Femeile reprezentau aproximativ 45,4% dintre specialiștii în știință și inginerie din România în 2025, peste media Uniunii Europene de 40,8%, arată o comparație a datelor Eurostat. Comunicatul european publicat la 10 noiembrie prezintă situația UE și diferențele dintre regiuni, folosind procentul rotunjit de 41% pentru Uniune.
Pe scurt
-
În România, femeile reprezentau aproximativ 45,4% dintre specialiștii în știință și inginerie în 2025, cu circa 4,6 puncte procentuale peste media UE. Procentul rezultă din raportarea celor 285.400 de femei la totalul de 629.200 de persoane din această categorie, în tabelul Eurostat.
-
La nivelul UE, Eurostat raportează 8,2 milioane de femei din aproximativ 20,2 milioane de specialiști. Île-de-France avea cel mai mare număr de femei, 336.300, dar o pondere de numai 38%, sub media europeană.
-
Femeile depășeau jumătate din total în zece regiuni ale UE: patru din Spania, două din Portugalia și câte una din Grecia, Polonia, Suedia și regiunile ultraperiferice franceze. Unele estimări pentru cele două regiuni portugheze sunt marcate de Eurostat ca având fiabilitate redusă.
-
Indicatorul acoperă persoanele de 15–74 de ani din ocupații de știință și inginerie, sănătate și tehnologia informației și comunicațiilor. Nu este o numărătoare a cercetătorilor academici sau a absolventelor STEM.
-
Între 2015 și 2025, numărul femeilor din această categorie a crescut cu 54,4%, de la circa 5,3 milioane la 8,2 milioane. Ponderea lor a avansat însă cu aproximativ 0,5 puncte procentuale, deoarece a crescut și totalul specialiștilor.
-
Procentul de 52,5% pentru femeile ocupate în știință și tehnologie se referă la o categorie profesională mai largă, care include și tehnicieni și profesii asimilate. El nu poate fi folosit în locul ponderii de 40,8% din subgrupul specialiștilor în știință și inginerie.
Tabelul Eurostat înregistrează pentru România 285.400 de femei dintr-un total de 629.200 de persoane în această categorie ocupațională. Ponderea de 45,4% este calculată prin împărțirea numărului femeilor la total. Ea depășea media UE cu aproximativ 4,6 puncte procentuale.
În toate cele patru mari regiuni statistice ale României, femeile rămâneau sub pragul de 50%. Ponderile calculate din același tabel variau între aproximativ 42,5% și 47,1%. Acestea sunt macroregiunile folosite de Eurostat la nivelul teritorial NUTS 1, nu județe sau cele opt regiuni de dezvoltare.
La nivelul UE, Eurostat raportează aproximativ 8,2 milioane de femei din 20,2 milioane de specialiști în știință și inginerie. Numărul femeilor și ponderea lor oferă două perspective diferite asupra ocupării. Île-de-France, regiunea care include Parisul, avea cel mai mare efectiv de femei din această categorie, 336.300. Ele reprezentau însă aproximativ 38% dintre specialiștii regiunii. Un centru economic cu multe locuri de muncă specializate poate, așadar, să aibă un număr mare de femei fără ca reprezentarea lor să se apropie de jumătate din total.
Două mari regiuni germane prezentau o situație asemănătoare: în Renania de Nord-Westfalia lucrau 281.400 de femei în aceste ocupații, iar în Bavaria 271.100. În ambele cazuri, ponderea feminină era de aproximativ 35%.
Regiuni cu efective comparabile aveau ponderi mai ridicate. Regiunea Este din Spania număra 279.400 de femei, aproximativ 46% din total, iar Portugalia continentală 265.100, tot aproximativ 46%. În vestul Țărilor de Jos, West-Nederland, cele 271.600 de femei reprezentau circa 40% dintre specialiști. Valorile arată de ce un clasament al efectivelor nu este și un clasament al echilibrului dintre femei și bărbați.
Eurostat identifică zece regiuni cu o majoritate feminină. Șapte se aflau în sudul UE: patru în Spania, două în Portugalia și una în Grecia. Celelalte erau Makroregion centralny din Polonia, Norra Sverige din Suedia și grupul regiunilor ultraperiferice franceze. Majoritatea aveau efective totale relativ mici de specialiști. Dintre aceste zece regiuni, Noreste din Spania avea cel mai mare număr de femei, 102.700, reprezentând puțin peste jumătate din total.
Sensul acestor comparații depinde de definiția ocupațională. Eurostat include în categoria specialiștilor în știință și inginerie profesioniștii din știință și inginerie, sănătate și TIC. Sunt cuprinse atât persoanele cu studii superioare, cât și cele fără o diplomă universitară care lucrează în ocupații pentru care o asemenea calificare este în mod normal necesară. Statisticile se referă la grupa de vârstă 15–74 de ani.
Includerea profesiilor medicale și a celor din TIC înseamnă că procentul agregat nu descrie separat situația din ingineria industrială, dezvoltarea de software sau cercetarea universitară. Indicatorul nu măsoară nici salariile, accesul la conducere ori promovarea profesională și nu stabilește de ce diferă reprezentarea femeilor între regiuni.
O categorie profesională mai largă, cea a persoanelor ocupate în știință și tehnologie, număra în UE aproximativ 81,6 milioane de persoane în 2025. Femeile erau 42,8 milioane, adică 52,5%, potrivit comunicatului Eurostat din mai. Această categorie include specialiști, tehnicieni și profesii asimilate dintr-un spectru mai larg de ocupații, în timp ce specialiștii în știință și inginerie reprezintă un subgrup. Cele două procente descriu populații statistice diferite; categoria ocupațională largă nu trebuie confundată cu toate persoanele care au studii superioare.
Evoluția pe zece ani arată o extindere a ocupării fără o schimbare comparabilă a ponderii feminine. Eurostat a raportat în mai că numărul femeilor din subgrupul specialiștilor în știință și inginerie a urcat cu 54,4%, de la aproximativ 5,3 milioane în 2015 la 8,2 milioane în 2025. Ponderea lor a crescut cu numai circa 0,5 puncte procentuale, până la 40,8%. Creșterea efectivului feminin nu a însemnat, prin urmare, o apropiere la fel de rapidă de paritate.
Datele provin din Ancheta UE asupra forței de muncă și sunt estimări anuale bazate pe un eșantion al populației din gospodării private. Regiunile NUTS 1 diferă ca populație și structură economică, iar estimările regionale pot fi afectate de erori de eșantionare mai mari decât agregatele naționale. În tabel, valorile pentru Franța și Spania au marcaje privind diferențe de definiție; unele estimări pentru Azore și Madeira sunt semnalate ca având fiabilitate redusă. Aceste precizări contează la interpretarea diferențelor și a clasamentelor regionale.
Comunicatul din 10 noiembrie prezintă date pentru 2025 din Anuarul regional Eurostat 2026, nu o măsurare realizată în ziua publicării. Cifrele pentru România și ponderile calculate în acest articol provin din tabelul primar consultat la 10 noiembrie.
