Grupurile își trasează liniile roșii înaintea negocierilor de la jumătatea mandatului în Parlamentul European

Grupurile politice din Parlamentul European încep să își formuleze condițiile pentru negocierile de la jumătatea legislaturii, în timp ce diferențele dintre S&D, Verzi, Renew Europe și ECR privesc tot mai direct întrebarea cu cine poate coopera fiecare grup pentru formarea majorităților. Declarațiile făcute pe 6 octombrie arată însă poziții de negociere, nu existența unui nou acord: Verzii spun explicit că discuțiile propriu-zise nu au început încă, iar S&D cere un acord politic mai clar și mai transparent înainte de a continua actuala formulă de cooperare.

Iratxe García Pérez, eurodeputată spaniolă și președinta Grupului Socialiștilor și Democraților, a formulat una dintre cele mai clare condiții pentru continuarea cooperării. Ea spune că S&D este pregătit să negocieze în continuare marile politici europene cu PPE, așa cum a făcut și în trecut, dar nu dorește să rămână într-o alianță definită foarte larg dacă, în paralel, PPE construiește majorități diferite pe alte dosare.

García Pérez a descris actualul Parlament drept unul cu o structură politică diferită față de legislaturile precedente și a acuzat PPE că utilizează „două forme de majoritate”. În această formulare, S&D se referă la voturile în care PPE cooperează cu grupurile aflate mai la dreapta și la cele în care lucrează cu social-democrații, Renew și alte grupuri.

Poziția S&D nu este o declarație că actuala cooperare s-a încheiat. García Pérez a spus că grupul său rămâne dispus să lucreze cu PPE asupra politicilor europene importante, dar cere ca relația dintre grupurile care formează această cooperare să fie definită printr-un acord „plauzibil și transparent”.

Pentru S&D, problema nu privește numai distribuirea funcțiilor parlamentare. García Pérez spune că negocierile trebuie să stabilească și direcția politică a celei de-a doua jumătăți a legislaturii și responsabilitățile pe care fiecare grup și le asumă.

Ea a legat discuția de alegerile interne pe care mai multe grupuri le organizează în această perioadă. S&D urmează să își aleagă conducerea grupului, iar García Pérez a anunțat că este disponibilă să candideze pentru continuarea mandatului de președintă.

Verzii formulează o condiție diferită, dar la fel de explicită. Terry Reintke, eurodeputată germană și copreședintă a Grupului Verzilor/ALE la momentul conferinței din 6 octombrie, a spus că grupul va intra în negocieri cu cerința menținerii „cordonului sanitar”.

Prin această expresie, Verzii se referă la refuzul cooperării instituționale cu formațiunile pe care grupul le clasifică drept extrema dreaptă. Este o poziție politică a Verzilor, iar delimitarea exactă a grupurilor și partidelor pe care aceștia le includ în această categorie trebuie atribuită lor, nu prezentată ca o clasificare instituțională a Parlamentului.

Reintke a făcut însă și o precizare procedurală importantă: negocierile de la jumătatea mandatului nu au început încă în mod real. Verzii s-au concentrat mai întâi asupra propriilor alegeri interne, inclusiv alegerea conducerii grupului și a Biroului său, și urmează să intre ulterior în negocierile cu celelalte familii politice.

Prin urmare, existența unor condiții publice nu trebuie confundată cu un acord aflat deja în negociere finală. Reintke a spus că nu poate confirma dacă va exista un acord la jumătatea mandatului tocmai pentru că discuțiile nu au avansat încă suficient.

Renew Europe formulează o poziție apropiată de cea a Verzilor în privința delimitării față de extrema dreaptă, dar pune accentul pe continuitatea actualei cooperări.

Valérie Hayer, eurodeputată franceză și președinta Renew Europe, a spus că grupul este angajat în existența unei coaliții proeuropene în Parlament și că dorește continuitatea reformelor și a cooperării între formațiunile care susțin proiectul european. În declarațiile din 6 octombrie, Renew a respins cooperarea cu extrema dreaptă.

Aceasta nu înseamnă că Renew a convenit deja un nou acord cu PPE, S&D și Verzii pentru a doua jumătate a mandatului. Declarația stabilește mai degrabă limitele politice cu care grupul intră în discuțiile viitoare.

ECR pornește de la o viziune diferită asupra structurii majorităților. Nicola Procaccini, eurodeputat italian și copreședinte al Grupului Conservatorilor și Reformiștilor Europeni, a spus că grupul său consideră mai coerentă o apropiere între formațiunile de centru-dreapta și dreapta decât continuarea unei formule stabile care leagă centrul-dreapta de centrul-stânga.

Procaccini a folosit drept model politic o majoritate de tipul celei construite în jurul premierului italian Giorgia Meloni. El a susținut că, în lunile următoare, actualul model de cooperare între centru-dreapta și centru-stânga ar putea intra sub o presiune mai mare.

Afirmația este însă o poziție și o anticipare politică a ECR, nu descrierea unui acord parlamentar deja existent. Nu există în materialele analizate o majoritate formală nouă negociată între PPE, ECR și celelalte grupuri aflate la dreapta PPE.

Procaccini a sugerat și că Parlamentul ar putea funcționa mai mult prin confruntarea dintre două blocuri politice, unul de stânga și unul de dreapta, care ar coopera punctual atunci când au interese comune. Această viziune diferă direct de modelul susținut de S&D, Renew și Verzi, care încearcă să păstreze o formulă de cooperare între grupurile pe care le definesc drept proeuropene.

Poziția PPE este mai puțin explicită în privința negocierilor de la jumătatea mandatului în conferința din 6 octombrie. Manfred Weber, eurodeputat german și președintele Grupului PPE, a evitat să fixeze dinainte formule de coaliție atunci când a fost întrebat despre posibile alianțe politice și a spus că discuțiile despre coaliții vin după stabilirea forței electorale a partidelor.

Intervenția lui Weber privea în primul rând politica spaniolă și nu constituie un mandat explicit al PPE pentru negocierile interne ale Parlamentului. Din acest motiv, nu poate fi folosită pentru a spune că PPE a ales deja între o continuare a cooperării cu S&D, Renew și Verzi sau o apropiere instituțională de grupurile de dreapta.

Tocmai această poziție încă deschisă a PPE se află în centrul tensiunii dintre celelalte grupuri. S&D cere clarificarea formulei de cooperare, Verzii impun menținerea cordonului sanitar, Renew spune că dorește păstrarea unei majorități proeuropene, iar ECR încearcă să convingă PPE că există o alternativă mai coerentă la dreapta.

Negocierile au și o componentă instituțională. În Parlamentul European, funcțiile de președinte, vicepreședinți și chestori sunt exercitate pentru mandate de doi ani și jumătate, iar conducerea comisiilor este de asemenea reînnoită la jumătatea legislaturii. Grupurile politice își organizează separat propriile alegeri interne și își stabilesc conducerea.

Acest moment produce în mod tradițional negocieri între grupuri asupra funcțiilor și a echilibrului instituțional. În actuala legislatură, discuția este însă legată și de problema majorităților politice, deoarece mai multe dosare au fost adoptate prin combinații de vot diferite.

O majoritate formată pentru un anumit amendament sau raport nu reprezintă însă automat o coaliție parlamentară. Eurodeputații nu sunt legați juridic de o disciplină de vot identică celei din parlamentele naționale, iar grupurile europene pot forma majorități diferite în funcție de dosar.

Acest lucru a devenit vizibil inclusiv în negocierile pentru viitorul buget multianual. Siegfried Mureșan și Carla Tavares, coraportorii Parlamentului pentru CFM 2028–2034, au fost întrebați în conferința lor din 6 octombrie dacă voturile punctuale în care PPE sau S&D au lucrat cu grupuri mai îndepărtate politic amenință cadrul lor de cooperare.

Ambii au răspuns că nu. Mureșan a descris asemenea voturi drept situații punctuale pe dosare individuale și a spus că PPE și S&D rămân angajate în cooperarea asupra CFM și în lucrul cu celelalte grupuri care susțin actualul mandat bugetar al Parlamentului.

Această observație arată de ce nu poate fi anunțată în acest moment nici destrămarea actualei formule, nici formarea uneia noi. Parlamentul funcționează deja cu majorități variabile pe anumite dosare, în timp ce marile negocieri instituționale pot continua printr-o configurație diferită.

Miza negocierilor de la jumătatea mandatului va fi dacă această flexibilitate rămâne regula pentru dosarele legislative, în timp ce principalele grupuri păstrează un acord instituțional comun, sau dacă schimbarea majorităților de vot va produce și o reașezare a cooperării politice mai largi.

Declarațiile din 6 octombrie arată că răspunsul nu este încă stabilit. S&D, Verzii și Renew au început să precizeze condițiile pe care le pun pentru continuarea cooperării, ECR prezintă o alternativă bazată pe o majoritate mai orientată spre dreapta, iar PPE nu a formulat în aceste conferințe o alegere definitivă între cele două modele.