Parlamentul European cere o agenție pentru materii prime critice și un fond cu o contribuție inițială a UE de 2 miliarde de euro

Parlamentul European a aprobat la 20 octombrie 2026 o poziție prin care cere înființarea unei agenții pentru materiile prime critice și o contribuție inițială a UE de 2 miliarde de euro pentru un fond de investiții dedicat. Votul de la Strasbourg, cu 470 de voturi pentru, 83 împotrivă și 108 abțineri, deschide calea negocierilor cu statele membre asupra modificării Regulamentului privind materiile prime critice. Agenția și fondul rămân propuneri, a căror realizare depinde de acordul legislativ și de deciziile bugetare.

Miza este continuitatea producției europene în industrii care depind de materiale precum litiul, cobaltul, grafitul sau pământurile rare. Bateriile, cipurile, turbinele eoliene și echipamentele de apărare au nevoie de materii prime a căror extracție ori prelucrare este concentrată în puține țări. O restricție de export sau întreruperea livrărilor poate afecta fabricarea unui produs complex chiar dacă materialul respectiv reprezintă o parte redusă din costul său.

În propunerea susținută de eurodeputați, Centrul european pentru materii prime critice ar avea statut de agenție autonomă, cu atribuții operaționale. Aceeași instituție ar reuni informațiile despre piețe și riscuri cu achizițiile comune, stocurile strategice și sprijinul pentru proiecte. Scopul este ca identificarea unei vulnerabilități de aprovizionare să poată conduce la o achiziție coordonată, la folosirea unei rezerve sau la investiții în surse alternative.

În declarația scrisă publicată de Parlament după vot, raportorul Mohammed Chahim, eurodeputat neerlandez S&D și membru al Comisiei pentru industrie, cercetare și energie (ITRE), descrie materiile prime critice ca pe un instrument al puterii geopolitice. El susține o instituție care să poată anticipa întreruperile de aprovizionare și cooperarea cu parteneri care respectă standarde comparabile de mediu și protecție socială.

Finanțarea propusă are o bază precisă. Raportul ITRE prevede o contribuție inițială a Uniunii de 2 miliarde de euro pentru Fondul european pentru materii prime critice, din viitorul Fond european pentru competitivitate. Comunicatul Parlamentului plasează fondul în bugetul multianual pentru 2028–2034. Contribuția ar putea atrage capital suplimentar de la state, investitori privați și Grupul Băncii Europene de Investiții, astfel că suma inițială nu reprezintă valoarea tuturor investițiilor care ar putea fi mobilizate.

Instrumentele prevăzute în raport includ participații la capital, împrumuturi, garanții și alte forme de împărțire a riscurilor. Ele ar susține proiecte de-a lungul lanțului industrial, de la explorare și extracție până la prelucrare, rafinare, reciclare și înlocuirea unor materiale cu alternative. Capitalul fondului destinat proiectelor este separat de bugetul de funcționare al agenției.

Această propunere se adaugă unei politici de finanțare deja conturate, dar are altă natură decât țintele anunțate anterior. Planul RESourceEU al Comisiei din decembrie 2025 urmărea mobilizarea a aproximativ 2 miliarde de euro în investiții suplimentare prin InvestEU în perioada 2026–2027. O țintă de investiții atrase și o contribuție propusă din bugetul UE nu sunt aceeași categorie de bani și nu formează, prin adunare, un nou pachet de finanțare disponibil companiilor.

Eurodeputații cer și mecanisme de stabilizare a prețurilor, între care contractele pentru diferență. Acestea ar putea oferi mai multă predictibilitate veniturilor proiectelor de extracție, prelucrare și reciclare, într-un sector expus fluctuațiilor piețelor internaționale. Parlamentul susține folosirea instrumentului, fără să fi creat prin acest vot o schemă operațională, cu prețuri garantate și compensații pe care o companie le-ar putea solicita imediat.

O altă intervenție urmărită privește exporturile de deșeuri și resturi de magneți permanenți. Parlamentul cere o clauză condiționată care să permită restricționarea acestor fluxuri, astfel încât materialele recuperabile să rămână disponibile pentru reciclare în Europa. Propunerea nu este o interdicție generală asupra exporturilor de metale sau de materii prime. Pentru magneți, raportul urmărește și luarea în calcul a materialelor reciclate din deșeuri de fabricație, alături de cele provenite din produse scoase din uz.

În paralel, Comisia ar identifica la nivelul Uniunii marile companii din sectoarele strategice vizate, în locul identificării separate de către fiecare stat. Întreprinderile respective ar avea obligații de evaluare a lanțurilor de aprovizionare și de reducere a vulnerabilităților. Sunt avute în vedere, între altele, producția de baterii, echipamente pentru hidrogen, aeronave, drone, sateliți și cipuri avansate. Poziția Parlamentului cere și cel puțin două termene anuale pentru depunerea candidaturilor la statutul de proiect strategic.

Pentru România, subiectul are deja exemple concrete. În noua selecție de 46 de proiecte strategice din 16 state membre, aprobată de Comisie la 9 octombrie, anexa identifică proiectul ECO LIFE STYLE pentru reciclarea bateriilor la Răcari, în județul Dâmbovița, și proiectul Verde Magnesium Industries pentru procesarea magneziului. Selecția lor ține de regulamentul deja aplicabil și este distinctă de fondul pe care îl solicită acum Parlamentul.

Eventualele instrumente noi ar putea conta pentru investițiile românești în extracție, procesare și reciclare, însă votul nu alocă sume României și nu acordă finanțări suplimentare proiectelor selectate. Statutul strategic poate facilita autorizarea și accesul la sprijin, fără să echivaleze cu aprobarea unui grant sau a unui împrumut. Accesul la viitorul fond ar depinde de regulile și finanțarea stabilite ulterior.

Legătura cu apărarea europeană este una dintre justificările intervenției. Parlamentul cere mobilizarea Programului european pentru industria de apărare (EDIP) în sprijinul proiectelor de materii prime importante pentru securitatea Uniunii. EDIP a fost deja adoptat de Consiliu la 8 decembrie 2025; cererea actuală privește folosirea sa pentru aceste proiecte, fără să desemneze beneficiari sau finanțări concrete.

Consiliul are un mandat de negociere aprobat la 4 martie 2026, iar votul din octombrie stabilește poziția Parlamentului pentru discuțiile dintre instituții. Negocierile trebuie să decidă forma modificărilor legislative, inclusiv statutul centrului și instrumentele pe care le va putea folosi. Pentru fondul de 2 miliarde de euro rămân necesare și deciziile aferente viitorului buget european. Abia acest parcurs va stabili ce sprijin va putea fi accesat de proiectele industriale.