Comisarul european pentru energie și locuințe, Dan Jørgensen, a apărat în Parlamentul European o propunere care ar oferi autorităților un cadru juridic mai clar pentru intervenții asupra închirierilor pe termen scurt și locuințelor neocupate. Mai mulți eurodeputați i-au reproșat că răspunsul Comisiei acordă prea puțină atenție construcțiilor noi, în timp ce susținătorii inițiativei au insistat că orașele au nevoie de instrumente pentru a păstra locuințe disponibile pentru rezidenți.
Pe scurt
-
Comisia propune un cadru pentru intervenții în zonele cu presiune asupra accesului la locuințe. Potrivit explicațiilor lui Jørgensen, autoritățile ar decide dacă acționează, iar măsurile ar trebui justificate și proporționale; inițiativa nu ar obliga toate localitățile să impună restricții.
-
Evaluarea zonelor afectate ar folosi raportul dintre prețurile locuințelor și venituri, precum și evoluția presiunii asupra accesibilității. În dezbatere au apărut temeri că demonstrarea acestor condiții ar depăși capacitatea administrativă a orașelor mici și mijlocii.
-
Criticii cer accelerarea autorizării, stimularea investițiilor și măsuri pentru construcții noi. Comisarul a răspuns că utilizarea locuințelor existente poate contribui la ofertă, dar a precizat că propunerea nu aduce, prin ea însăși, finanțare publică suplimentară pentru locuințe sociale sau accesibile.
-
Închirierea ocazională a locuinței principale este distinctă de activitatea vizată de inițiativă, potrivit comisarului. Simplificarea normelor de construire și o posibilă garanție pentru tineri, studiată împreună cu Banca Europeană de Investiții, rămân demersuri separate.
Disputa din comisia specială pentru criza locuințelor în Uniunea Europeană, HOUS, privește felul în care poate fi mărită oferta pentru cei care caută o locuință. Jørgensen a susținut că autoritățile trebuie să poată interveni și asupra imobilelor existente, în zonele unde utilizarea turistică ori păstrarea lor neocupată contribuie la dificultățile rezidenților. Construcția de locuințe noi rămâne necesară, dar, în argumentația sa, nu epuizează răspunsul la criză.
Comisarul a explicat intervenția europeană prin regulile pieței interne: închirierile pe termen scurt sunt servicii, iar achizițiile imobiliare implică circulația capitalurilor. Inițiativa urmărește să clarifice în ce condiții pot acționa autoritățile naționale și locale, după ce unele intervenții au fost contestate în instanță. Alegerea măsurilor ar rămâne la nivelul autorităților competente, în funcție de situația locală.
Potrivit prezentării sale, mecanismul ar permite identificarea unor zone în care accesul la locuințe este supus presiunii, folosind raportul dintre prețuri și venituri și tendința de înrăutățire a accesibilității. O asemenea desemnare ar oferi baza pentru măsuri care trebuie justificate și proporționale. Jørgensen a precizat că executivul european a renunțat la ideea unei liste închise de intervenții permise, deoarece aceasta risca atât să limiteze opțiunile locale, cât și să ridice obiecții privind subsidiaritatea.
Borja Giménez Larraz, din Partidul Popular European, a contestat prioritățile propunerii și a cerut concentrarea eforturilor asupra deficitului structural de locuințe. El a invocat simplificarea procedurilor, fiscalitatea, finanțarea și parteneriatele public-privat ca direcții în care ar trebui stimulată oferta. Regina Doherty a ridicat aceeași problemă a succesiunii măsurilor: recomandările privind construcțiile nu răspund, în opinia sa, urgenței cu care oamenii au nevoie de locuințe noi.
Gaby Bischoff, din grupul Socialiștilor și Democraților, a susținut în schimb că o mai mare claritate juridică pentru orașe reprezintă o parte necesară a răspunsului. Ea a arătat că localitățile au nevoi diferite și că inițiativa privind închirierile pe termen scurt nu trebuie evaluată ca și cum ar fi singura soluție propusă pentru întreaga criză. A cerut totodată un calendar pentru celelalte măsuri.
Sprijinul pentru intervenție a fost însoțit și de rezerve privind aplicarea ei. Gordan Bosanac, din grupul Verzilor, a avertizat că orașele mici și mijlocii ar putea avea dificultăți să demonstreze presiunea asupra pieței locuințelor și să ajungă dependente de consultanți. Jørgensen a răspuns că urmărește reducerea birocrației și că, în mecanismul prezentat, desemnarea unei zone nu ar trebui notificată Comisiei; s-a declarat deschis modificărilor în negocieri.
Comisarul a delimitat și situația celor care își închiriază ocazional locuința principală sau o cameră. Potrivit explicațiilor sale, această practică nu este ținta inițiativei pentru accesibilitatea locuințelor, deoarece nu modifică în același fel oferta rezidențială. Autoritățile ar putea continua să o reglementeze prin alte instrumente, inclusiv pentru gestionarea presiunii turistice.
În privința locuințelor neocupate, Jørgensen a distins între utilizarea legitimă a unei a doua locuințe și deținerea unui imobil ca investiție, fără închirierea lui. A prezentat posibilitatea intervenției locale drept un răspuns la această a doua situație. Nu a susținut că toate locuințele neocupate sunt păstrate în scop speculativ.
La final, comisarul a precizat limitele inițiativei: aceasta nu creează resurse suplimentare pentru investiții publice în locuințe sociale sau accesibile și nu rezolvă imediat problemele structurale. Comisia analizează separat normele care încetinesc construirea și renovarea, inclusiv autorizarea, cu menținerea protecției mediului. Jørgensen a confirmat și examinarea, împreună cu Banca Europeană de Investiții, a unei garanții pentru tineri, fără să anunțe lansarea ei.
Schimbul de opinii din HOUS privește o propunere a Comisiei, nu reguli deja aplicabile. Jørgensen a indicat că dezbaterea cu Parlamentul și statele membre poate modifica soluțiile prezentate, inclusiv pentru a evita ca noul cadru să creeze obstacole administrative suplimentare.