Uniunea Europeană ar trebui să folosească mai eficient banii destinați Ucrainei prin dezvoltarea unor companii mixte de apărare, integrarea țării în sectoare ale pieței europene înaintea aderării și reunirea finanțărilor pentru reconstrucție într-o singură platformă digitală. Acestea sunt principalele direcții propuse de o analiză publicată în iulie 2026 de Institutul Uniunii Europene pentru Studii de Securitate, care reunește recomandări privind apărarea, energia, investițiile, diaspora ucraineană și cooperarea cu Statele Unite.
Pe scurt
-
Autorii propun extinderea companiilor mixte create în UE de firme europene și ucrainene. Acestea ar putea produce în spațiul european echipamente dezvoltate în Ucraina, protejând capacitățile de producție de atacurile rusești și facilitând accesul la tehnologie, finanțare, certificare și contracte publice europene.
-
Integrarea Ucrainei ar trebui să avanseze înaintea aderării formale prin conectarea pieței de electricitate, acces gradual la structuri europene din energie, transport, digital și apărare, precum și participarea fără drept de vot a miniștrilor ucraineni la anumite discuții ale Consiliului.
-
Fondurile de reconstrucție ar trebui urmărite printr-o singură platformă digitală, construită pe sistemul ucrainean DREAM. Aceasta ar reuni finanțările donatorilor, proiectele ministerelor și propunerile autorităților locale, pentru ca alocările, plățile și stadiul lucrărilor să poată fi urmărite într-un singur loc.
-
Reconstrucția necesită peste 500 de miliarde de euro în următorul deceniu, iar fondurile publice nu vor fi suficiente. UE ar trebui să ofere garanții, asigurări împotriva riscurilor de război și finanțări mixte pentru atragerea companiilor private, în special în energie, transport, comunicații și servicii publice.
-
Implicarea Chinei nu ar trebui exclusă complet, dar investițiile în porturi, telecomunicații, energie și infrastructură digitală trebuie supuse unor filtre privind investițiile străine, subvențiile de stat, furnizorii cu risc ridicat și securitatea cibernetică.
Analiza intitulată „Empowering Ukraine – Spend smarter, support harder” a fost coordonată de Ondrej Ditrych și reunește propuneri ale mai multor analiști ai Institutului Uniunii Europene pentru Studii de Securitate. Autorii pornesc de la ideea că sprijinul european trebuie să răspundă simultan războiului, reconstrucției și integrării Ucrainei în structurile europene, fără să trateze aceste procese separat.
UE și statele membre au oferit Ucrainei un sprijin total estimat la 211,3 miliarde de euro, inclusiv venituri obținute din activele rusești imobilizate. Analiza arată că ajutorul european a crescut după diminuarea sprijinului direct american, iar misiunea europeană de instruire militară pregătise peste 93.000 de militari ucraineni la momentul redactării.
Necesarul de reconstrucție și redresare este estimat la 515,3 miliarde de euro pentru următorul deceniu, echivalentul a aproximativ trei ori produsul intern brut nominal al Ucrainei. Până la 40% din această sumă ar putea veni din sectorul privat, dar numai dacă sunt îmbunătățite statul de drept, administrația, protecția investițiilor și capacitatea de pregătire a proiectelor.
Una dintre propunerile centrale privește industria de apărare. Capacitatea de producție a Ucrainei ar putea ajunge la 50 de miliarde de dolari până în 2028, iar veniturile din exporturile de armament din 2026 ar putea depăși nivelul anterior invaziei la scară largă. Fabricile aflate în Ucraina rămân însă expuse atacurilor, iar o eventuală reducere a comenzilor interne după încetarea focului ar putea provoca restrângerea sectorului.
Companiile mixte înregistrate în UE ar permite combinarea proprietății intelectuale și a experienței de luptă ucrainene cu finanțarea, tehnologia și capacitatea industrială europeană. Producția realizată în UE ar fi mai puțin vulnerabilă la atacuri și ar putea facilita accesul la sistemele de achiziții ale statelor europene și NATO.
Autorii propun ca viitoarele programe europene de apărare să acorde o prioritate mai mare proiectelor în care firmele ucrainene contribuie cu tehnologii esențiale sau cunoștințe de producție. Pachetele de finanțare ar putea combina bani din statul gazdă, bugetul UE, Banca Europeană de Investiții și capital privat.
Contractele-cadru și angajamentele de cumpărare în avans ar oferi firmelor certitudinea necesară pentru extinderea producției. Accesul la centre europene de testare și certificare ar ajuta produsele ucrainene să îndeplinească cerințele tehnice necesare pentru contractele publice.
O altă propunere este accelerarea integrării funcționale a Ucrainei înaintea aderării. Autorii consideră că promisiunile privind o aderare rapidă pot genera dezamăgire dacă nu sunt urmate de rezultate vizibile, în timp ce accesul treptat la piața și structurile europene poate produce beneficii concrete.
Prioritățile ar include conectarea deplină a pieței ucrainene de electricitate cu cea europeană, integrarea digitală, apropierea standardelor industriale, cooperarea comercială și industria de apărare. Miniștrii ucraineni ar putea participa fără drept de vot la unele discuții europene din energie, transport, digital și apărare.
Integrarea ar trebui să fie vizibilă și în viața de zi cu zi. Participarea Ucrainei la sistemul „Roam Like at Home” este prezentată ca exemplu de măsură care arată direct cetățenilor efectele apropierii de UE. Programele de mobilitate, educație și schimburile între comunități ar putea fi extinse după același model.
Pentru gestionarea reconstrucției, analiza propune crearea unui „collector pipeline”, o structură unică prin care să treacă finanțările externe. Infrastructura tehnică ar fi o platformă digitală construită pe sistemul DREAM, folosit deja de Ucraina pentru evidența proiectelor de reconstrucție.
În forma actuală, DREAM conține date incomplete și structurate neuniform și nu este compatibil cu toate bazele de date paralele. O versiune extinsă ar trebui să ofere o imagine comună asupra sumelor promise, plăților efectuate, proiectelor selectate și stadiului implementării.
Ministerele, municipalitățile, instituțiile financiare internaționale, donatorii și investitorii privați ar utiliza aceeași bază de informații. Autoritățile locale ar avea canale directe pentru propunerea proiectelor, ceea ce ar reduce riscul ca regiunile cele mai afectate de război să primească mai puțină finanțare din cauza capacității administrative limitate.
Platforma nu ar elimina deciziile politice privind alocarea banilor, dar ar permite compararea nevoilor și urmărirea proiectelor. Formularele, metodele de evaluare și standardele de date ar trebui armonizate, iar UE ar putea lega sprijinul financiar de folosirea efectivă a acestui sistem.
Finanțarea publică va trebui completată de investiții private. Autorii propun o inițiativă numită „Big on Board”, prin care UE să atragă companii mari pentru reconstruirea serviciilor publice și infrastructurii, inclusiv în regiunile apropiate de front.
Investitorii continuă să se confrunte cu riscuri de securitate, corupție, instabilitate politică, deficit de forță de muncă și diferențe majore între regiuni. UE ar putea reduce aceste riscuri prin garanții, finanțări combinate, asigurări pentru prima pierdere și instrumente care micșorează costul împrumuturilor.
Sprijinul ar viza companii din electricitate, încălzire, telecomunicații, infrastructură digitală, construcții și gestionarea deșeurilor. Autorii propun și transformarea agenției UkraineInvest într-un punct unic care să ajute investitorii să treacă prin procedurile de autorizare, înregistrare fiscală și conformitate.
Energia este tratată atât ca nevoie imediată, cât și ca element al securității europene. Ucraina a pierdut jumătate din infrastructura energetică, echivalentă cu 70% din capacitatea de dinaintea războiului, iar rețeaua s-a apropiat de colaps în iarna 2025–2026.
Livrările de echipamente și importurile de energie rămân necesare, dar nu pot înlocui investițiile pe termen lung. Analiza propune dezvoltarea surselor regenerabile, a stocării distribuite și a sistemelor locale de producție, care sunt mai greu de distrus decât centralele mari și rețelele centralizate.
Ucraina ar trebui inclusă de la început în planificarea viitoarelor rețele europene și tratată drept un pilon al securității energetice din Europa Centrală și de Est. Experiența acumulată de personalul ucrainean în repararea rapidă a infrastructurii sub atac ar putea fi integrată în standardele europene de reziliență.
Reconstrucția creează și posibilitatea participării companiilor chineze. Autorii nu recomandă o excludere generală a capitalului și capacității industriale chineze, dar avertizează asupra riscurilor în infrastructura critică.
Companiile implicate în porturi, telecomunicații, energie și rețele digitale pot obține acces la informații sensibile sau pot menține controlul tehnic prin servicii și actualizări de la distanță. Folosirea standardelor și componentelor chineze poate crea dependențe dificil și costisitor de înlocuit ulterior.
UE ar trebui să ajute Ucraina să introducă verificarea investițiilor străine, controlul subvențiilor acordate de state din afara UE și criterii pentru excluderea furnizorilor cu risc ridicat. Modelele propuse includ mecanismul european de examinare a investițiilor, Regulamentul privind subvențiile străine, instrumentele pentru achiziții publice și normele europene de securitate cibernetică.
Analiza recomandă și implicarea celor aproximativ cinci milioane de cetățeni ucraineni aflați în UE. Ei ar trebui sprijiniți să participe la primele alegeri de după război prin secții de votare suplimentare, registre actualizate, acorduri cu statele gazdă și protecție împotriva ingerințelor rusești.
Organizațiile diasporei pot contribui la educația electorală, combaterea dezinformării și menținerea legăturilor cu Ucraina. Experiența dobândită de cetățenii ucraineni în timpul războiului ar putea fi folosită și în exerciții europene de pregătire civilă și reziliență.
O altă propunere privește crearea unei rețele europene și africane împotriva recrutării înșelătoare pentru armata și economia de război a Rusiei. Autoritățile ucrainene estimează că Rusia a recrutat peste 28.000 de cetățeni străini din 135 de țări, inclusiv aproximativ 3.000 de africani.
Recrutarea se face prin oferte false de muncă, burse, salarii și cetățenie. Unele persoane descoperă după sosirea în Rusia că au fost trimise pe front sau în fabrici de drone.
Rețeaua propusă ar reuni guverne africane, Ucraina, UE, organizații civice, agenții de muncă, jurnaliști și platforme digitale. Ar include campanii în limbile locale, raportare confidențială, sprijin juridic și pentru repatriere, precum și schimb de informații cu Europol și Interpol.
Pentru coordonarea donatorilor, autorii propun un Pact pentru Pace și Prosperitate care să reunească UE, Statele Unite, Ucraina, partenerii G7, Norvegia și instituțiile financiare internaționale. Pactul ar completa platformele existente și ar încerca să reducă suprapunerea proiectelor și competiția dezordonată pentru contracte.
În relația cu Statele Unite, UE ar trebui să urmărească producerea în Europa a unor sisteme americane esențiale pentru Ucraina. Sunt menționate interceptoarele Patriot și alte sisteme de apărare care nu pot fi furnizate suficient de repede numai din capacitățile industriale americane.
Împrumutul european de 90 de miliarde de euro poate fi folosit ca instrument de negociere, deoarece finanțarea favorizează companiile cu producție în UE, Ucraina sau statele eligibile din Spațiul Economic European. Companiile americane ar putea deveni eligibile prin unități de producție și companii mixte în Europa.
Recomandările aparțin autorilor studiului și nu reprezintă decizii adoptate de instituțiile Uniunii Europene. Ele urmăresc folosirea în comun a instrumentelor care există deja, de la fondurile pentru apărare și preaderare până la garanțiile pentru investiții, reglementarea digitală și cooperarea polițienească.