Centrala nucleară Zaporijjea a redus pornirea automată a generatoarelor diesel de urgență pentru a conserva motorina, potrivit celei mai recente actualizări a Agenției Internaționale pentru Energie Atomică (IAEA). Decizia privește o resursă care a devenit esențială pentru siguranța amplasamentului în timpul războiului: atunci când liniile electrice care leagă centrala de rețeaua ucraineană sunt întrerupte, generatoarele sunt sursa de rezervă care poate menține alimentate sistemele de care instalația are nevoie chiar dacă reactoarele nu produc electricitate.
Pe scurt
-
IAEA a raportat la 25 septembrie că la Zaporojie a fost redusă pornirea automată a generatoarelor diesel de urgență pentru a economisi combustibil.
-
Măsura privește gestionarea surselor de rezervă și nu înseamnă că generatoarele au fost scoase din funcțiune sau că centrala a rămas fără alimentare de urgență.
-
Zaporojie a pierdut de mai multe ori toate conexiunile externe cu rețeaua de la începutul războiului, situații în care alimentarea de rezervă devine critică.
-
Chiar cu toate reactoarele oprite, instalația are nevoie de electricitate pentru răcire, monitorizare, control și alte funcții de siguranță nucleară.
-
IAEA menține experți la centrală și continuă să descrie situația generală de securitate nucleară a amplasamentului drept fragilă.
Importanța măsurii nu vine din consumul de motorină în sine, ci din poziția pe care generatoarele diesel o ocupă în arhitectura de siguranță a centralei. Un reactor oprit nu devine o instalație lipsită de necesar electric. Combustibilul nuclear continuă să producă căldură reziduală, bazinele cu combustibil uzat trebuie monitorizate și răcite, iar sistemele de măsurare, control, protecție și intervenție trebuie să rămână disponibile. În condiții normale, energia necesară acestor funcții vine din rețeaua externă; generatoarele sunt concepute pentru situația în care această legătură este pierdută.
La Zaporojie, o asemenea situație a încetat de mult să mai fie pur ipotetică. De la ocuparea centralei de către forțele ruse în 2022, liniile externe au fost avariate sau întrerupte în repetate rânduri, iar instalația a trecut de mai multe ori prin pierderea completă temporară a alimentării din exterior. Fiecare episod a redus marja de siguranță a unei centrale care, înaintea războiului, funcționa într-o rețea cu mai multe conexiuni redundante.
De aceea, cantitatea de motorină disponibilă pe amplasament contează diferit față de combustibilul folosit într-o instalație industrială obișnuită. Ea reprezintă autonomia unei ultime linii de apărare dacă sursele electrice externe dispar. Durata pentru care generatoarele pot menține funcțiile necesare depinde de stocurile disponibile, de consumul efectiv și de posibilitatea ca noi livrări să ajungă la centrală într-un teritoriu aflat în zona de război.
Reducerea pornirii automate trebuie citită în acest context. Informația raportată de IAEA indică o măsură de conservare a combustibilului, nu abandonarea capacității de urgență. Documentarea disponibilă nu susține concluzia că centrala ar fi rămas fără motorină, că generatoarele ar fi indisponibile sau că funcțiile de siguranță nu mai au alimentare. De asemenea, simplul fapt că pornirea automată este limitată nu permite stabilirea, fără detalii tehnice suplimentare, a condițiilor exacte în care fiecare generator va porni sau va fi operat.
Această distincție este importantă deoarece situația de la Zaporojie este adesea descrisă prin evenimente care, luate separat, pot părea minore, o linie electrică indisponibilă, un transformator, o pompă, un rezervor de combustibil sau o schimbare în configurația unui sistem. Într-o centrală nucleară, siguranța este însă construită prin suprapunerea mai multor niveluri de protecție. Riscul crește atunci când redundanțele sunt pierdute succesiv, chiar dacă fiecare sistem rămas continuă să funcționeze.
IAEA a arătat în rapoartele sale anterioare că toate unitățile de la Zaporojie au fost menținute în oprire la rece și că nu există condiții pentru repornirea reactoarelor atât timp cât situația de securitate nucleară rămâne compromisă de conflict. Oprirea reduce anumite riscuri față de funcționarea la putere, dar nu elimină dependența instalației de electricitate, apă de răcire, personal calificat și echipamente funcționale.
Alimentarea externă rămâne una dintre cele mai persistente vulnerabilități. Înainte de război, centrala dispunea de mai multe linii de înaltă tensiune care ofereau redundanță. Pe parcursul conflictului, numărul conexiunilor disponibile a fost redus în mod repetat, iar IAEA a avertizat că dependența de un număr mic de linii face amplasamentul mai vulnerabil la un nou incident.
La această vulnerabilitate electrică se adaugă condițiile în care lucrează personalul, accesul experților IAEA la anumite zone și efectele activității militare din apropierea amplasamentului. Agenția evaluează situația prin cele șapte principii fundamentale de siguranță și securitate nucleară formulate după începutul războiului și prin cele cinci principii stabilite special pentru protejarea centralei Zaporijjea. În rapoartele sale, IAEA a constatat în mod repetat că mai multe dintre aceste condiții sunt compromise total sau parțial.
Noua măsură privind generatoarele nu constituie, singură, dovada unei deteriorări bruște a siguranței centralei și nici nu indică un accident nuclear iminent. Ea arată însă cât de atent trebuie administrate resursele care ar trebui, într-o instalație nucleară normală, să rămână rezervate unor situații excepționale. La Zaporijjea, războiul a transformat pierderea alimentării externe dintr-un scenariu de urgență într-un eveniment care s-a produs deja în mod repetat.
Pentru evaluarea evoluției imediate sunt relevante trei lucruri: dacă liniile externe rămân disponibile și stabile, ce cantitate de combustibil diesel poate fi menținută pe amplasament și dacă IAEA continuă să aibă acces suficient pentru a verifica funcționarea echipamentelor de rezervă. Fără aceste informații, reducerea pornirii automate poate fi descrisă ca măsură de conservare a motorinei, dar nu poate fi transformată într-o estimare a duratei pentru care centrala ar putea funcționa izolat de rețea.