Sistemul european de intrare-ieșire a înregistrat peste 110 milioane de intrări și ieșiri ale cetățenilor din afara Uniunii și mai mult de 44.000 de refuzuri de intrare, dintre care peste 1.100 au privit persoane considerate o amenințare pentru securitatea internă. Potrivit Comisiei Europene, sistemul funcționează în aproximativ 1.500 de puncte de trecere a frontierei din 29 de țări, în timp ce autoritățile încearcă să limiteze întârzierile produse de colectarea datelor biometrice în perioadele aglomerate.
Pe scurt
-
Sistemul de intrare-ieșire înregistrează digital cetățenii din afara UE atunci când intră și ies din spațiul european. El nu se aplică cetățenilor Uniunii Europene.
-
Comisia a raportat peste 110 milioane de intrări și ieșiri înregistrate în aproximativ 1.500 de puncte de frontieră din 29 de țări.
-
Sistemul a consemnat peste 44.000 de refuzuri de intrare, inclusiv mai mult de 1.100 de cazuri privind persoane considerate o amenințare pentru securitatea internă.
-
Unele aeroporturi și puncte de frontieră continuă să înregistreze întârzieri, în special în perioadele de trafic intens și atunci când călătorii sunt înregistrați pentru prima dată.
-
Regulile permit suspendarea temporară a colectării datelor biometrice în situații excepționale. Comisia discută cu statele membre despre problemele apărute, dar nu a confirmat o extindere generală a acestei flexibilități după perioada actuală.
Sistemul de intrare-ieșire este noul registru digital folosit la frontierele externe pentru cetățenii din afara Uniunii Europene care călătoresc pentru șederi de scurtă durată. El înregistrează momentul și locul intrării, ieșirea ulterioară și eventualele refuzuri de acces.
Sistemul nu se aplică cetățenilor UE atunci când aceștia își exercită dreptul la liberă circulație. El este destinat în principal călătorilor din afara Uniunii care intră în spațiul european pentru vizite limitate, indiferent dacă au nevoie de viză sau beneficiază de călătorii fără viză.
Înregistrarea digitală înlocuiește treptat ștampilarea manuală a pașapoartelor. În sistemul anterior, polițistul de frontieră aplica o ștampilă la intrare și una la ieșire, iar verificarea duratei șederii necesita examinarea manuală a documentului.
Noul mecanism permite autorităților să verifice automat când a intrat o persoană, dacă a părăsit teritoriul la timp și dacă a depășit durata permisă a șederii. Înregistrarea poate ajuta și la identificarea persoanelor care folosesc identități diferite sau documente de călătorie obținute fraudulos.
Potrivit cifrelor prezentate de Comisie, peste 110 milioane de intrări și ieșiri au fost deja înregistrate. Valoarea reprezintă evenimente de trecere a frontierei, nu 110 milioane de persoane distincte, deoarece același călător poate fi înregistrat de mai multe ori atunci când intră și părăsește teritoriul european.
Sistemul este utilizat în aproximativ 1.500 de puncte de frontieră din 29 de țări. Acestea pot include aeroporturi, porturi, frontiere terestre și gări internaționale, în funcție de configurația frontierelor externe ale fiecărui stat participant.
Cele peste 44.000 de refuzuri de intrare nu înseamnă că toate persoanele respective reprezentau riscuri de securitate. Accesul poate fi refuzat din motive diferite, precum lipsa documentelor necesare, depășirea condițiilor unei vize, imposibilitatea justificării scopului călătoriei sau existența unei interdicții.
Comisia a precizat că peste 1.100 dintre refuzuri au privit persoane considerate o amenințare pentru securitatea internă. Transcrierea conferinței nu oferă informații despre natura amenințărilor, statele în care au fost constatate sau criteriile individuale care au determinat refuzurile.
Cifra nu trebuie interpretată ca numărul persoanelor condamnate pentru infracțiuni sau implicate în activități teroriste. Un refuz la frontieră este o măsură administrativă luată pe baza informațiilor disponibile și a condițiilor de intrare, fără a reprezenta automat o constatare penală.
Sistemul le permite polițiștilor de frontieră să confrunte informațiile prezentate de călător cu datele existente în registrele europene și naționale. O alertă sau o neconcordanță poate conduce la verificări suplimentare înaintea autorizării sau refuzării intrării.
Înregistrarea inițială presupune colectarea unor date biografice și biometrice. Acest proces durează mai mult decât simpla aplicare a unei ștampile, în special pentru persoanele care folosesc sistemul pentru prima dată.
La călătoriile ulterioare, autoritățile pot verifica identitatea prin compararea noilor date cu înregistrarea existentă. În condiții normale, acest lucru ar trebui să simplifice controlul, însă durata efectivă depinde de echipamente, numărul personalului, volumul de pasageri și funcționarea sistemelor informatice.
Întrebarea adresată Comisiei în conferința de presă a pornit de la întârzierile semnalate de călători în unele aeroporturi pe parcursul verii. Industria transporturilor solicitase menținerea unei flexibilități care permite suspendarea temporară a colectării datelor biometrice în perioadele de vârf.
Comisia nu a anunțat o prelungire generală a acestei flexibilități. Reprezentantul instituției a precizat că regulile actuale conțin deja mecanisme pentru gestionarea situațiilor excepționale și proceduri de rezervă pentru cazurile în care aplicarea normală ar produce dificultăți serioase.
În anumite circumstanțe, autoritățile pot suspenda temporar înregistrarea biometrică pentru a evita blocarea unui punct de frontieră. Măsura nu presupune eliminarea tuturor controalelor și nici autorizarea automată a călătorilor.
Verificarea documentelor, bazelor de date și condițiilor de intrare poate continua chiar atunci când o parte a procesului biometric este temporar redusă sau amânată. Modul concret de aplicare revine autorităților responsabile de punctul respectiv.
Flexibilitatea este destinată situațiilor excepționale, nu folosirii permanente ca alternativă la sistem. Dacă suspendarea ar deveni obișnuită, o parte dintre beneficiile urmărite prin înregistrarea biometrică și identificarea automată a călătorilor ar fi diminuată.
Comisia afirmă că menține contacte apropiate cu statele membre care au semnalat dificultăți. Discuțiile urmăresc identificarea punctelor de frontieră în care apar întârzieri și stabilirea sprijinului tehnic sau operațional necesar.
Problemele pot diferi de la un punct la altul. Un aeroport internațional poate gestiona într-un timp scurt mai multe zboruri cu pasageri care trebuie înregistrați pentru prima dată, în timp ce o frontieră terestră poate întâmpina dificultăți legate de vehicule și controlul simultan al mai multor ocupanți.
Numărul ghișeelor, automatelor de control și al polițiștilor disponibili influențează timpul de așteptare. La acestea se adaugă familiaritatea călătorilor cu procedura și calitatea conexiunilor dintre sistemele locale și infrastructura europeană.
Comisia susține că, în majoritatea cazurilor, efectul asupra călătorilor este limitat. Afirmația nu exclude întârzieri importante în anumite aeroporturi sau la anumite ore și nu este însoțită în conferință de o durată medie europeană a controlului.
Cifrele prezentate arată volumul operațional al sistemului, dar nu permit o evaluare completă a performanței. Pentru aceasta ar fi necesare date privind timpii de așteptare, erorile de înregistrare, întreruperile tehnice și diferențele dintre punctele de frontieră.
Sistemul trebuie să distingă între persoanele care respectă durata permisă și cele care rămân mai mult decât au dreptul. Înregistrarea automată a ieșirii poate elimina situațiile în care ștampilele sunt ilizibile, lipsesc sau sunt interpretate greșit.
Autoritățile pot identifica mai ușor persoanele care au depășit perioada de ședere și pot utiliza informația la controalele viitoare. Sistemul poate contribui și la estimarea mai precisă a numărului de călători care rămân pe teritoriul european după expirarea termenului legal.
Datele biometrice reduc posibilitatea folosirii aceluiași document de mai multe persoane sau a unor identități diferite de către același călător. Eficiența depinde însă de calitatea datelor colectate și de corectitudinea comparațiilor automate.
O potrivire biometrică neclară nu conduce automat la refuz. Ea poate determina un control realizat de un agent, care verifică documentele și celelalte informații înaintea luării unei decizii.
Sistemul nu decide singur dacă o persoană poate intra. Decizia finală este luată de autoritatea de frontieră potrivit normelor aplicabile și pe baza tuturor informațiilor disponibile.
Înregistrarea datelor la scară largă ridică și cerințe privind protecția vieții private. Accesul trebuie limitat la autoritățile competente, iar folosirea informațiilor trebuie să respecte scopurile stabilite de legislația europeană.
Comisia nu a prezentat în conferință informații privind incidente de securitate, acces neautorizat la date sau erori sistemice. Cifrele comunicate au fost folosite pentru a evidenția beneficiile de securitate și amploarea implementării.
Cele 29 de țări participante nu trebuie confundate automat cu cele 27 de state membre ale UE. Sistemele europene de frontieră pot include și țări asociate spațiului Schengen, în funcție de regulile aplicabile.
Sistemul nu elimină necesitatea personalului de frontieră. Automatizarea poate simplifica verificările și furniza informații mai rapide, dar controalele suplimentare, gestionarea alertelor și deciziile individuale continuă să necesite intervenția autorităților.
Pentru transportatori și aeroporturi, efectul principal este necesitatea adaptării fluxurilor de pasageri. Spațiile pentru înregistrare, personalul de asistență și informarea călătorilor pot influența capacitatea de a evita cozile în perioadele aglomerate.
Pentru călătorii înregistrați pentru prima dată, controlul poate dura mai mult. Persoanele care au deja o înregistrare valabilă pot beneficia de verificări mai rapide la trecerile ulterioare, dacă sistemele funcționează și datele pot fi confirmate fără dificultăți.
Comisia nu a oferit un calendar pentru eliminarea completă a flexibilităților temporare și nici un răspuns definitiv la solicitarea industriei privind utilizarea lor după septembrie. Instituția a arătat numai că discută cu statele membre și că regulile existente permit intervenții în cazuri excepționale.
Prin urmare, autoritățile naționale pot continua să gestioneze punctual perioadele de presiune, fără ca această posibilitate să reprezinte o suspendare generală a sistemului european.
Sistemul de intrare-ieșire este destinat modernizării controlului frontierelor externe și înlocuirii evidențelor bazate pe ștampile cu un registru digital comun. El trebuie să permită calcularea automată a duratei șederilor, identificarea depășirilor și verificarea mai sigură a identității călătorilor.
Datele prezentate de Comisie indică folosirea sistemului la scară largă și identificarea unor cazuri relevante pentru securitate. În același timp, implementarea continuă să necesite adaptări în aeroporturi și la alte puncte de frontieră pentru ca verificările suplimentare să nu producă întârzieri disproporționate.