Comisia monitorizează efectul nivelului scăzut al Dunării asupra producției nucleare și cere integrarea secetei și caniculei în planificarea centralelor

Comisia Europeană monitorizează efectele nivelului scăzut al Dunării asupra producției nucleare din România, Ungaria, Bulgaria și alte state din regiune, în timp ce operatorii europeni ai rețelelor electrice coordonează schimbul de informații cu autoritățile naționale. Instituția spune că nu există în prezent probleme privind siguranța aprovizionării, dar consideră că seceta, valurile de căldură și alte fenomene extreme trebuie integrate mai riguros în planificarea centralelor și a întregului sistem energetic.

Centralele nucleare produc electricitate folosind căldura eliberată de reacțiile nucleare pentru a genera abur și a pune în mișcare turbine. După trecerea prin turbină, aburul trebuie răcit și transformat din nou în apă, iar acest proces necesită un sistem care să elimine căldura rămasă.

Instalațiile amplasate în apropierea fluviilor pot folosi apa acestora pentru răcire, în condițiile stabilite prin autorizațiile tehnice, de siguranță și de mediu. Debitul și temperatura apei influențează capacitatea centralei de a elimina căldura fără să afecteze funcționarea instalației sau ecosistemul din aval.

Atunci când nivelul Dunării scade, cantitatea de apă disponibilă pentru răcire se reduce. Dacă apa este și mai caldă din cauza temperaturilor ridicate, poate absorbi mai puțină căldură înainte de atingerea limitelor aplicabile evacuării sale în mediu.

Operatorul poate fi obligat în asemenea condiții să reducă puterea reactorului. O producție mai mică înseamnă mai puțină căldură generată și, implicit, o nevoie mai redusă de răcire.

Reducerea producției nu înseamnă pierderea controlului asupra reactorului și nici apariția automată a unei probleme de siguranță. Este o măsură operațională prin care funcționarea centralei este adaptată la condițiile de mediu și la limitele autorizate.

Comisia nu a precizat ce centrale au fost afectate, ce unități și-au redus deja puterea sau câtă capacitate ar putea deveni indisponibilă în fiecare stat. Nu a furnizat nici date privind debitul Dunării, temperatura apei sau durata estimată a condițiilor actuale.

Instituția a menționat România, Ungaria și Bulgaria printre statele monitorizate, fără să afirme că toate centralele lor au redus producția. Mesajul privește posibilul efect regional al nivelului scăzut al fluviului și necesitatea unei imagini comune asupra producției și a capacităților disponibile.

În România, energia nucleară este produsă la centrala de la Cernavodă. Ungaria operează centrala de la Paks, iar Bulgaria centrala de la Kozlodui. Amplasarea, proiectarea sistemelor de răcire, condițiile locale și autorizațiile fiecărei instalații pot face ca efectele aceluiași nivel al fluviului să fie diferite.

Nu poate fi dedus din simpla scădere a Dunării că toate reactoarele de-a lungul fluviului trebuie să își reducă simultan puterea. Operatorii iau decizii pe baza măsurătorilor locale și a limitelor aplicabile fiecărei unități.

Rețeaua europeană a operatorilor sistemelor de transport al energiei electrice a fost mobilizată și se află în contact cu autoritățile din țările afectate. Operatorii administrează rețelele de înaltă tensiune și trebuie să mențină permanent echilibrul dintre producție și consum.

Atunci când o centrală mare își reduce producția, operatorul poate activa alte unități, poate utiliza rezerve sau poate crește importurile prin interconexiunile cu statele vecine. Alegerea depinde de capacitatea disponibilă, limitele rețelei și situația din celelalte țări.

Comisia a indicat schimburile regionale de electricitate și mecanismele de solidaritate printre elementele care permit gestionarea actualei situații. Statele pot cumpăra și transmite energie prin rețelele interconectate dacă există suficientă producție și capacitate transfrontalieră.

Aceste schimburi nu pot înlocui însă orice volum în toate circumstanțele. Interconexiunile au limite fizice, iar țările vecine pot trece prin propriile perioade de consum ridicat, indisponibilități ale centralelor sau probleme legate de climă.

Situația este mai ușor de gestionat cât timp reducerile de producție rămân limitate și nu coincid cu alte evenimente, precum avarii ale rețelei, lipsa combustibilului, temperaturi care cresc puternic consumul sau indisponibilitatea simultană a mai multor unități.

Grupul de coordonare pentru electricitate nu a fost convocat până acum. Acesta permite Comisiei, autorităților naționale și operatorilor să analizeze riscurile pentru aprovizionare și să coordoneze răspunsul la o problemă care afectează mai multe state.

Comisia spune că dorește mai întâi o imagine completă asupra situației și a capacității disponibile în țările vizate. O reuniune ad-hoc poate fi organizată imediat dacă evoluțiile arată că este necesară o coordonare suplimentară.

Absența reuniunii nu înseamnă că riscul este ignorat. Comisia afirmă că situația este urmărită foarte atent și că mecanismele regionale vor fi folosite dacă securitatea aprovizionării începe să fie afectată.

Centralele nucleare dispun de proceduri pentru funcționarea în condiții neobișnuite. Acestea pot include reducerea treptată a puterii, utilizarea unor sisteme alternative, oprirea controlată a unei unități și păstrarea funcțiilor necesare protejării reactorului.

Sistemele de siguranță trebuie diferențiate de echipamentele folosite pentru producerea electricității la capacitate maximă. O unitate poate reduce sau opri generarea fără ca răcirea și controlul necesare menținerii reactorului într-o stare sigură să fie întrerupte.

Comisia continuă să considere energia nucleară o sursă internă, cu emisii reduse de carbon în timpul exploatării și capabilă să contribuie la securitatea energetică. Instituția respinge interpretarea potrivit căreia efectele secetei ar demonstra că tehnologia este în sine nesigură sau lipsită de fiabilitate.

„Ceea ce vedem aici nu este un risc care să arate că energia nucleară ar fi lipsită de fiabilitate sau nesigură”, a spus reprezentanta Comisiei, explicând că fenomenele climatice extreme afectează capacitatea de reacție și de producție a instalațiilor.

Mesajul Comisiei este că fiabilitatea unei tehnologii trebuie diferențiată de disponibilitatea sa în anumite condiții externe. O centrală poate funcționa în siguranță și, în același timp, să fie obligată să producă mai puțin din cauza limitelor privind răcirea.

Situația de pe Dunăre arată că planificarea energetică trebuie să ia în calcul fenomene climatice mai frecvente sau mai intense decât cele folosite în unele ipoteze istorice. Debitele reduse, apa mai caldă și valurile prelungite de căldură pot apărea simultan și pot afecta mai multe infrastructuri.

Comisia afirmă că riscurile climatice sunt deja incluse în cadrul european pentru pregătirea sectorului electric. Regulile cer statelor să examineze scenarii care pot conduce la o criză și să stabilească măsuri naționale și regionale de răspuns.

Printre situațiile analizate se află fenomenele meteorologice extreme, valurile de frig și căldură, lipsa combustibilului, atacurile intenționate și incidentele cibernetice. Secarea râurilor trebuie tratată în același sistem de pregătire, deoarece poate afecta simultan producția, transportul și infrastructura.

Comisia amintește și existența orientărilor europene privind protejarea infrastructurii față de schimbările climatice. Acestea urmăresc ca proiectele noi și modernizările să fie evaluate în raport cu temperaturi, precipitații, secetă, inundații și alte condiții care se pot modifica pe durata lor de funcționare.

Pentru centralele nucleare, integrarea riscului climatic poate presupune evaluarea disponibilității apei în scenarii mai severe, a temperaturilor maxime, a frecvenței reducerilor de producție și a capacității sistemului electric de a înlocui energia indisponibilă.

Poate fi analizată și adaptarea sistemelor de răcire, modernizarea echipamentelor, folosirea unor surse sau circuite alternative și îmbunătățirea monitorizării apei și a prognozelor meteorologice.

Documentul nu anunță însă noi obligații europene, investiții sau modificări tehnice pentru centralele din România, Ungaria și Bulgaria. Comisia spune că elementele climatice sunt deja prezente în politicile sale și că experiența acestei veri va fi inclusă în activitatea viitoare.

Planificarea trebuie să privească și rețeaua, nu numai fiecare centrală în parte. O instalație poate dispune de proceduri adecvate, dar reducerea simultană a producției în mai multe state poate crea o problemă regională.

Operatorii trebuie să știe ce surse pot înlocui capacitatea nucleară, câtă energie poate fi importată și dacă interconexiunile pot transporta volumele necesare fără încălcarea limitelor de siguranță ale rețelei.

Trebuie analizat și momentul în care apar restricțiile. Valurile de căldură pot reduce producția unor centrale tocmai când consumul de electricitate crește din cauza folosirii aparatelor de aer condiționat.

Seceta afectează și alte tehnologii. Producția hidroelectrică poate scădea odată cu nivelul râurilor și rezervoarelor, iar centralele termice care folosesc apă pentru răcire se pot confrunta cu limite similare celor nucleare.

Temperaturile foarte ridicate pot reduce și capacitatea liniilor electrice de a transporta energie. Astfel, o regiune poate avea simultan mai puțină producție disponibilă și o capacitate mai redusă de a aduce electricitate din altă parte.

Nivelul scăzut al Dunării poate afecta și transportul fluvial. Navele trebuie uneori să reducă încărcătura pentru a naviga în ape puțin adânci, ceea ce poate încetini deplasarea combustibililor, materialelor și altor mărfuri necesare economiei.

Aceste efecte explică de ce Comisia tratează schimbările climatice ca pe o problemă transversală, care trebuie inclusă în politicile energetice, de transport și infrastructură, nu administrată separat după fiecare incident.

O evaluare națională a riscurilor trebuie să examineze și combinațiile de evenimente. O secetă poate deveni mai dificil de gestionat dacă este însoțită de un atac cibernetic, o avarie tehnică sau o reducere a importurilor dintr-un stat vecin.

Comisia nu a prezentat estimări privind efectul asupra prețurilor electricității. O reducere importantă a producției nucleare poate crește prețurile dacă energia trebuie înlocuită prin surse cu costuri mai mari, dar rezultatul depinde de situația pieței și de durata limitării.

Nu au fost anunțate măsuri de urgență și nici solicitări adresate consumatorilor pentru reducerea consumului. Evaluarea actuală este că rezervele, procedurile centralelor și schimburile regionale permit gestionarea situației.

Monitorizarea va urmări dacă scăderea apei începe să limiteze cantități mai mari de producție, dacă sunt afectate mai multe state simultan și dacă mecanismele obișnuite ale pieței și rețelei rămân suficiente.

Regulile europene privind pregătirea pentru riscuri obligă statele să identifice scenarii care pot produce o criză de electricitate și să stabilească dinainte responsabilități, măsuri și forme de cooperare regională.

Nivelul redus al Dunării arată cum schimbările climatice pot afecta simultan energia nucleară, producția hidroelectrică, rețelele și transporturile. Comisia nu vede deocamdată un risc pentru aprovizionare, dar consideră că seceta și canicula trebuie să ocupe un loc mai important în evaluarea și adaptarea infrastructurii europene.