Statele membre se apropie de prima poziție comună a Consiliului asupra unei părți din viitoarea Politică Agricolă Comună, după ce miniștrii agriculturii au dat noi orientări politice asupra dosarelor încă nerezolvate. Președinția irlandeză urmărește obținerea unei abordări generale parțiale la reuniunea AGRIFISH din 26–27 octombrie, însă negocierile rămân deschise asupra plafonării și reducerii progresive a plăților directe, definiției „fermierului” și „fermierului activ” și modului în care statele vor trece de la actualul cadru financiar la perioada de după 2027. Potrivit Consiliului UE, miniștrii susțin continuarea rapidă a negocierilor, dar cer mai multă flexibilitate și reguli administrative mai simple.
Pe scurt
-
Președinția irlandeză vrea să obțină o abordare generală parțială asupra regulamentului PAC la Consiliul Agricultură din 26–27 octombrie.
-
Statele membre cer mai multă flexibilitate privind reducerea progresivă și plafonarea plăților directe, chestiuni care sunt negociate și în cadrul viitorului buget multianual.
-
Mai multe guverne cer ajustarea definițiilor de „fermier” și „fermier activ”, deoarece acestea vor determina cine poate primi sprijinul PAC.
-
România, Bulgaria, Cipru, Ungaria, Polonia și Slovacia cer ca ajutoarele naționale tranzitorii să poată continua pe întreaga perioadă de programare de după 2027.
-
Ajutoarele naționale tranzitorii sunt finanțate integral din bugetele statelor care le acordă. Cererea celor șase țări nu reprezintă o solicitare de finanțare suplimentară din bugetul UE și nu a fost încă aprobată.
Discuția miniștrilor marchează trecerea negocierilor privind PAC după 2027 de la analiza tehnică a propunerii către pregătirea unui compromis politic al Consiliului. Președinția irlandeză consideră că s-au făcut suficiente progrese pentru a încerca adoptarea unei abordări generale parțiale în octombrie, ceea ce ar fixa poziția statelor membre asupra elementelor pentru care există suficient consens, fără să închidă aspectele financiare și orizontale care depind de negocierea mai largă a cadrului financiar multianual 2028–2034.
Una dintre problemele sensibile este modul în care vor fi distribuite plățile directe. Miniștrii au cerut mai multă flexibilitate pentru regulile privind degresivitatea, prin care sprijinul scade progresiv peste anumite niveluri, și plafonarea, prin care suma maximă care poate ajunge la o exploatație poate fi limitată. Aceste elemente nu au fost decise la reuniunea din septembrie, iar Consiliul le tratează împreună cu negocierea pachetului financiar al viitorului buget european.
La fel de importantă este stabilirea beneficiarilor. Mai multe state au cerut ajustări ale definițiilor de „fermier” și „fermier activ”, deoarece formularea finală va determina ce persoane și exploatații pot accesa plățile PAC și în ce condiții. Miniștrii au cerut în același timp simplificarea normelor pentru a reduce costurile administrative atât pentru fermieri, cât și pentru autoritățile naționale, una dintre temele recurente ale negocierii noii politici agricole.
O altă problemă nerezolvată este tranziția dintre actuala perioadă bugetară și sistemul care ar urma să funcționeze după 2027. Mai multe delegații au solicitat clarificări pentru a evita întreruperi sau schimbări greu de administrat în momentul trecerii la noul cadru. Abordarea generală parțială urmărită pentru octombrie nu va rezolva automat toate aceste chestiuni, deoarece elementele legate direct de buget vor continua să depindă de negocierea cadrului financiar multianual.
În paralel cu dezbaterea principală asupra PAC, România a prezentat în numele Bulgariei, Ciprului, Ungariei, Poloniei și Slovaciei o cerere pentru continuarea ajutoarelor naționale tranzitorii după 2027. Documentul susține că sectoare agricole vulnerabile rămân expuse la volatilitatea prețurilor la energie și inputuri, fenomene climatice extreme, boli ale animalelor, instabilitate a pieței, perturbări comerciale și presiuni asupra veniturilor, cu riscuri mai mari în sectoarele cu cicluri lungi de producție și costuri fixe ridicate.
Cele șase state argumentează că menținerea instrumentului ar putea preveni pierderile bruște de venit și abandonarea producției în unele sectoare, ar susține ocuparea forței de muncă și ar reduce efectele economice asupra zonelor rurale. Ele invocă și diferențele care persistă între nivelurile plăților directe din statele membre și solicită introducerea în viitorul regulament PAC a unei dispoziții explicite care să permită acordarea acestor ajutoare pe întreaga perioadă financiară de după 2027.
Ajutoarele naționale tranzitorii nu sunt însă finanțate din bugetul european. Nota prezentată de România precizează că instrumentul este finanțat exclusiv din bugetele naționale și că păstrarea sa nu ar reduce resursele disponibile pentru PAC sau pentru alte politici ale Uniunii. Cele șase guverne susțin, de asemenea, că plățile au fost reduse în timp și au ajuns la 30% din pachetele de referință din 2013, motiv pentru care cer oprirea procesului de eliminare treptată înainte ca instrumentul să dispară.
Această solicitare nu a fost aprobată de Consiliu la reuniunea din septembrie. Ea a fost prezentată ca punct separat de informare și urmează să intre în negocierile politice și tehnice asupra viitorului regulament. Diferența este importantă deoarece cele șase state cer o bază juridică pentru posibilitatea de a continua propriul sprijin național, nu o nouă alocare financiară europeană.
Președinția irlandeză va folosi orientările obținute de la miniștri pentru redactarea următoarelor compromisuri. Martin Heydon, ministrul irlandez al agriculturii și președintele reuniunii, a spus că discuția a apropiat statele de un acord și că obiectivul rămâne găsirea unui teren comun suficient pentru o poziție parțială în octombrie. Aceasta ar deveni poziția Consiliului numai asupra elementelor incluse în compromis și nu ar echivala cu adoptarea regulamentului PAC.
Procedura legislativă va continua ulterior cu Parlamentul European, iar componentele financiare vor rămâne legate de negocierea bugetului UE pentru 2028–2034. De aceea, reuniunea din septembrie nu stabilește încă nivelurile finale ale subvențiilor, plafoanele aplicabile fermelor sau lista definitivă a beneficiarilor, dar indică domeniile în care statele membre încearcă acum să transforme diferențele politice într-o poziție comună.