ultimii doi ani și transmitere locală.
Transmiterea locală înseamnă că o persoană poate contracta infecția fără să fi călătorit într-o zonă cu rezistență ridicată, prin contact sexual cu cineva infectat deja în Europa. Pentru sănătatea publică, aceasta indică faptul că tulpina începe să circule în rețele sexuale locale și poate deveni mai dificil de controlat.
„Transmiterea locală a gonoreei rezistente la ceftriaxonă în Europa este un semnal de avertizare pe care nu ar trebui să îl ignorăm”, a declarat Csaba Ködmön, expert în microbiologie la ECDC. El a precizat că riscul pentru populația generală rămâne redus, dar că extinderea rezistenței diminuează eficiența tratamentelor disponibile.
Riscul este mai mare pentru persoanele care fac sex fără prezervativ sau alte metode de protecție cu parteneri noi ori ocazionali, pentru cele cu parteneri multipli sau care se schimbă frecvent, precum și pentru lucrătorii sexuali și clienții lor. Expunerea poate crește și în cazul călătoriilor în zone unde tulpinile rezistente sunt mai frecvente.
Simptomele pot include secreții neobișnuite, durere sau usturime la urinare, dureri pelviene și sângerări între menstruații, dar infecția poate fi și asimptomatică. Din acest motiv, ECDC recomandă testarea după un contact posibil riscant, chiar și în absența simptomelor.
Autoritățile sanitare sunt îndemnate să continue supravegherea rezistenței și să extindă testele de sensibilitate la antibiotice. Aceste analize arată dacă bacteria răspunde la ceftriaxonă sau dacă medicul trebuie să aleagă un alt tratament.
ECDC cere și un management clinic atent, pentru ca pacienții să primească tratamentul potrivit și să fie verificați atunci când există riscul ca infecția să nu fi fost eliminată. Diagnosticarea și tratarea rapidă reduc atât riscul de complicații, cât și probabilitatea transmiterii către alte persoane.
Prevenția rămâne cea mai eficientă măsură. Folosirea corectă și constantă a prezervativului sau a altor metode de barieră, testarea regulată și prezentarea rapidă la medic după o posibilă expunere pot limita răspândirea și ajuta la păstrarea eficienței antibioticelor existente.