Parlamentul European cere conectarea orașelor medii la trenurile de mare viteză și protejarea serviciilor regionale

Parlamentul European a cerut la 20 octombrie 2026 ca extinderea trenurilor de mare viteză să ajungă și la orașele medii și regiunile slab conectate, fără să reducă resursele pentru serviciile regionale și de navetă. Rezoluția nelegislativă, adoptată la Strasbourg cu 558 de voturi pentru, 23 împotrivă și 73 de abțineri, leagă investițiile în noile coridoare de accesul efectiv al călătorilor la acestea, prin conexiuni locale bune și bilete accesibile.

Pentru România, dezbaterea are un reper concret în planul Comisiei Europene pentru rețeaua de mare viteză. Documentarea publicată în noiembrie 2025 estimează că legătura Budapesta–București ar putea fi parcursă în 6 ore și 15 minute în perspectiva anului 2040, față de reperul de 15 ore utilizat pentru 2025. Pentru București–Sofia, tabelul tehnic indică 6 ore și 5 minute, față de aproximativ 10 ore și 15 minute în fișa de sinteză pentru 2025. Aceeași fișă rotunjește durata viitoare dintre București și Sofia la șase ore.

Aceste valori sunt estimări condiționate de realizarea infrastructurii planificate. Metodologia folosește traseul cel mai direct pe coridor și nu include opririle intermediare ori constrângerile de exploatare care pot prelungi călătoria. Documentul nu ia în calcul eventualele întârzieri ale proiectelor și nu presupune un angajament financiar al statelor sau al UE. Durata unei curse comerciale va depinde astfel de lucrările efectiv realizate, de traseu, de opriri și de organizarea serviciului.

Tocmai legătura dintre viteza pe un coridor și accesul la el este centrală în rezoluție. Parlamentul cere deservirea marilor noduri urbane prin trenuri rapide directe sau prin conexiuni eficiente la acestea, astfel încât investițiile să ajungă și la orașele medii și teritoriile periferice. Pentru aceste comunități, o legătură regională frecventă și bine coordonată poate conta la fel de mult ca timpul câștigat între două capitale.

Eurodeputații solicită ca planificarea liniilor rapide să fie făcută împreună cu modernizarea și întreținerea rețelelor existente. Noile infrastructuri pot elibera capacitate pentru trenurile regionale și de marfă, însă statele sunt chemate să evalueze acest efect și să asigure finanțare predictibilă pentru întregul sistem. Gările ar trebui să permită transferuri eficiente către transportul public local, pentru ca avantajul unei călătorii rapide să nu se piardă pe prima sau ultima parte a drumului.

În declarația scrisă publicată de Parlament după vot, raportorul Vicent Marzà Ibáñez, eurodeputat spaniol din grupul Verzilor/Alianței Libere Europene și membru al Comisiei pentru transport și turism (TRAN), susține că legăturile rapide pot muta o parte importantă a călătoriilor de la avion la tren. El leagă această ambiție de investiții europene suficiente, inclusiv prin obligațiuni feroviare verzi, și insistă ca extinderea rețelei să protejeze trenurile regionale și de navetă folosite zilnic.

Accesul depinde și de preț. Parlamentul încurajează statele și operatorii să ofere tarife mai accesibile, reduceri și abonamente și cere mai multă transparență în stabilirea prețurilor. Solicitarea urmărește ca serviciile rapide să poată fi folosite de mai mulți călători, fără să introducă prin acest vot un tarif maxim european sau o schemă unică de abonamente.

Pentru călătoriile internaționale, eurodeputații susțin ofertele ușor de comparat și sistemele de bilete care funcționează între operatori. Rezoluția salută lucrările legislative deja în curs asupra pachetului Comisiei pentru pasageri și cere protejarea continuării călătoriei atunci când este pierdută o conexiune între trenuri ale unor companii diferite. Regulile respective se stabilesc prin proceduri legislative separate de rezoluția din 20 octombrie.

Dimensiunea investițiilor explică de ce Parlamentul cere o finanțare europeană pe termen lung. Comisia estimează la aproximativ 345 de miliarde de euro necesarul pentru infrastructura de mare viteză planificată în rețeaua TEN-T până în 2040. Suma este o evaluare a investițiilor necesare, nu un buget deja alocat. Eurodeputații cer resurse suficiente și dedicate în viitorul cadru financiar multianual pentru 2028–2034 și consolidarea Mecanismului pentru interconectarea Europei (CEF), instrumentul european pentru investiții în infrastructura de transport.

Comunicarea Comisiei citează separat o estimare externă de 546 de miliarde de euro pentru o rețea mai amplă, de trei ori mai mare decât cea existentă, cu viteze de 250 km/h sau peste acest nivel. Acest scenariu, prezentat de Comisie în perspectiva anului 2050, are altă întindere decât rețeaua planificată pentru 2040. Cele două valori nu se adună și nu reprezintă finanțări aprobate de Parlament. Rezoluția susține explorarea obligațiunilor verzi, garanțiilor și altor instrumente care pot atrage capital public și privat, cu evaluarea beneficiilor sociale și a riscurilor.

Există deja resurse europene investite în transportul feroviar, dar ele trebuie deosebite de necesarul viitor. Potrivit comunicării Comisiei din 2025, peste 100 de miliarde de euro din programele UE au fost alocate infrastructurii feroviare începând din 2014. Separat, BEI a acordat aproximativ 40 de miliarde de euro în împrumuturi pentru infrastructură și material rulant între 2016 și 2024. Aceste valori acoperă sectorul feroviar mai larg, nu numai trenurile de mare viteză, iar perioadele și instrumentele financiare diferă.

Distribuția rețelei rămâne inegală. În aceeași comunicare, Comisia arăta că în 2023 erau operaționali 12.128 de kilometri de linii de mare viteză, concentrați în principal în Spania, Franța, Germania și Italia. Traficul de mare viteză crescuse cu 17% față de 2015, în timp ce strategia europeană urmărește dublarea lui până în 2030 față de aceeași bază. Acest decalaj susține cererea Parlamentului de a identifica legăturile transfrontaliere lipsă și regiunile insuficient deservite.

Construirea unei linii nu este însă suficientă pentru a pune în circulație trenuri internaționale frecvente. Operatorii au nevoie de material rulant, acces la depouri și întreținere, iar sistemele de semnalizare și cerințele naționale diferite pot îngreuna circulația peste granițe. Parlamentul cere accelerarea implementării ERTMS, sistemul european comun de semnalizare și control al trenurilor, și o piață mai accesibilă pentru achiziția și utilizarea materialului rulant, inclusiv a celui second-hand.

În privința performanței, rezoluția susține coridoare cu viteze maxime de cel puțin 250 km/h și păstrează ambiția unor conexiuni de 350 km/h. Alegerea trebuie însă justificată prin analize independente de cost și beneficiu, care să țină cont de cerere, geografie, climă și caracteristicile fiecărui traseu. Cererea nu presupune construirea unei linii la aceste viteze către fiecare oraș; accesul regional rămâne parte din aceeași rețea.

Parlamentul prezintă investiția și ca pe o politică industrială. Sectorul feroviar al UE susține peste 1,3 milioane de locuri de muncă în producție, construcții, întreținere și operare, potrivit cifrelor din rezoluție. Extinderea serviciilor poate crea cerere pentru industria europeană, dar necesită și personal calificat. Beneficiile economice și climatice ale proiectelor trebuie evaluate în funcție de utilizarea lor, costuri și impactul asupra mediului.

Cadrul TEN-T adoptat în 2024 stabilește termene distincte pentru finalizarea rețelei centrale în 2030, a celei centrale extinse în 2040 și a rețelei globale în 2050. Consiliul a inclus legătura Budapesta–București între conexiunile de mare viteză prevăzute pentru 2040. Acest calendar de infrastructură și scenariile Comisiei nu sunt un orar comercial, iar rezoluția Parlamentului nu aprobă proiectele individuale sau finanțarea lor.

Etapele decisive rămân coordonarea proiectelor naționale și transfrontaliere și stabilirea resurselor în bugetul european și în cele naționale. Planul Comisiei prevede stabilirea, până în 2027, a unor termene obligatorii prin decizii de punere în aplicare pentru eliminarea blocajelor pe coridoare. Pentru România, progresul va trebui urmărit prin investițiile și serviciile realizate pe întregul traseu, inclusiv prin legăturile care permit comunităților să ajungă efectiv la trenurile rapide.