Riscurile cibernetice pentru asigurătorii europeni urcă la un nivel ridicat pe fondul atacurilor, tensiunilor geopolitice și dezvoltării AI

Riscurile legate de digitalizare și atacuri cibernetice au urcat la un nivel ridicat pentru sectorul european al asigurărilor, în timp ce celelalte categorii principale de risc au rămas în general la un nivel mediu. Autoritatea Europeană pentru Asigurări și Pensii Ocupaționale avertizează că tensiunile geopolitice, creșterea numărului de atacuri și dezvoltarea modelelor avansate de inteligență artificială sporesc atât riscurile operaționale ale companiilor, cât și dificultatea de a asigura pierderile cibernetice ale clienților.

Un asigurător este expus riscului cibernetic în două moduri diferite. Prima expunere apare din funcționarea propriei companii, care depinde de sisteme informatice pentru administrarea polițelor, calcularea primelor, procesarea despăgubirilor, păstrarea datelor clienților și comunicarea cu intermediarii și furnizorii.

Un atac reușit poate bloca accesul la aplicații, poate compromite date personale sau poate întrerupe procesarea plăților. În unele situații, atacatorii pot cripta informațiile și cere o răscumpărare, pot folosi datele furate pentru fraudă sau pot exploata accesul la un furnizor extern pentru a ajunge la mai multe companii.

A doua expunere provine din activitatea de asigurare. O companie poate cumpăra o poliță care acoperă costurile unui incident informatic, întreruperea activității, recuperarea datelor, răspunderea față de clienți sau alte pierderi prevăzute în contract.

Atunci când atacurile devin mai frecvente, mai complexe sau afectează simultan un număr mare de companii, asigurătorii pot primi mai multe cereri de despăgubire decât estimaseră. Calcularea corectă a primelor devine mai dificilă deoarece tehnicile de atac, vulnerabilitățile și dependențele dintre companii se pot schimba rapid.

EIOPA arată că numărul atacurilor cibernetice raportate la nivel mondial a crescut în primul trimestru din 2026. Evaluările autorităților naționale indică, la rândul lor, o creștere a importanței riscului pentru asigurători în trimestrul al doilea.

Tensiunile geopolitice pot intensifica amenințările prin atacuri desfășurate sau sprijinite de actori statali și prin campanii îndreptate împotriva infrastructurilor, instituțiilor financiare și serviciilor esențiale. Raportul nu atribuie atacuri concrete unor state și nu estimează valoarea pierderilor care ar putea rezulta.

Modelele avansate de inteligență artificială reprezintă o altă sursă de risc. Acestea pot sprijini apărarea prin analizarea activității suspecte, identificarea vulnerabilităților și automatizarea răspunsului la incidente, dar pot fi folosite și pentru pregătirea unor atacuri mai rapide sau mai convingătoare.

EIOPA avertizează asupra riscurilor cibernetice sistemice asociate modelelor AI aflate la frontiera dezvoltării tehnologice. Un risc sistemic apare atunci când același instrument, furnizor sau tip de vulnerabilitate poate afecta simultan numeroase companii și poate transforma incidente separate într-o problemă pentru o parte mai mare a sistemului financiar.

Raportul nu afirmă că un anumit model AI a produs deja pierderi sistemice în sectorul european al asigurărilor. Evaluarea indică o vulnerabilitate care trebuie urmărită și pentru care companiile trebuie să își adapteze măsurile de securitate.

Asigurătorii depind de furnizori de servicii cloud, software, analiză de date, plăți și comunicații. O problemă apărută la un furnizor utilizat de multe companii poate afecta simultan mai mulți operatori, chiar dacă sistemele lor interne nu au fost atacate direct.

Această concentrare complică și evaluarea polițelor cibernetice. Mai multe companii asigurate pot folosi același serviciu extern, iar compromiterea lui poate produce cereri de despăgubire în numeroase contracte în același timp.

Pentru a calcula riscul, asigurătorul trebuie să cunoască nivelul de protecție al clientului, sistemele folosite, datele păstrate, planurile de continuitate și dependențele de furnizori. Informațiile pot deveni rapid depășite, iar companiile asigurate nu au întotdeauna aceeași capacitate de a identifica și raporta vulnerabilitățile.

EIOPA cere instituțiilor financiare să își adapteze capacitățile de securitate și să respecte cerințele Regulamentului privind reziliența operațională digitală. Acesta obligă companiile financiare să gestioneze riscurile informatice, să raporteze incidentele majore, să testeze reziliența și să supravegheze riscurile introduse de furnizorii externi de tehnologie.

Creșterea nivelului de risc nu înseamnă că sectorul european se confruntă deja cu o criză cibernetică sau că asigurătorii nu își pot îndeplini obligațiile. Clasificarea reflectă probabilitatea, impactul și importanța amenințărilor evaluate de autoritățile de supraveghere.

Celelalte categorii urmărite de EIOPA rămân la un nivel mediu. Evaluarea acoperă riscurile macroeconomice, de credit și de piață, lichiditatea, profitabilitatea, solvabilitatea, legăturile cu alte componente ale sistemului financiar, activitatea propriu-zisă de asigurare, percepția pieței și riscurile de mediu, sociale și de guvernanță.

Situația generală este susținută de capitalizarea încă ridicată a asigurătorilor. Raportul median de solvabilitate al grupurilor a scăzut la 210% în primul trimestru din 2026, dar se menține mult peste nivelul necesar acoperirii cerințelor de capital.

Pentru asigurătorii de viață, raportul median a rămas în jurul valorii de 247%, iar pentru companiile care oferă asigurări generale, precum cele auto, de locuință sau pentru întreprinderi, în jurul valorii de 218%.

Un raport de solvabilitate de 210% înseamnă că grupul median din eșantion deține fonduri eligibile echivalente cu aproximativ de două ori cerința sa de capital. Indicatorul nu arată însă situația fiecărei companii și nu exclude diferențe importante între asigurători.

Calitatea capitalului rămâne de asemenea ridicată. Aproximativ 86% din fondurile proprii mediane sunt clasificate în categoria de cea mai bună calitate, disponibilă pentru absorbirea pierderilor.

Profitabilitatea nu indică o deteriorare generalizată, dar nici o îmbunătățire clară. Raportul combinat median pentru asigurările generale a crescut ușor la 95,4%.

Raportul combinat compară despăgubirile și cheltuielile cu primele încasate. O valoare sub 100% arată că activitatea de subscriere produce, în medie, un rezultat pozitiv înaintea veniturilor din investiții.

Creșterea către 100% înseamnă că o parte mai mare din prime este consumată de despăgubiri și costuri. Indicatorul median rămâne sub acest prag, însă raportul arată că un grup de asigurători aflat la capătul superior al distribuției a înregistrat o deteriorare a pierderilor.

Primele au continuat să crească. În asigurările de viață, creșterea anuală mediană a fost de aproximativ 6,3%, iar în celelalte segmente de 4,2%.

Creșterea primelor poate îmbunătăți veniturile și distribuția riscului, dar trebuie analizată împreună cu despăgubirile, cheltuielile și sustenabilitatea tarifelor. O extindere rapidă poate deveni problematică dacă primele nu reflectă riscul real asumat.

EIOPA menționează incertitudini privind polițele legate de război și comerț. Contractele de asigurare includ definiții, excluderi și limite care stabilesc dacă pierderile produse de conflicte, sancțiuni, blocarea rutelor comerciale sau alte perturbări pot fi despăgubite.

Un eveniment poate genera litigii dacă asigurătorul și clientul interpretează diferit cauza pierderii sau aplicarea unei excluderi. Raportul nu identifică dosare individuale și nu oferă o estimare a despăgubirilor potențiale.

Riscurile macroeconomice rămân la nivel mediu, dar perspectiva lor este în creștere. Prognoza medie de creștere economică pentru principalele regiuni incluse în analiză a scăzut de la 1,3% la 1% pentru următoarele patru trimestre.

În același timp, prognoza medie privind inflația globală a crescut de la 2,3% la 2,9%. O combinație între creștere mai slabă și prețuri mai mari poate afecta asigurătorii prin reducerea cererii pentru unele produse, majorarea costurilor despăgubirilor și creșterea cheltuielilor operaționale.

Ratele de politică monetară incluse în evaluare au crescut, în medie, de la 2% în primul trimestru la 3% în al doilea trimestru din 2026, în principal ca răspuns la presiunile inflaționiste reînnoite.

Dobânzile mai ridicate pot aduce venituri mai bune din obligațiunile nou cumpărate, dar pot reduce valoarea de piață a obligațiunilor existente. Ele pot majora și costurile de finanțare ale companiilor în care asigurătorii investesc, crescând riscul de nerambursare pentru debitorii foarte îndatorați.

Calitatea medie a portofoliilor asigurătorilor rămâne ridicată. Nivelul median corespunde aproximativ unui rating AA, iar investițiile cu calificative reduse reprezintă circa 1,3% din portofoliu.

Aproximativ 26,2% din activele asigurătorului median sunt investite în obligațiuni guvernamentale. Obligațiunile emise de instituții financiare fără garanții reprezintă aproximativ 9,2%, iar cele garantate aproximativ 1,3%.

Ponderea obligațiunilor emise de companii nefinanciare a scăzut de la 10,4% la 8,6%. Expunerea la credite ipotecare și alte împrumuturi acordate persoanelor fizice se menține în jurul valorii de 0,3%.

EIOPA avertizează că indicatorii publici ai piețelor pot să nu surprindă integral riscurile din creditul privat. Aceste finanțări sunt negociate în afara piețelor publice și pot avea mai puține prețuri disponibile pentru evaluarea zilnică a deteriorării situației debitorului.

Riscurile de piață s-au redus ușor între sfârșitul lunii martie și sfârșitul lunii iunie, pe fondul scăderii volatilității obligațiunilor și acțiunilor. Perspectiva pentru următoarele 12 luni indică însă o creștere.

La începutul lunii iulie, evoluțiile geopolitice au readus volatilitate, în special pe piețele materiilor prime. EIOPA semnalează posibilitatea unei corecții mai ample, în contextul evaluărilor ridicate și al incertitudinii persistente.

Asigurătorul median deține aproximativ 49,7% din active în obligațiuni și 6% în acțiuni și participații. Investițiile imobiliare sunt mai reduse, în jur de 2,9% din active.

Scăderea prețurilor proprietăților poate reduce valoarea investițiilor directe și a activelor legate de sectorul imobiliar. Expunerea directă mediană este limitată, dar asigurătorii pot fi afectați și prin obligațiunile și acțiunile companiilor din domeniu.

Riscurile de lichiditate și finanțare rămân medii. Numerarul reprezintă aproximativ 0,8% din activele asigurătorului median, iar activele considerate lichide aproximativ 45%.

Proporția redusă a numerarului nu înseamnă automat că o companie nu poate efectua plăți. Asigurătorii dețin și obligațiuni și alte active care pot fi vândute, iar fluxurile lor de prime și despăgubiri sunt diferite de cele ale unei bănci.

Emiterea de obligațiuni a fost de aproximativ trei ori mai mare în al doilea trimestru din 2026 decât în trimestrul anterior. EIOPA leagă evoluția în principal de nevoile ridicate de finanțare ale statelor, refinanțări și accesul încă favorabil la piețele de capital.

Legăturile dintre asigurători și alte componente ale sistemului financiar rămân stabile. Expunerea mediană la bănci a scăzut ușor la 13,5% din active, iar expunerea la alte activități financiare a fost de 22,4%.

Expunerea mediană la alți asigurători a coborât la 1,4%, iar cea la datoria publică a statului în care compania își desfășoară activitatea s-a menținut în jurul valorii de 7,2%.

Ponderea primelor cedate reasigurătorilor a crescut la 5,8%. Reasigurarea permite unei companii să transfere o parte din riscurile asumate către un alt asigurător, reducând pierderea proprie în cazul unor evenimente mari.

Transferul riscului creează însă și o dependență. Dacă mai mulți asigurători se bazează pe aceiași reasigurători, dificultățile apărute la nivelul acestora pot afecta o parte mai largă a pieței.

Riscurile de mediu, sociale și de guvernanță rămân la nivel mediu. Participarea asigurătorilor la piața obligațiunilor verzi a crescut ușor, iar expunerea mediană la active relevante pentru climă s-a menținut în jurul valorii de 3,3% din total.

Indicatorul poate subestima expunerea reală deoarece unele active nu pot fi clasificate complet pe baza datelor disponibile. EIOPA include în categoria relevantă pentru climă sectoare precum agricultura, combustibilii fosili, utilitățile, industriile cu consum energetic ridicat, transporturile și locuințele.

Evaluarea nu măsoară numai riscurile climatice fizice, precum inundațiile și furtunile. Ea urmărește și riscurile de tranziție, care pot apărea atunci când politicile, tehnologiile și preferințele consumatorilor reduc valoarea activelor legate de activități cu emisii ridicate.

Tabloul de bord se bazează pe date raportate de 96 de grupuri de asigurări și 2.091 de societăți individuale. Indicatorii trimestriali folosesc în principal informații din primul trimestru al anului 2026, iar cei anuali date de la sfârșitul lui 2025.

Majoritatea indicatorilor de piață includ informații disponibile până la sfârșitul lunii iunie 2026. Unele observații privind geopolitica și volatilitatea reflectă și evoluții de la începutul lunii iulie.

Nivelul de risc descrie situația la data de referință, tendința arată schimbarea produsă în cele trei luni anterioare, iar perspectiva privește evoluția așteptată în următoarele 12 luni.

Perspectiva este construită din răspunsurile a 23 de autorități naționale competente. Ea reprezintă evaluarea supraveghetorilor și nu o prognoză că o criză sau o pierdere specifică se va produce cu certitudine.

Autoritatea Europeană pentru Asigurări și Pensii Ocupaționale supraveghează convergența regulilor și practicilor aplicate în piețele europene de asigurări și pensii ocupaționale. Tabloul său periodic urmărește vulnerabilitățile care pot afecta stabilitatea companiilor și capacitatea acestora de a plăti despăgubirile.

Evaluarea din iulie 2026 indică un sector încă bine capitalizat și cu active de calitate, dar confruntat cu riscuri cibernetice mai ridicate și cu perspective economice și financiare mai puțin favorabile decât în evaluarea precedentă.