Dan Manolescu, consultant fiscal, Președintele Camerei Consultanților Fiscali:
Impozitul minim pe cifra de afaceri (IMCA) a fost introdus cu promisiunea că va opri „exportul de profit” al multinaționalelor. În realitate, acest impozit lovește în plin exact companiile românești, cele care țin economia locală în viață. După doi ani de aplicare vedem efectele: firme cu marje mici sufocate, investiții blocate, insolvențe în lanț, disponibilizări și un val de incertitudine care se transmite, cu efect de domino, în economie.
Cum a apărut IMCA: impozitul gândit pentru multinaționale, dar plătit de români
Ideea inițială, în 2023, a fost simplă: taxăm multinaționalele care mută profitul. Dar legiuitorii au aflat foarte repede un adevăr dur: nu poți face un impozit diferențiat pe originea capitalului. Rezultatul? Când au constatat că nu pot taxa selectiv companiile străine, au extins impozitul la toate firmele mari. Iar „firmele mari” din România sunt, în bună măsură, exact firmele românești — solide, respectate, cu sute sau mii de angajați. IMCA a ajuns astfel să taxeze nu optimizările fiscale, ci modelele legitime de business cu marje mici, absolut normale în distribuție, carburanți, farma, agrobusiness sau retailul tradițional.
Efectele adverse: un „medicament” care poate ucide pacientul
Ca să înțețegem mai bine: dacă IMCA ar fi un medicament, pe prospect, la „efecte secundare” ar scrie negru pe alb:
- risc ridicat de insolvență în industrii cu marje mici;
- creșterea bruscă a datoriilor și a blocajelor de plată;
- concedieri și restructurări;
- supraîndatorare;
- scumpiri în lanț prin transferul costului în prețuri.
Afectate sunt sectoare întregi care funcționează natural cu marje reduse și nu pot crește prețurile: distribuția de produse, distribuția de carburanți, zona medicală (prețuri plafonate), industrii cu accize incluse în preț, logistică și transport. Avem deja firme în pragul închiderii dintr-un motiv absurd: plătesc impozit pe ceva ce nu au – profit – pentru că IMCA funcționează ca un impozit minim pe profit chiar și atunci când compania are pierderi. Un paradox fiscal unic în Europa.
Un experiment nereușit: niciun stat OECD nu aplică un astfel de impozit
Nu există nicio țară dezvoltată care să aplice un impozit generalizat pe cifra de afaceri. Niciuna. Conceptul a fost discutat doar în zona economiei digitale, pentru giganții care puteau evita impozitarea în țările în care activează. Acolo avea o logică. România însă l-a transplantat greșit în economia tradițională, unde marjele sunt mici, costurile mari, iar spațiul de manevră aproape inexistent.
De ce nu a funcționat? Pentru că mecanismul matematic din spate nu stă în picioare: impui un procent fix din rulaj, indiferent de profitabilitate, pentru firme care, prin modelul lor de business, nu pot genera marje suficient de mari încât să acopere taxa. Astfel, rezultatul este inevitabil: IMCA împinge firme în insolvență, faliment, supraîndatorare și concedieri. Iar majoritatea acestor firme sunt românești. IMCA e un experiment fiscal care nu și-a atins scopul declarat și nu poate fi reparat prin ajustări cosmetice. A devenit o obligație profund nedreaptă, distorsionantă și distructivă pentru sectoarele care funcționează corect și sustenabil în economia reală.
Dacă nu renunțăm rapid la acest mecanism fiscal, riscăm să pierdem exact companiile românești corecte, care contribuie la buget și care susțin economia din România.
Ovidiu Gheorghe (ACDBR) & Cătălin Pisoceanu (Asociația Distribuitorilor de Produse Petroliere):
Impozitul minim pe cifra de afaceri (IMCA), adoptat în 2023 și promovat ca o armă împotriva multinaționalelor care „exportă profit”, lovește în realitate exact în companiile românești. Iar dintre toate domeniile, distribuția – de bunuri de larg consum și de produse petroliere – este printre cele mai afectate.
Așa că trebuie să tragem din nou semnalul de alarmă: dacă acest impozit rămâne în vigoare și în 2026, sute sau poate chiar mii de firme românești riscă să dispară.
Distribuția, în colaps: „Nu putem lucra cu speranțe. Dacă nu ești solvabil, ești scos din piață”
În distribuția de bunuri, nu există loc pentru amânări. Lucrăm cu volume mari, marje mici, contracte ferme și lichiditate care trebuie asigurată zilnic. Când statul introduce un impozit care îți ia bani chiar și când ești pe pierdere, nu mai ai nicio plasă de siguranță. Dacă îți pierzi credibilitatea în fața furnizorilor și a băncilor, ai ieșit din piață. Doar în ultimul an, în distribuția de bunuri de larg consum, peste 1.500–2.000 de angajați au fost disponibilizați în toată țara.
Nu pentru că firmele nu mergeau, ci pentru că impozitul le-a împins către marginea prăpastiei. Alternativa era închiderea completă.
„Un măr otrăvit”: IMCA a lovit și bugetul, nu doar companiile
Guvernul a prezentat IMCA ca pe un panaceu fiscal. Realitatea? Veniturile prognozate au fost un fiasco. Ministerul Finanțelor estima încasări de 1 miliard de euro. A încasat doar 20–25%. IMCA nu doar că a produs pagube companiilor românești, dar a creat iluzia unor venituri bugetare care nu au existat niciodată. Un „măr otrăvit” adoptat pentru a arăta bine pe hârtie la Bruxelles, dar care a mușcat direct din economia reală.
„Dacă IMCA rămâne în 2026, vom fi eliminați de pe piață”
În domeniul distribuției de produse petroliere, riscul este chiar mai mare. Lucrăm cu prețuri reglementate, accize incluse, costuri fixe uriașe și marje limitate. Dacă impozitul rămâne, vom fi eliminați de pe piață. Pur și simplu nu se poate funcționa cu un impozit care ia bani din cifra de afaceri, nu din profit. Iar dispariția firmelor românești din acest sector înseamnă: lanțuri de aprovizionare rupte, blocaje în agricultură, întârzieri în construcții, logistică paralizată, lipsa finanțării comerciale acordate clienților. Noi ducem motorina până la capătul tarlalei, la fermier. Noi finanțăm clienții. Noi susținem infrastructura de distribuție. Dacă România ne pierde, pierde mult mai mult decât niște firme românești.
Mesaj către Guvern: „Susțineți economia românească, nu o penalizați!”
Adevărul este simplu și dur: Nu multinaționalele sunt cele lovite de IMCA, ci antreprenorii români. Sectoare întregi funcționează azi în al 12-lea ceas. Companiile românești nu cer privilegii, ci doar reguli corecte, proporționale și aplicabile. Dar IMCA nu este un instrument fiscal, ci o anomalie care: penalizează firmele cu marje mici, taxează pierderile, reduce investițiile, descurajează extinderea, împinge firme în insolvență și alimentează inflația.
Facem un ultim apel disperat la Guvernul României: susțineți companiile românești și eliminați IMCA începând cu ianuarie 2026.
- stiripesurse.ro/impozitul-care-e-o-capcana-fiscala-impinge-firme-romanesti-in-faliment
- stiripesurse.ro/taxa-care-sufoca-romania-mii-de-concedieri-si-companii-impinse-spre-insolventa
