Comisia Europeană propune să folosească achizițiile publice de cercetare și dezvoltare pentru a crea cerere pentru tehnologii noi și să ajute firmele să obțină finanțare pe baza brevetelor și a altor drepturi de proprietate intelectuală. Actul european privind inovarea ar introduce reguli comune pentru aceste contracte, cu preferință europeană, și un cadru voluntar de evaluare a activelor pe care întreprinderile inovatoare le pot prezenta investitorilor și băncilor.
Pe scurt
-
Achizițiile publice ar putea oferi firmelor un prim client pentru dezvoltarea și testarea unor tehnologii noi. Comisia propune reguli comune pentru acest tip de contracte, inclusiv pentru achiziții organizate împreună de autorități din mai multe state membre.
-
Calitatea ar reprezenta minimum 50% din punctaj, cu cel puțin 15% pentru inovare în cadrul acestei componente. Evaluarea ofertelor și comunicarea deciziei ar trebui încheiate în maximum 60 de zile calendaristice de la termenul de depunere, în procedurile vizate.
-
Preferința europeană ar acoperi UE și partenerii ale căror acorduri includ achizițiile de cercetare și dezvoltare. Regula generală cere realizarea a cel puțin jumătate din activități în țările eligibile, dar permite extinderea accesului dacă lipsesc oferte adecvate sau costurile sunt disproporționate.
-
EUIPO ar pregăti un cadru voluntar de evaluare a proprietății intelectuale și o platformă pentru contactele dintre titulari, investitori și intermediari. Finanțarea suplimentară de 10,2 miliarde de euro anual este o estimare a Comisiei, nu o sumă alocată printr-un nou program de granturi.
Inițiativa urmărește să reducă două obstacole în trecerea de la cercetare la piață: lipsa clienților dispuși să cumpere dezvoltarea unei soluții și dificultatea de a finanța o firmă a cărei valoare se află mai ales în idei și tehnologie. Potrivit Comisiei, achizițiile publice de cercetare și dezvoltare reprezintă aproximativ 17 miliarde de euro, doar 0,6% din cheltuielile anuale pentru achiziții publice din UE.
Prin achizițiile publice înainte de comercializare, autoritățile pot cere furnizorilor să rezolve o problemă pentru care nu au încă un produs potrivit. Ele compară soluții alternative și finanțează succesiv proiectarea, prototipurile și testarea, selectând furnizorii care avansează în funcție de rezultate. Firmele păstrează drepturile de proprietate intelectuală pentru a putea comercializa ulterior inovația și către alți clienți.
Comisia ilustrează mecanismul prin cazul unor spitale daneze care au cerut o soluție nouă pentru combaterea infecțiilor. O întreprindere nou-înființată a dezvoltat roboți de dezinfecție, a obținut astfel un prim client important și a atras ulterior 45 de milioane de euro, potrivit prezentării Ekaterinei Zaharieva, comisara pentru întreprinderi nou-înființate, cercetare și inovare.
Pentru contractele vizate, calitatea ar trebui să reprezinte cel puțin 50% din punctajul total, iar criteriile privind inovarea cel puțin 15%, incluse în componenta de calitate. Propunerea exceptează de la obligația criteriilor de inovare procedurile dedicate exclusiv consultanței în cercetare și dezvoltare. Autoritățile ar avea cel mult 60 de zile calendaristice de la termenul de depunere pentru a evalua ofertele și a comunica decizia de atribuire.
Preferința europeană ar deschide participarea firmelor din UE și din țările ale căror acorduri cu Uniunea acoperă achizițiile de cercetare și dezvoltare. Comisia identifică aici țările Spațiului Economic European și Balcanii de Vest. Regula generală ar cere ca minimum jumătate din activitățile de cercetare și dezvoltare ale contractului să fie realizate în țările eligibile.
Accesul ar putea fi extins către alte țări care au acorduri de achiziții publice cu UE, chiar dacă acestea nu acoperă cercetarea și dezvoltarea, atunci când lipsesc oferte adecvate sau costurile ar fi disproporționate. În sens invers, motive justificate de securitate ar permite limitarea participării la operatori din UE care nu sunt controlați de țări terțe. Preferința ar funcționa, așadar, cu derogări și condiții, în funcție de contract.
Regulile comune ar facilita și achizițiile realizate împreună de autorități din mai multe state membre, astfel încât acestea să poată susține dezvoltarea unor tehnologii costisitoare. Participarea ar fi deschisă inclusiv universităților, întreprinderilor nou-înființate și companiilor mari, cu cerințe financiare proporționale. Pentru achizițiile militare sau de securitate sensibile, aplicarea acestui cadru nu ar fi obligatorie.
Comisara Ekaterina Zaharieva prezintă cele două intervenții drept un răspuns la fragmentarea pieței europene. „Prin Actul european privind inovarea, abordăm direct fragmentarea: un cadru pentru evaluarea proprietății intelectuale, o platformă digitală care pune în legătură cumpărătorii și vânzătorii și o cale mai simplă pentru achizițiile publice de cercetare și dezvoltare de vârf”, afirmă aceasta în declarația publicată de Comisie la Bruxelles.
Pe partea de finanțare, Comisia pornește de la dificultatea de a stabili o valoare credibilă pentru brevete și alte active de proprietate intelectuală. O firmă poate avea tehnologie valoroasă, dar puține clădiri sau echipamente pe care să le prezinte drept garanții. Un centru de competență în cadrul Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) ar dezvolta instrumente comune de evaluare și ar ajuta întreprinderile să transforme informațiile despre aceste active în date utile pentru deciziile de creditare și investiții.
Utilizarea cadrului de evaluare ar fi voluntară. Centrul ar administra și o platformă multilingvă care pune în legătură titularii drepturilor cu investitori și intermediari, pentru licențierea sau transferul proprietății intelectuale. Contractele s-ar încheia în afara platformei, care ar avea rol de intermediere a contactelor, fără a funcționa ca o piață reglementată.
Comisia estimează că măsurile privind proprietatea intelectuală ar putea mobiliza anual finanțare suplimentară de 10,2 miliarde de euro. Pentru achizițiile de cercetare și dezvoltare, estimează economii administrative de un miliard de euro pe an pentru cumpărătorii publici și profituri suplimentare de aproximativ 25,9 miliarde de euro anual pentru firme. Sumele descriu efectele economice așteptate ale propunerii, fără a reprezenta alocări bugetare acordate întreprinderilor.
În paralel, Comisia propune o recomandare a Consiliului pentru spațiile de testare în materie de reglementare, cunoscute drept „regulatory sandboxes”. Acestea permit experimentarea unor produse sau servicii pentru o perioadă limitată, sub supravegherea autorităților. Abordarea comună ar viza domeniile încă neacoperite de legislația europeană specifică, cu garanții privind siguranța, datele și drepturile fundamentale; eventualele derogări ar trebui să fie explicit permise și justificate.
Actul european privind inovarea este o propunere de regulament care trebuie negociată și adoptată de Parlamentul European și Consiliu. Instrumentele de finanțare nu ar deveni disponibile imediat prin simpla prezentare a inițiativei: textul acordă EUIPO patru ani de la intrarea în vigoare pentru dezvoltarea cadrului voluntar de evaluare și pentru crearea platformei de intermediere.