Comisia Europeană intenționează să creeze o structură europeană care să ajute la cumpărarea și stocarea materiilor prime critice necesare industriei, de la baterii și cipuri până la echipamente de apărare. Președinta Comisiei, Ursula von der Leyen, a anunțat inițiativa în discursul privind starea Uniunii, la Strasbourg, invocând dependența de China și concurența internațională pentru aceleași resurse. Anunțul stabilește misiunea structurii, fără să îi precizeze bugetul sau modul de funcționare.
Pe scurt
-
Noua structură ar ajuta UE să obțină și să stocheze materiale pentru automobile electrice, cipuri, baterii și apărare. Von der Leyen invocă dependența de China și concurența cu alte economii pentru aprovizionare.
-
Companiile pot deja să își reunească cererea și să caute furnizori și servicii pentru propriile stocuri pe platforma europeană. Participarea este voluntară, iar Comisia nu intervine în negocierile comerciale.
-
Discursul nu explică cine ar finanța achizițiile, cine ar deține rezervele sau cum ar participa firmele la noua structură. Nu stabilește nici data începerii activității.
-
Achizițiile comune și rezervele figurau deja în planurile pentru un Centru european pentru materii prime critice. Discursul nu explică relația dintre acel centru și noua structură.
„Trebuie să achiziționăm urgent și să ne constituim rezervele”, a afirmat von der Leyen. Ea susține că UE depinde de China în proporție de peste 80% pentru multe materii prime critice și de 90% pentru unele pământuri rare. Procentele se referă la categorii diferite de materiale, fără să reprezinte o pondere unică a Chinei în toate importurile europene de materii prime.
Structura este numită în discurs „European Corporation on Critical Raw Materials”. Ar urma să sprijine aprovizionarea pentru automobile electrice, semiconductori, baterii, tehnologii curate și apărare. Argumentul Comisiei este că diversificarea furnizorilor trebuie însoțită de achiziții și de constituirea rezervelor, întrucât și alte economii încearcă să își securizeze accesul la materiale.
Vulnerabilitatea privește accesul la componentele necesare producției. Potrivit explicațiilor Consiliului UE, materiile prime critice combină importanța economică ridicată cu un risc mare de aprovizionare. Concentrarea furnizorilor expune industria la întreruperi provocate de tensiuni geopolitice, restricții comerciale sau concurența pentru resurse. Consiliul enumeră printre materialele vizate de controalele chineze la export grafitul, galiul, germaniul și pământurile rare, folosite în lanțurile industriale de care depind tehnologiile digitale, tranziția energetică și apărarea.
UE a început deja să organizeze cererea companiilor. La 13 aprilie 2026, Comisia a lansat primul apel al mecanismului pentru materii prime, prin care cumpărătorii pot reuni cererea și pot găsi furnizori, instituții financiare și servicii de depozitare. Participarea este voluntară, iar Comisia nu intervine în negocierile comerciale. Pentru firmele mai mici, scopul declarat este accesul la parteneri din afara rețelelor cu care lucrează deja.
Platforma mecanismului explică și componenta de stocare. Cumpărătorii europeni sunt puși în legătură cu furnizori de servicii pentru a-și gestiona propriile stocuri. Oferta acoperă cele 17 materii prime strategice prevăzute de legislația UE, inclusiv litiu și grafit de calitate pentru baterii, galiu, germaniu și pământuri rare pentru magneți permanenți.
Planul RESourceEU din decembrie 2025 prevedea deja un Centru european pentru materii prime critice Acesta ar urma să centralizeze informații despre piețe, să faciliteze stocuri strategice și să deruleze achiziții comune. Consultarea publică s-a încheiat la 29 iulie 2026. Discursul SOTEU nu explică relația dintre centrul pregătit anterior și noua „Corporation”.
În paralel, Regulamentul privind materiile prime critice urmărește dezvoltarea capacităților europene. Reperele pentru 2030 vizează acoperirea, în interiorul UE, a cel puțin 10% din consumul anual de materii prime strategice prin extracție, a cel puțin 40% prin prelucrare și a cel puțin 25% prin reciclare. Cadrul include monitorizarea riscurilor de aprovizionare, teste de rezistență și coordonarea stocurilor strategice.
Pentru companiile care ar apela la noua structură, rămân neprecizate condițiile de participare, cantitățile disponibile și accesul la rezerve în cazul unei penurii. Discursul nu stabilește forma juridică, conducerea, finanțarea sau data începerii activității și nu explică cine ar cumpăra efectiv materialele. Nu precizează nici cum ar fi repartizate materialele între utilizatorii industriali și cei din apărare dacă cererea ar depăși stocurile.