România primise 7,3 miliarde EUR din 31,6 miliarde alocate prin opt fonduri UE până la sfârșitul lui 2025

România primise până la sfârșitul lui 2025 aproximativ 7,3 miliarde EUR dintr-o alocare de 31,6 miliarde EUR prin cele opt fonduri europene gestionate în comun acoperite de Regulamentul privind dispozițiile comune, ceea ce corespunde unei rate a plăților de 23,1%, potrivit raportului anual al Curții de Conturi Europene. Nivelul era peste media generală de 16,6%, însă auditorii avertizează că implementarea programelor 2021–2027 rămâne, la nivel european, mai lentă decât în perioada bugetară precedentă.

Datele Curții acoperă opt fonduri aflate sub Regulamentul privind dispozițiile comune: Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european Plus, Fondul de coeziune, Fondul pentru o tranziție justă, Fondul pentru azil, migrație și integrare, Instrumentul pentru managementul frontierelor și vize, Fondul european pentru afaceri maritime, pescuit și acvacultură și Fondul pentru securitate internă.

Pentru acest perimetru, România se situa la 23,1% la sfârșitul lui 2025. Din cele 31,6 miliarde EUR alocate, 7,3 miliarde EUR figurau ca plătite, iar aproximativ 24,3 miliarde EUR rămâneau de plătit. Procentul românesc era astfel peste media generală de 16,6% calculată de Curtea de Conturi pentru toate alocările analizate.

Comparația trebuie însă interpretată cu atenție. Indicatorul folosit de Curte măsoară plățile raportate în raport cu alocările și nu echivalează cu procentul fizic de finalizare a proiectelor. Auditorii precizează că beneficiarii pot fi mai avansați în implementare decât arată cheltuielile declarate de state și plătite ulterior din bugetul UE.

La nivelul tuturor celor opt fonduri, plățile cumulate ajunseseră la 65,8 miliarde EUR dintr-un total de 397,3 miliarde EUR alocate. Din suma plătită, 23,2 miliarde EUR reprezentau prefinanțări, iar 42,6 miliarde EUR plăți intermediare.

Ritmul a accelerat puternic în 2025. Numai în acel an, plățile pentru fondurile gestionate în comun au ajuns la 36,8 miliarde EUR, față de 14,7 miliarde EUR în 2024. Rata generală a crescut astfel de la 7% la sfârșitul lui 2024 la 16,6% la sfârșitul lui 2025.

Auditorii consideră însă că accelerarea nu a recuperat încă decalajul față de perioada financiară precedentă. Pentru cele trei fonduri centrale ale politicii de coeziune, Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european Plus și Fondul de coeziune, rata combinată era de 14,8% la sfârșitul lui 2025. În momentul comparabil al ciclului bugetar 2014–2020, nivelul era de 24,2%.

Diferențele dintre fonduri sunt considerabile. La sfârșitul lui 2025, Fondul de coeziune avea o rată a plăților de 22%, în timp ce FEDR și FSE+ se situau fiecare la aproximativ 14%. Fondul pentru o tranziție justă ajunsese la 38%, iar instrumentele pentru migrație, frontiere și securitate aveau, de asemenea, rate mai ridicate decât principalele fonduri de coeziune.

Curtea atrage atenția și asupra presiunii pe bugetul anual al UE produse de concentrarea cererilor de plată. În 2025, cererile pentru FEDR, Fondul de coeziune și FSE+ au depășit creditele de plată disponibile în buget. La sfârșitul anului se acumulaseră cereri restante în valoare de 17 miliarde EUR.

Această sumă nu trebuie interpretată ca un blocaj care continuă la același nivel în octombrie 2026. Raportul precizează că cererile restante de la sfârșitul lui 2025 au fost procesate la începutul lui 2026. Problema identificată de auditori este una de planificare bugetară: atunci când plățile sunt împinse în anul următor, ele consumă creditele disponibile pentru cererile noi și pot crea presiune suplimentară asupra bugetului.

Comisia a acceptat recomandarea Curții privind îmbunătățirea prognozelor și planificării plăților. Auditorii avertizează că absorbția rămâne sub nivelurile istorice și că există în continuare risc de dezangajare dacă implementarea și cererile de plată nu accelerează conform ipotezelor utilizate în planificarea bugetară.

În 2025, Comisia estimase totuși la zero riscul de dezangajare pentru programele politicii de coeziune din actualul cadru financiar, față de o estimare de 2,7 miliarde EUR cu un an înainte. Curtea subliniază că această estimare depinde de accelerarea ulterioară a plăților.

În septembrie 2025 au fost adoptate modificări ale cadrului european menite să faciliteze implementarea și realocarea banilor către noi priorități. Pentru anumite programe 2021–2027 care își modifică alocările în conformitate cu noile reguli, termenul de eligibilitate a cheltuielilor poate fi extins până la 31 decembrie 2030.

Pentru România, cifra de 23,1% oferă astfel o fotografie a situației de la sfârșitul lui 2025, nu rata actuală de absorbție din octombrie 2026. Ea arată că România se situa peste media ansamblului de fonduri analizate de Curte la acel moment, dar și că aproape trei sferturi din alocarea inclusă în acest indicator nu fusese încă reflectată în plățile luate în calcul de raport.