Miniștrii UE convin asupra transferului unei părți din supravegherea piețelor de capital către ESMA

Miniștrii de finanțe ai Uniunii Europene au ajuns pe 9 octombrie la un acord politic asupra elementelor-cheie ale pachetului pentru integrarea și supravegherea piețelor de capital, un dosar central pentru proiectul european al Uniunii economiilor și investițiilor. Compromisul ar extinde supravegherea exercitată direct la nivel european de Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare și Piețe, ESMA, asupra unor entități considerate semnificative și ar modifica structura de conducere a autorității, într-o încercare de a reduce fragmentarea dintre cele 27 de sisteme naționale.

Acordul nu reprezintă însă adoptarea definitivă a noilor reguli. Președinția Consiliului trebuie să transforme compromisul politic într-un text juridic consolidat, iar Parlamentul European nu și-a încheiat încă propria poziție asupra celor trei dosare legislative care formează pachetul. Negocierile interinstituționale pot începe după stabilirea mandatului Parlamentului.

Miza reformei este una dintre problemele structurale ale economiei europene: piețele de capital continuă să funcționeze în mare măsură prin cadre naționale, în timp ce companiile care operează în mai multe state se confruntă cu reguli, practici de supraveghere și proceduri diferite. Bruxelles-ul încearcă de mai mulți ani să creeze o piață în care economiile europenilor să poată finanța mai ușor investițiile companiilor din întreaga Uniune, reducând dependența economiei europene de finanțarea bancară și de capitalul extern.

Pachetul Market Integration and Supervision Package, MISP, propus de Comisie în decembrie 2025, urmărește să intervină simultan asupra mai multor componente ale infrastructurii financiare și ale administrării fondurilor. Dosarul legislativ include modificări ale regulilor privind ESMA, piețele de instrumente financiare, infrastructurile de piață, contrapărțile centrale, depozitarii centrali de titluri, agențiile de rating, securitizarea, criptoactivele, obligațiunile verzi și distribuția transfrontalieră a fondurilor.

O componentă separată modifică directivele privind organismele de plasament colectiv, administratorii de fonduri alternative și piețele de instrumente financiare. Comisia a propus inclusiv reducerea barierelor pentru furnizarea transfrontalieră de fonduri, simplificarea activității administratorilor și consolidarea competențelor ESMA privind convergența practicilor de supraveghere. Un al treilea dosar privește regulile privind caracterul definitiv al decontării și garanțiile financiare, infrastructura tehnică prin care tranzacțiile financiare devin ireversibile și activele sunt transferate în siguranță.

Compromisul negociat de statele membre merge mai departe în direcția unei supravegheri directe europene pentru anumite entități. Simon Harris, Tánaiste și ministru de finanțe al Irlandei, care prezidează ECOFIN, a explicat după reuniune că entitățile semnificative ar urma să treacă sub supravegherea directă a ESMA pe baza unor criterii obiective și proporționale. Detaliile acestor criterii trebuie însă fixate în textul juridic final, astfel încât acordul politic nu permite încă stabilirea unei liste definitive a companiilor sau infrastructurilor care vor intra sub control direct european.

Reforma schimbă și modul de funcționare a ESMA. Compromisul prevede un comitet executiv independent care ar urma să răspundă de supravegherea directă și de managementul operațional. Actualul Board of Supervisors, în care sunt reprezentate autoritățile naționale, ar continua să ia decizii privind acțiunile de reglementare și convergența practicilor de supraveghere.

Această structură reflectă una dintre principalele tensiuni politice ale dosarului. O supraveghere mai centralizată poate reduce diferențele dintre state și poate face mai simplă activitatea entităților care operează în mai multe piețe, dar mutarea atribuțiilor către o autoritate europeană ridică întrebări privind costurile, responsabilitatea și rolul autorităților naționale. Compromisul Consiliului încearcă să combine transferul unor competențe directe către ESMA cu participarea continuă a supraveghetorilor naționali.

Acordul nu înseamnă, prin urmare, crearea unui supraveghetor unic care va înlocui autoritățile financiare ale statelor membre. Criteriul central este semnificația entității sau a activității supravegheate, iar sistemele naționale continuă să aibă atribuții în arhitectura propusă. Consiliul afirmă că reforma trebuie să combine o supraveghere europeană mai puternică cu responsabilitate, controlul costurilor și implicare națională.

Există și o diferență vizibilă între evaluarea Președinției Consiliului și cea a Comisiei. Harris a prezentat compromisul drept un progres major pentru integrarea piețelor europene și a susținut că transferul de atribuții către ESMA este substanțial. Valdis Dombrovskis, comisar european pentru economie și productivitate, implementare și simplificare, a spus că executivul european ar fi preferat un rezultat mai ambițios, chiar dacă a calificat acordul drept un pas important în negocieri.

Această diferență este relevantă pentru etapa următoare. Poziția finală a Consiliului va deveni una dintre bazele negocierilor cu Parlamentul European, unde pachetul este împărțit în trei proceduri legislative. Comisia va participa la negocieri și va încerca să păstreze cât mai multe dintre elementele propunerii inițiale privind integrarea și supravegherea comună.

În Parlament, dosarele se află în Comisia pentru afaceri economice și monetare, ECON. Markus Ferber este raportor pentru principalul regulament privind integrarea și supravegherea piețelor, Eero Heinäluoma pentru modificările directivelor privind fondurile și piețele financiare, iar Giovanni Crosetto pentru dosarul referitor la caracterul definitiv al decontării. Parlamentul trebuie să își stabilească mandatul înainte ca trilogurile să poată începe.

Pentru companii și investitori, efectul potențial al reformei nu este introducerea unui nou produs financiar european, ci modificarea modului în care funcționează piața. O supraveghere mai uniformă poate reduce diferențele de interpretare și costurile administrative pentru operatorii transfrontalieri, iar simplificarea distribuirii fondurilor poate facilita accesul produselor financiare pe piețe din mai multe state membre.

Pentru investitorii individuali, acordul nu creează obligația de a transfera economiile în investiții și nu stabilește modul în care gospodăriile trebuie să își folosească banii. „Savings and Investments Union” este cadrul politic prin care UE încearcă să elimine obstacolele care împiedică deplasarea capitalului între state și să ofere companiilor europene mai multe opțiuni de finanțare.

Problema de fond este capacitatea Europei de a mobiliza capital pentru investiții care depășesc posibilitățile bugetelor publice. Tranziția energetică, digitalizarea, industria de apărare, infrastructura și dezvoltarea companiilor inovatoare necesită volume mari de capital, iar fragmentarea piețelor europene limitează capacitatea economiilor disponibile într-un stat membru de a finanța eficient investiții din altul.

Consiliul și-a fixat obiectivul politic de a avansa rapid cu pachetul și și-a declarat disponibilitatea de a începe negocierile imediat ce Parlamentul își adoptă mandatul. Calendarul rămâne astfel dependent de progresul celor trei dosare în Parlament și de finalizarea textului tehnic al Consiliului. Până atunci, acordul din 9 octombrie reprezintă poziția politică a statelor membre asupra elementelor-cheie ale reformei, nu noile reguli deja aplicabile pe piețele financiare europene.