România a avut în 2023 cea mai mică pondere a cheltuielilor publice pentru educație din Uniunea Europeană, echivalentă cu 3% din produsul intern brut, în timp ce media UE a fost de 4,7%. Datele Eurostat arată și că România a avut cea mai mică cheltuială medie pentru fiecare elev sau student dintre statele pentru care există informații comparabile, de 2.775 de euro pe an.
Pe scurt
-
Cheltuielile publice pentru educație au reprezentat 4,7% din PIB-ul UE în 2023, același nivel ca în 2022 și cu 0,3 puncte procentuale sub maximul de 5% din 2020.
-
Suedia a avut cea mai mare pondere din UE, cu 6,8% din PIB, urmată de Finlanda cu 6,3%, Belgia cu 6,2% și Danemarca cu 6,1%.
-
România a fost pe ultimul loc, cu 3% din PIB, urmată de Grecia cu 3,3%, Malta cu 3,4% și Ungaria cu 3,6%.
-
Cheltuiala totală medie pentru instituțiile de învățământ din România a fost de 2.775 de euro pe elev sau student, cea mai mică valoare raportată. În Luxemburg, aceasta a ajuns la 27.531 de euro.
-
În majoritatea statelor UE, cea mai mare parte a banilor pentru educație merge către învățământul primar și gimnazial, iar salariile profesorilor reprezintă principala categorie de cheltuieli în multe sisteme.
Cheltuielile publice pentru educație din Uniunea Europeană au rămas stabile în 2023 la 4,7% din PIB, după același nivel în anul precedent. Ponderea este însă mai mică decât în 2020, când finanțarea publică a educației ajunsese la 5% din economia Uniunii, cel mai ridicat nivel de la începutul seriei statistice în 2012.
Indicatorul include finanțarea publică pentru sistemul educațional de la nivelul preșcolar până la învățământul universitar și doctoral, dar exclude dezvoltarea educațională timpurie destinată copiilor foarte mici.
Diferențele dintre state sunt importante. Suedia a alocat educației 6,8% din PIB, cea mai mare proporție din Uniune. Finlanda a ajuns la 6,3%, Belgia la 6,2%, iar Danemarca la 6,1%.
Pentru majoritatea celorlalte state membre, cheltuielile publice s-au situat între 3,9% și 5,3% din PIB.
România se află mult sub acest interval, cu 3%. Urmează Croația cu 3,1%, pe baza datelor pentru 2022, Grecia cu 3,3%, Malta cu 3,4% și Ungaria cu 3,6%.
Ponderea în PIB arată cât din resursele economiei unui stat sunt direcționate către educație, dar nu indică singură câți bani ajung efectiv la fiecare elev sau student. Eurostat oferă din acest motiv și date privind cheltuielile instituțiilor educaționale raportate la numărul de persoane înscrise.
Și după acest indicator România se află la baza clasamentului. Cheltuiala medie anuală pentru un elev sau student a fost de 2.775 de euro.
Bulgaria, următorul stat cu o valoare redusă dintre cele prezentate de Eurostat, a cheltuit în medie 3.754 de euro pe elev sau student.
În majoritatea statelor UE, cheltuiala anuală s-a situat între 3.754 de euro în Bulgaria și 15.323 de euro în Danemarca.
Luxemburg se află mult deasupra acestui interval, cu o medie de 27.531 de euro pentru fiecare elev sau student.
Aceste valori includ atât sursele publice, cât și cele private care finanțează instituțiile de învățământ și nu trebuie confundate cu suma primită direct de un elev sau student. Ele acoperă costurile instituțiilor, inclusiv personalul, clădirile, materialele, administrația și serviciile furnizate elevilor.
Structura sistemelor de educație diferă de la un stat la altul, ceea ce influențează comparațiile. Costurile salariale, dimensiunea claselor, nivelul prețurilor, numărul elevilor și organizarea instituțiilor pot produce diferențe importante între țări.
Scăderea populației școlare poate modifica și cheltuiala calculată pe elev. Dacă un stat păstrează același buget, dar are mai puțini copii înscriși, suma medie pe elev poate crește chiar fără o majorare a finanțării totale.
Eurostat arată că, la nivel european, principala sursă de finanțare a educației este statul. În funcție de țară, guvernele au asigurat între 64% și 94,8% din finanțarea totală.
Ponderea cea mai redusă a finanțării guvernamentale a fost în Grecia, cu 64%, iar cea mai ridicată în Luxemburg, cu 94,8%.
În unele state, gospodăriile, companiile și alte organizații private au un rol mult mai important. Sursele private au reprezentat între o cincime și un sfert din finanțarea educației în Portugalia, Malta și Spania și peste un sfert în Cipru și Grecia.
Banii sunt distribuiți diferit și între nivelurile sistemului educațional. La nivelul UE, cea mai mare parte a cheltuielilor din 2023, 40,5%, a mers către învățământul primar și secundar inferior.
Învățământul terțiar a primit 26,3% din cheltuieli, iar cel secundar superior și post-secundar non-terțiar 21,2%.
Educația preșcolară a reprezentat 12% din total.
Învățământul primar și gimnazial a fost cea mai mare categorie de cheltuieli în toate statele membre pentru care sunt disponibile date.
Importanța universităților diferă însă considerabil. Cheltuielile pentru învățământul terțiar au reprezentat numai 11% din total în Luxemburg, dar 38,1% în Danemarca și 34,1% în Austria.
În majoritatea statelor pentru care există informații comparabile, costul mediu pe student crește odată cu nivelul educației, iar universitățile au cea mai mare cheltuială pe student.
Finanțarea instituțiilor este folosită în principal pentru costurile curente, în special personalul. În nouă dintre cele 16 state pentru care Eurostat are date comparabile detaliate, salariile profesorilor au reprezentat majoritatea cheltuielilor instituțiilor de învățământ.
Investițiile în clădiri, echipamente și alte active reprezintă o proporție mai redusă. România și Belgia au avut o pondere a cheltuielilor de capital sub 5% din totalul cheltuielilor curente și de capital ale instituțiilor educaționale.
În Grecia, Ungaria, Țările de Jos, Slovacia și Polonia, precum și în alte câteva state, investițiile de capital au reprezentat cel puțin 10%.
Datele arată diferențe mari și în sprijinul financiar acordat direct elevilor, studenților și familiilor.
Pentru învățământul superior, sprijinul public mediu din UE a fost de 1.801 euro pentru fiecare student în 2023. Acesta poate include burse, împrumuturi publice și alte forme directe de ajutor legate de statutul de student.
Danemarca a oferit în medie 8.204 euro pentru fiecare student din învățământul superior. Irlanda, pe baza datelor pentru 2022, a avut o valoare de 8.300 de euro.
Suedia, Țările de Jos și Germania au depășit fiecare 3.000 de euro pe student.
La celălalt capăt, sprijinul mediu a fost de numai nouă euro pe student în Letonia. Diferențele reflectă și modul foarte diferit în care statele organizează taxele universitare, bursele, împrumuturile și sistemele de protecție socială.
În cele mai multe țări, sprijinul direct pentru studenții universitari este acordat în principal prin burse. Ungaria, Țările de Jos și Suedia sunt printre statele în care împrumuturile reprezintă majoritatea ajutorului financiar direct.
Eurostat subliniază că aceste date nu surprind toate formele de sprijin. Familiile și studenții pot primi și facilități fiscale, servicii de transport, cazare, mese sau alte ajutoare care nu apar integral în indicatorul privind sprijinul financiar direct.
Datele privind cheltuielile educaționale acoperă finanțarea instituțiilor, transferurile către gospodării și studenți și contribuțiile private, folosind o metodologie comună UNESCO, OCDE și Eurostat pentru a permite comparațiile între state.
Nivelul finanțării nu măsoară direct calitatea rezultatelor educaționale, dar arată resursele pe care societățile le alocă școlilor, universităților, personalului, infrastructurii și sprijinului pentru elevi și studenți. În 2023, România s-a situat la cel mai redus nivel din UE atât după ponderea finanțării publice în PIB, cât și după cheltuiala medie pe elev sau student.